Excursie la Cabana Ciucas

TIPĂREȘTE

Auzisem ca se poate ajunge pana la Cabana Ciucas cu masina. Si, putori cum am devenit, am zis sa incercam si noi.

Intr-adevar, se poate, dar cu patru ori patru, ceea ce noi, din pacate, nu detinem. Am mers insa cu masina pana aproape, prin Valea Berii pana la izvorul Teleajenului.

La intersectia DN1A cu drumul forestier care urca prin Valea Berii se afla o bariera, pazita de niste baieti constiinciosi, asa ca mi s-a parut ca degeaba au facut drum pentru masini daca e inchis. Am zis totusi sa incercam, ca asa ne-am invatat, ca orice regula e facuta sa fie incalcata. Le zicem paznicilor, le dam ceva si ei vin fuga cu cheia de la bariera: "Sa nu lasati masina aici, in poiana, mergeti mai incolo sa nu se vada! "Trecem de poiana, dupa o curba... surpriza: e plin de masini prin toate poienile si pe toate drumeagurile.

Incepem sa urcam drumul amenajat de proprietarii cabanei. E destul de bun. Mai intrebam pe unii, pe altii... fara patru ori patru doar pana la zvorul lui Ioan. Ajungem si noi acolo, facem focul, facem gratar (boala nationala, o sa spuneti, asa e, dar ce bun a fost!). Trec niste doamne simpatice, care ne cearta prietenos: "Sa nu lasati gunoaie! ", spun ele; noi ne rusinam, gunoiul e in pungi, dar tot ne vine sa intram in pamant.

Dupa masa, cu burtile pline si picioarele ingreunate, plecam spre cabana. Greu la urcus! Ne intalnim cu turisti care se intorc si care ne incurajeaza: se urca forte greu. Nu ne lasam ,urcam fiecare cum putem, cu copiii in spate, de mana, taras... sunt vreo doua pante teribile, dar nici noi nu mai avem conditie fizica! Ne depesesc niste jeepuri, apoi o Dacia Duster care se si intoarce in scurt timp: e un fel de taxi montan care cara turistii disperati. Ajungem in varf... Astazi am parte de surprize, in locul cabanutei pe care o asteptam in poiana alpina care ni se deschide in fata se lafaie un cogeamite hotelul! Nici muntii nu mai sunt ce-au fost!

Am sa fiu cinstita si-am sa recunosc: cabana arata bine, e construita in stil rustic, au restaurant, de toate. Noi n-am mancat la ei din motive de gratar anterior, dar am luat papanasi, ffff buni si ffff mari, 8 lei portia. Si am baut cate o bere, 7 lei. Si cafea (nu stiu cat a costat).

Mi-ar fi placut sa mai gasesc acolo, renovata, vechea cabana, cea construita de Asociatia Romania Pitoreasca pe la 1937. Era o cabana micuta, cu geamlac, parca o vad, am fost acolo intr-o vacanta cand eram copii, cu fratele meu si cu parintii nostri, se dormea la prici, se bea ceai cu rom, noaptea apareau si ciobanii de pe la stane, ca era frig. Ziua mergeam pe munte, pe traseele din jur, seara ne intorceam la cabana, unde ne astepta, dornic de companie, nenea Costel Rizea, cabanierul (oare mai exista specia asta?) Apa o aducea pe magarusi, de la izvor (apa e la fel de rece si de buna si acum, cea mai buna pe care am baut-o in viata mea). Asa era atunci, nu conta ca nu aveam baie, ca nu erau 5 margarete, ca nu aveam conexiune la internet, nici macar nu existau telefoane mobile! Toata ziua schimbam bateriile unui casetofon Grundich, la care ascultam, tot toata ziua, muzica. Tin minte ca-i fixam butonul" play"cu o scobitoare. Ultima data am trecut pe la Ciucas prin 2004, veneam din Valea Stanii, era deja o ruina, munti de gunoaie, pustiu, planuisem sa innoptam cu cortul langa cabana, ne-a fost urat si am coborat la Muntele Rosu unde ne-am petrecut noaptea ascultand din cort manele de la vecinii de camping. Acum, in anul de gratie 2011, stau si ma intreb: era mai bine atunci, e mai bine acum, sau doar am imbatranit? Un lucru e sigur: Cabana Ciucas e unul din locurile aflate mai aproape de cer.

---

VIZUALIZĂRI: 7215 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI