Petra – orasul pierdut si regasit

TIPĂREȘTE

Cel mai renumit obiectiv turistic al Iordaniei, una din cele 7 minuni ale lumii, orasul roz sau orasul pierdut al nabateenilor - Petra - se afla langa Wadi Musa, la o distanta de 262 km sud de Amman si 133 km nord de orasul-port Aqaba.

Petra reprezinta mostenirea nabateenilor, un popor arab venit in sudul Iordaniei acum peste 2000 de ani. Apreciat pentru cultura sa, pentru ingeniozitatea arhitecturii asezarii sapate in stanca, in 1985 Petra a fost declarat patrimoniu mondial UNESCO. In 1812, cand era considerat doar o legenda pentru lumea occidentala, orasul pierdut al lumii antice disparut de mai multe secole, este descoperit de cercetatorul elvetian Johann Ludwig Burckhardt.

Ascuns intre roci falnice, orasul Petra avea avantajele unei cetati si controla principalele rute comerciale care treceau spre vest, la Gaza, spre nord, la Damasc, spre Marea Rosie, la Aqaba sau prin desert, la Golful Persic.

Pe Autostrada Desertului, am strabatut distanta de la Amman pana la Petra seara si dupa lasarea intunericului. In noiembrie aici se insereaza foarte devreme. Eram obositi, iar vestea ca nu vom ramane in Amman asa cum era planificat initial, nu a picat prea bine.

Hotelul AMRA PALACE din Petra ne-a gazduit in prima noapte petrecuta in Iordania. Am fost treziti brusc la ora 4 de chemarea la rugaciune pentru musulmani, asa incat nimeni n-a intarziat la apelul de dimineata.

Principalul obiectiv al zilei era - bineinteles - orasul pierdut si regasit al nabateenilor. Am mers in grup, insotiti de ghidul nostru iordanian si de traducator de la care am primit pretioase informatii.

Pana la intrarea in orasul antic Petra, se trece prin valea Bab as-Siq (Poarta Siq) de aprox. jumatate de kilometru. Pe aceasta vale marginita cu piatra maronie si bej in care se vad sculpturi faurite de nabateeni, deplasarea se poate face pe magari, camile sau cu sarete trase de cai sau magari. Beduinii sunt cei care te intampina, oferindu-si cu insistenta serviciile.

Intrarea dinspre est duce printr-un defileu lung de 1,2 km, intunecat, ingust (pe alocuri de numai 3-4 m), denumit Siq (arbore), flancat de stanci cu inaltimi de pana la 200 m. Vantul si ploile au modelat roca in forme curbe, fin slefuite.

Pe margini inca se mai poate vedea un canal de colectare folosit de nabateeni pentru aductiunea apei din ploile diluviene care inundau zona cam de doua ori pe an. Prin construirea de baraje, cisterne si conducte, asigurand necesarul de apa al orasului, nabateenii au reusit sa creeze o oaza artificiala in desert. De asemenea, cunoscand tehnica de scoatere a apei de la mari adancimi, nabeteenii nu numai ca au construit un oras in mijlocul desertului, dar au creat rezerve de apa pentru perioadele indelungi de seceta si au adus prosperitate prin vanzarea apei stocate.

La capatul defileului, intr-o deschidere larga si luminata, cioplite in renumita stanca roz, impresioneaza ruinele celui mai frumos edificiu al anticului Petra: Al Khazneh (Trezoreria). Fatada cladirii inalte, spectaculoase, este bine ancorata in stanca. Unii specialisti au datat constructia din sec. I i. Hr. Scopul ridicarii ei nu este cunoscut. Adapostind morminte regale, monumentul si-a capatat renumele de "Tezaur" ca urmare a legendelor despre piratii care si-ar fi ascuns aici comorile.

In fata Tezaurului am fost lasati singuri. Unii au ales sa intre in vechiul oras si sa vada strazile marginite de coloane, mormintele si celelalte ansambluri arhitectonice. Pentru ca timpul era scurt, nu m-am incumetat sa urc spre zonele superioare, la manastire sau pe platoul de sacrificiu. Am vazut doar amfiteatrul, mormintele si casele nabateene.

Pentru a ajunge la Manastire, cunoscuta sub numele de Al Deir, se urca 750 de trepte. Urcusul dureaza cam jumatate de ora, pe jos sau cu magarusul si este important sa fii echipat cu incaltaminte potrivita, antiderapanta.

In fata Tezaurului si in spatiile mai largi, adaposturile beduinilor ingaduie turistilor un moment de odihna la un ceai sau la un fum din narghilea, iar mici tarabe ofera souveniruri ieftine.

Nu numai aici, dar in multe locuri din Iordania, am vazut cum - in sticlute, din nisip colorat diferit - se modeleaza camile, sugestive, ingenioase si ieftine amintiri din desert.

Impreuna cu bucatele mici din roca de la Petra, am adus acasa cateva astfel de sticlute. Cand le privesc, revad Iordania.

---

VIZUALIZĂRI: 6110 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI