De la Canakkale la Aqua Fantasy (Pamukak) si vizita la Troia

TIPĂREȘTE

Asadar miercuri dimineata, 15 iunie 2011, la ora 10, am pornit mai departe spre Kusadasi, mai exact aproape de Selcuk. Am lasat in urma frumosul orasel Canakkale unde am dormit la hotelul Anzac. Aveam de facut aprox. 416 km, mult mai putin decat facuseram in prima zi. Vizitasem putin dimineata si zona din jurul hotelului, atat cat am putut, si acum GPS-ul ne ajuta sa traversam orasul pe din doua, caci am luat-o de la hotel, in sens opus portului, care ramasese in stanga noastra si am mers in dreapta spre centru, tot inainte pana cand la un semafor, condusi fiind de GPS, am facut la stanga, si asa mai departe. Nu a fost deloc grea traversarea orasului si nu ne-a parut rau ca nu am ocolit pe la aeroport, cum aveam de gand initial. Am ajuns asadar undeva la iesire din oras, (urmarind mereu indicatorul de Izmir), unde am mai putut admira in partea dreapta marea si cateva vapoare mari care stateau parca in loc pentru a fi admirate.

Vizita la Troia si Calul Troian:

Am urmarit in continuare indicatorul de Izmir. Am mers mai departe aprox. 32 km (40 minute), cand la sosea am zarit in fata noastra un indicator mare prin care ne anunta ca se face din sosea la dreapta spre Troia. Nu ne-am gandit prea mult caci ne asteptam si stiam ca Troia este undeva langa Canakkale si citisem de la alti useri ca este frumos acolo si mai ales ca fiind in drumul nostru, cum sa o ratam? si imediat am virat la dreapta si am mers tot inainte inca 5 km. A fost frumos drumul pana la Troia, caci de o parte si de alta a soselei erau numai livezi de maslini si lanuri de cereale, o frumusete. Am ajuns pana la niste chioscuri cu multe, multe suveniruri, unde am oprit cateva clipe si ne-am facut niste poze tare haioase. Unul dintre vanzatori ne-a imbracat in indieni, cu pipa din aia lunga, a fost f. dragut cu noi, copilelor le-a dat palarii de cowboy, tare ne-am distrat, chiar daca soarele incepea sa dogoare si erau cam 32 grade deja. Acolo am cumparat cate ceva, printre multe maruntisuri am luat cate un mic exemplar de Cal Troian dar si Cal din Canakkale, noroc cu vanzatorul care mi-a aratat deosebirile dintre ei, caci la prima vedere chiar nu observasem prin ce difera acestia.

Am mai mers inainte putin cu masina pana am zarit in fata casa de bilete. Era ora 10.30. In partea stanga era un teren viran neasfaltat cu cativa arbori batrani, unde am lasat masina. Mai erau acolo masini de RO. Am mers la casa de bilete, copiii au avut gratuitate iar noi adultii am platit cate 15 Lire fiecare. Am primit biletele, se intra ca si la metrou la noi, si de aici incolo am patruns intr-o lume absolut fascinanta, ne-am plimbat peste tot, practic am inconjurat toata acea zona, incepand din dreapta, cei care au fost acolo stiu despre ce vorbesc, si nu este putin de mers, si soarele ardea puternic. Copilele au urcat in frumosul Cal Troian, aflat undeva in dreapta de la intrare. Este facut complet din lemn, este destul de inalt, are sa zic vreo 8 m inaltime, se urca pe niste scarite in interiorul lui, pana sus, sus de tot. Deasupra pe el are o casuta cu 2 geamuri, si de acolo de sus, copilelor le-am facut niste fotografii f. frumoase. Erau f. incantate de acest calut si am vazut ca toti copiii erau acolo, in jurul lui, unii urcau, altii coborau, toti erau fascinati de frumosul Cal Troian. Atunci am zarit diferentele dintre acesta si Calul din Canakkale, care nu are acea casuta sus pe el.

Am facut multe, multe poze aici, mi-am luat si o sapca simpatica pe care e scris Troia.

Am stat acolo o ora si jumatate in care am vazut tot ce se putea. A fost frumos.

Mai departe:

Am pornit infierbantati de soare, intr-un tarziu, mai departe. Ajunsi iar in soseaua principala am continuat sa mergem in dreapta. La ora 12.30 am ajuns la Ezine, de unde am inceput sa ne indepartam de mare. A urmat apoi Ayvacik, unde in stanga am vazut un baraj de munte, scria mare DSI cu alb acolo, iar de aici incolo soseaua incepe sa urce cam 10 km, nu au fost mai multi. Urcam muntele si in dreapta, printre pini si leandrii, se zarea marea. Superb. Chiar am oprit de cateva ori caci frumusetea zonei iti taie respiratia. Imaginati-va cei care ati facut turul Sithoniei-Grecia, ca sunteti tot asa, sus pe dealurile acelea inalte si vedeti marea, doar ca aici era mult, mult mai frumos. Undeva sus pe munte am oprit la niste tarabe, aflate la marginea soselei, pe dreapta, erau multe, si acolo gaseai miere de diverse arome, ulei de masline, gemuri, seminte, etc. Am luat de aici miere f. f. buna, pe gustate. Apoi de la acele tarabe drumul coboara atat de repede cum a urcat si am ajuns imediat la Kucukkuyu, (ora 13,15 min), prima localitate cum se coboara de pe munte. Aceasta este o statiune in adevaratul sens al cuvantului, eram asa aproape de mare incat se vedea o plaja lata cu nisip pe dreapta si numai vile una si una, multe hoteluri si mai ales flori peste tot. Pe mijlocul soselei erau numai palmieri si leandri, si am crezut ca am ajuns in paradis. Nu stiam unde sa ma uit mai intai, pe stanga sau pe dreapta, atatea vilute erau acolo. Am trecut admirand frumusetea acestei statiuni, mai departe, si am ajuns la Akcay. Aici era si mai si... Am admirat si aceasta statiune, erau si aici sute, mii de leandrii, palmieri, sus pe dealuri erau niste vile superbe, adevarate cartiere rezidentiale, toate albe, nu ca si la noi, una roz, alta mov, alta verde tipator, aici toate erau albe si toate aveau sus baterii solare. Practic plaja cea lata care efectiv m-a innebunit incepe la Kucukkuyu si ajunge la Akcay, are deci 37 km!!! de plaja lata, cu nisip fin si cu destula lume care statea la soare si se balacea, si noi eram in masina si ii invidiam ce bine le era lor acolo. Am vazut si localnice care faceau baie in mare complet imbracate, multe erau in negru, cu copii langa ele, chiar m-am mirat. Am zarit si cateva aquaparcuri pt copii, langa hoteluri cochete situate chiar pe dreapta, pe plaja, destul de frumoase, mi-am notat si numele unora care mi-au placut mie mai mult, atat cat am reusit, din mers. Cei care iubiti marea, va recomand din inima sa gasiti cazare aici, intre sau chiar in aceste 2 localitati care le-am amintit. Nu veti regreta nicio clipa, este absolut superb acolo!!! Rasfoiesc acum carnetelul si va dau numele unor hoteluri mai dragute vazute acolo: intre cele 2 statiuni, in localitatea Altinoluk-hotelul Altiner 4*, in Kucukkuyu-Atila Hotel, Ikizler Hotel, hotel Rena, Elbis Hotel 4*, dar mai sunt si altele frumoase. Ackay sa stiti ca este mai frumos decat Kucukkuyu.

Aveam carnetelul si harta in brate in masina si astea m-au ajutat mult. Am trecut mai departe, incantati de tot ce am vazut, pretul motorinei la benzinarii am vazut ca este 3,62 Lire= 1 litru motorina. Deci mult mai scumpa ca in Bulgaria si Grecia.

A urmat apoi in continuare localitatea Edremit, un oras destul de mare, am observat aici ca marile supermarket-uri se numesc KIPA, chiar am vizitat unul la intoarcere, in Edremit, unde am luat halva turceasca si ulei turcesc de masline. KIPA este ca si Cora la noi.

Din Edremit am mers mai departe spre Ayvalik, apoi am ajuns la Bergama, apoi Aliaga. Am ajuns la Aliaga la ora 15.45, unde am vazut multe vapoare mari, absolut superbe si sute de leandrii roz. De aici am ajuns, la ora 16, imediat la Menemen. (De mentionat ca soselele prin Turcia sunt putin mai proaste decat cele prin Grecia, adica sa nu intelegeti ca sunt gropi, nu, doar ca nu este atat de nivelat asfaltul pe sosea si la viteze mari te zdruncina putin, nu mergi atat de fin ca si prin Grecia, unde se creeaza acea liniste si monotonie, de multe ori periculoasa pt. unii. , si auzi doar motorul asa fin, in surdina. Am intalnit pe parcursul drumului multe santiere pe sosea, se lucreaza intens pe multe zone la largirea drumului, se lucreaza si la autostrada. Harnici oameni, harnic popor. ! Am vazut de asemenea oameni iesiti la sapa in camp, multi, si femei cu copii, in soarele arzator lucrau pamantul, si cu tractorul, femeile si barbatii erau complet acoperiti, cu maneci lungi si baticuri pe cap. Ei au un pamant rosu, nu negru ca si la noi, acel pamant rosu pe care l-am intalnit si in Grecia, era si aici in Turcia, si mii de hectare de maslini, pe toate dealurile, peste tot pe unde am trecut erau maslini, si multe flori, palmieri si leandrii.

Ceea ce nu prea a fost in regula este faptul ca lipseau indicatoarele la intrare in localitati, practic nu vedeam decat indicatorul la iesire de-abia, si de multe ori nu stiam unde suntem, decat cand ieseam deja si era taiata localitatea. Dar tot am reusit sa notez ce trebuia. Curios acest lucru. Apoi alt aspect: erau si semafoare prin acele 2 statiuni amintite mai sus, si era rosu, si eram claxonati de cei aflati in spatele nostru sa trecem totusi. Pai cum sa trecem, ca era rosu? !! Da, ne claxonau, dar binenteles am respectat regulile, asa ca supararea era doar de partea lor, dar destui au fost care au iesit din coloana din spatele nostru si totusi au trecut pe rosu, ne-am amuzat la un moment dat de acest lucru. Dar am vazut si destui turci trasi pe dreapta de politie, sa stiti, destui erau, dar oare nu meritau acestia?).

De la Menemen, drumul nostru a continuat si am ajuns pe soseaua de centura a orasului Izmir. Am trecut printr-un frumos si lung tunel. Se rupea cerul deasupra, soseaua era aproape inundata. Dar tot am avut ce admira. Nu mi-am inchipuit acest oras Izmir, atat de mare. Era imens, se intindea pana departe, departe in dreapta, unde se zarea marea, dar si sus pe dealul din stanga, numai alb era, doar cladiri albe, multe moschei am intalnit, f. f. frumos totul. Izmirul este enorm. Mai vazusem Salonicul si m-a tulburat imensitatea acestui oras si frumusetea lui, dar daca vedeti Izmirul, acesta este mult mai mare decat Salonicul. Daca era soare afara, am fi oprit caci era absolut fantastic ce am vazut noi acolo. Dar ce sosele suspendate am vazut, ce drumuri, o frumusete... !!!

Tot auzisem ca trebuie un card KGS aici pentru intrarea pe autostrada. Am sa va spun acum cum am procedat noi. Era afara o ploaie torentiala, se rupea cerul, nu alta, tuna si fulgera, vreme care dealtfel de acasa de la Bucuresti, numai asa am tinut-o, pe ploaie torentiala mai mereu. Am vazut in fata noastra ca era un punct din acela de trecere, unde se plateste taxa de intrare pe autostrada, dar doar cu acel card KGS. Erau mai multe intrari, sus pe tablite scria KGS, OGS, erau desenate si masini mari, camioane dar si autoturisme, exact ca si la vama. Am mers la intrarea unde scria sus KGS si era desenat un autoturism si neavand card am oprit masina acolo mai pe dreapta, lasand masinile sa treaca pe langa noi si sa isi foloseasca fiecare cardul din dotare. Am coborat din masina pe ploaia aia cu gand sa cumparam si noi cardul de undeva. Nicaieri nu era un chiosc de unde sa cumperi. Am stat ce am stat, erau camere video acolo, practic cum se procedeaza: soferul deschide geamul lui si intinde mana din masina, duce cardul in dreptul aparatului care il inregistreaza si gata. Aici NU erau bariere. Am observat in paralel cu noi soferul turc al unui autocar ca ne face semn cu mana sa mergem inainte. Am stat si am analizat situatia: nu aveam de unde cumpara cardul aici din acest loc, nu era bariera care sa ne opreasca, asa ca... am mers mai departe, nu aveam alta solutie.

Peste o ora, mai exact la ora 17 am iesit de pe autostrada, cu sensul spre Selcuk, dar inainte de iesire se schimba povestea. Aici erau chioscuri de o parte si de alta a autostrazii, deci pt. ambele sensuri, de unde am putut cumpara ravnitul card KGS. Am dat pe el 20 Lire, dintre care 5 Lire a costat cardul pur si simplu, care e ca un card obisnuit, din plastic. Soferul mandru l-a intins aparatului care a piuit destul de puternic si am vazut ca s-au scazut 2 Lire de pe card, deci am platit 2 Lire taxa de autostrada! Imediat dupa ce aparatul a piuit, s-a ridicat si bariera noastra si am trecut mai departe. Eram deja aproape de destinatia noastra-hotelul Aqua Fantasy 5*, cel la care de luni de zile ravneam si asteptam sa ajungem acolo.

De la iesirea de pe autostrada, in dreptul localitatii Belevi, mai erau 8 km pana la Selcuk, pe care i-am strabatut rapid, am intrat in Selcuk, nu inainte de a admira mai intai o frumoasa cetate sus pe deal in dreapta, in sensul in care mergeam noi. Este un orasel cochet si Selcuk, (apoi l-am vizitat de cateva ori, am fost la bazar, va voi povesti in continuare ce frumos a fost...). Am observat spre iesire pe dreapta, chiar la sosea, niste statui albe absolut superbe, multi le stiu deja, pe care nu le-am mai intalnit nicaieri, era ceva nou pt. noi si pot sa spun ca sunt o mandrie a orasului...

Dadusem GPS-ului coordonalele hotelului nostru Aqua Fantasy. Acum va spun ca de la iesire din Selcuk, spre Kusadasi, sunt 2 drumuri:

primul:

-se merge drept inainte, se trece pe langa intrarea la Efes, care ramane in stanga, apoi tot pe stanga urmeaza aeroportul din Selcuk si se merge inainte, tot inainte, se ajunge pe partea dreapta la hotelul Richmond Efesus Hotel, apoi este un hotel mare in paragina, apoi este, in continuare tot pe dreapta, hotelul Surmeli Efes, si apoi urmeaza hotelul nostru Aqua Fantasy, iar dupa el, pe dealul din capat este Efesus Princess 5*.

Celalalt drum:

- cel dealtfel pe care am luat-o, nestiind ca primul e mai usor si mai simplu, mai drept, este cel pe care la iesire din Selcuk, am trecut de Efes si de aeroport si imediat am facut stanga, caci era un indicator stanga spre Kusadasi. Deci am virat stanga, am inceput sa urcam mult un deal destul de abrupt. Eram undeva sus in varf, stiu ca inimile ne bateau cu putere, mai ales copilelor, si l-am zarit, intr-un final, frumosul castel de la Aqua Fantasy, era chiar in fata noastra, jos undeva, se zarea semet printre copaci, unde trebuia acum mult sa coboram.

Bucuria era imensa. Dar bucuria copilelor era si mai mare, atat de mare incat neaparat a trebuit sa oprim masina undeva sus pe stanga si sa le lasam sa se desfasoare, sa topaie pe loc, sa tipe si sa se bucure asa cum orice copil s-ar bucura. Si va voi spune in continuare ce a urmat.

Concluzie: Am facut de la Canakkale pana la Aqua Fantasy (Selcuk), 416 km, plecati de la ora 10 si am sosit seara la ora 18, dar cu oprire de 2 ore la Troia.

Va urma.

---

VIZUALIZĂRI: 4200 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI