Canakkale - cazare intermediara la Hotel Anzak 3*

TIPĂREȘTE

Localizare:

Coordonate GPS: N 40,14970963

E 26,40236735

Adresa data de catre GPS: Demircioglu Cadessi /D 550/ E 87

17100 Kemalpasa, Merkez, Canakkale, Turkiye

(Clock Tower Square)

Ca sa ajungi la Kusadasi, pornind de la Bucuresti, cu copii in masina, nu e tocmai usor. Asadar am facut si noi, ca multi altii, un popas de o noapte la Canakkale, la un hotel f. aproape de locul unde am coborat de pe ferryboat si anume hotelul Anzac 3*.

Ne-am ratacit putin pana l-am gasit, multumiri celor de la hotelul Grand Anzac care ne-au indrumat sa ajungem la el.

Hotelul Anzac 3*- am aflat atunci la inceput ca are in total 27 camere, repartizate pe 4 etaje, cate are cladirea hotelului in total. Se ajunge f. usor la acest hotel, practic iesind de pe ferryboat, se mai merge inainte cam 70 m si se si vireaza la dreapta, se mai merge cam 100 m si gata, practic cel mai bun reper pentru cine merge pentru prima data este piata unde se afla si Turnul cu Ceas (Clock Tower Square), caci hotelul Anzac este chiar langa acest turn.

Am facut rezervare la acest hotel inca din luna februarie 2011 printr-o agentie de turism f. cunoscuta de la noi, care ne-a rezervat camera si la hotelul de langa Kusadasi, unde mergeam in urmatoarea zi. Am ales acest hotel in primul rand datorita pozitiei sale excelente fata de vapor, dar si datorita pretului dat de agentie. Practic din lista de hoteluri primita de agentie si recomandate, acesta era cel mai ieftin, cu mic dejun inclus tip bufet. Asadar pentru o noapte de cazare cu mic dejun inclus, pentru 4 persoane -2 adulti si 2 copii de 11 si 12 ani am dat 74 E in total. Fetita cea mica de 11 ani a avut gratuitate iar cealalta 50% din pretul unui adult. Am ajuns acolo la hotel in seara de 14 iunie 2011, cu putin ajutor am parcat masina intr-o curte interioara aflata cumva in fata hotelului. In aceasta curte interioara incapeau pe langa perete una dupa alta 3 masini. Noi fiind primii, am mers chiar in capat, iar dupa noi unul dintre hamalii hotelului Anzac a dirijat alte 2 masini de RO. Am stabilit dimineata cu ceilalti romani la ce ora pleaca ei mai departe, ca sa stim si noi, caci urma dimineata sa plecam si nu doream sa incurcam pe cineva sau noi sa nu putem pleca din cauza lor. Am aflat deci ca pleaca inaintea noastra, oricum noi dimineata doream sa vizitam putin si orasul, acolo in zona. Am scos incet valizele din masina.

Nici nu apucasem bine sa ne dezmeticim, ca hamalul hotelului Anzac, f. f. politicos dealtfel, a si insfacat valiza cea mai mare si dus a fost cu ea, si noi pe langa el, parca marea ne mai legana inca, asa ametiti eram dupa atata drum.

Am intrat in hotel, era destul de elegant holul de la intrare, am oprit la receptie, am dat voucherele si pasapoartele pe care imediat le-am primit inapoi, si cheia camerei 202, o camera familiala pentru 4 persoane, situata sus la etajul 2 cu vedere spre mare si spre piata unde se afla Turnul cu Ceas, iar cumnata mea cu sotul au primit cheia camerei 206 situata tot la etajul 2 dar fata in fata cu noi la capatul coridorului, cu vedere spre parcarea hotelului Helen, parcare pe care doar vazand-o te hotarasti instantaneu sa te cazezi la hotel Helen si nu in alta parte, binenteles la alt pret.

Am urcat cu liftul, am facut dreapta si in capatul coridorului am intrat in camera noastra.

Camera:

Am intrat in camera, am aprins luminile, am apucat repede sa fac poze, asa obosita cum eram, caci pe urma se facea deranj si era mai greu cu fotografiatul. Deci era un coridor mic, in dreapta era dulapul simplu cu 2 usi, in stanga era baia, destul de mare, curata, cu cada in capat, (avea loc de stat in sezut), perdea de dus, prosoape curate, albe si tot ce tine de strictul necesar. In fata intram in camera, imediat pe peretele din dreapta era un pat pt o persoana, dupa el era o toaleta cu oglinda si taburet. Deasupra patului era un LCD mic si un modem. In partea stanga a camerei mai era un pat tot pt. o persoana, o noptiera si apoi spre geam era un pat dublu mare care ocupa spatiul pana langa geam, unde era caloriferul, pat care avea noptiere de o parte si de alta. Deasupra patului dublu era aerul conditionat. Nu aveam balcon la camera, doar un spatiu f. mic, cu grilaj, practic neutilizabil, dar privelistea de la geam era f. frumoasa. Pe jos in camera nu am avut mocheta ci doar parchet laminat, paturile si prosoapele erau curate si totul era curat, am fost multumiti. Un singur lucru nu mi-a placut si anume ca aveam pe paturi fiecare niste pernite mai mici din matase de culoare coniac si acelea erau cam murdare, asa ca le-am dat la o parte. In rest totul a fost bine... Imi amintesc ca pe perete aveam un tapet destul de dragut si tablouri, iar paturile erau acoperite cu un fel de cuverturi mai inguste, in culoare care se asorta cu pernitele.

Am adormit tarziu deoarece ne-am dus seara dupa ora 22 sa mancam la un restaurant, asa ca nu stiu exact la ce ora am adormit, dar era in jur de ora 24. Am gasit greu un restaurant, dar am fost f. multumiti pana la urma... Spre dimineata imi amintesc ca m-a trezit orologiul din Turnul cu Ceas, eu neavand nici somnul mai adanc ca ceilalti, a batut de 4 ori, adica era ora 4 dimineata, apoi l-am auzit si la ora 5, dar nu m-a deranjat asa tare. Apoi am auzit chemarea la rugaciune, in jurul orei 6 dimineata, o voce melodioasa a unui barbat se auzea la difuzor. Atunci am simtit cu adevarat ca sunt in Turcia, un taram inca necunoscut, si cate frumuseti ne mai asteptau sa le vedem, nici nu banuiam noi ce ne asteapta.

In dimineata zilei de 15 iunie 2011 am mai facut cateva poze, era ora 6,45, ne-am trezit incet, incet si pe la ora 7,15 am ajuns la restaurantul hotelului, aflat la etajul 1 unde am luat micul dejun. Mentionez ca pe coridoarele hotelului era o mocheta destul de curata, si scarile erau frumoase.

Micul dejun la Anzac:

La intrare in restaurant am spus doar numarul camerei, cand am fost intrebati de un baiat de la hotel. Micul dejun a fost suficient de bogat pentru banii dati, am avut frigarui si cartofi natur care erau calzi si pastrati in vase inox cu capac. Am avut oua fierte, 2 feluri de cascaval, branza, iaurt cu fructe, iaurt simplu, sunca, diverse gemuri, cafea, cereale, lapte, rosii, masline, (nu au fost grozave, chiar daca erau mai multe feluri si culori, erau stafidite si total inestetice), castraveti, un fel de salam pe care nu l-am incercat, 2 feluri de prajituri, cu vanilie si cu cacao, un fel de negrese. Mentionez ca ceaiul era din acela negru, puternic, era mult mai tare decat o cafea obisnuita, asa ca nu l-am putut bea. , nu de alta dar mergeam iar la drum lung si nu doream niciun fel de alte probleme. Fetele mele s-au distrat cu zaharul, care era din acela cubic, si se chinuiau de zor sa il dizolve in lapte.

Ce mi-a placut mult de tot este incaperea restaurantului, care nu era atat de mare, dar care in capat in fata avea un superb vitraliu din sticla, frumos pictat, iar pe peretii laterali erau niste oglinzi pictate absolut senzationale. Cu drag vi le arat si voua. Nu am mai vazut asa ceva, f. frumoase mai erau. Spre iesire, pe un stalp era un LCD destul de mare cu emisiuni interesante, nu programe tv ci erau tot felul de momente umoristice, gaguri, peisaje din natura, minuni ale lumii si multe lucruri interesante, pregatite special de hotelieri, care m-au captivat si pe mine pt cateva clipe, cu toate ca eu nu ma uit la tv cand mananc. Si pe langa toate astea se auzea in surdina muzica de opera, atat de placuta incat chiar am avut placere sa luam masa aici.

Ne-am ridicat de la masa satui si multumiti si noi si cumnatii nostri, si am coborat in hol la parter ca sa vedem macar pentru o ora orasul, atat cat mai puteam, caci urma sa plecam mai departe. Sa stiti ca nici parterul nu era mai prejos, erau aici niste canapele elegante, cu niste oglinzi pe perete si acestea gravate f f frumos. Jos in hol, chiar langa receptie, era un loc cu ziare, si multe pliante cu harti ale mai multor zone din Turcia. Am gasit aici harta Antaliei, cu toate strazile, harta Turciei cu toate obiectivele turistice puse pe harta prin fotografii din fiecare loc, o brosura despre Capadochia, totul despre Canakkale si Calul Troian. Am luat incantati cate un pliant din fiecare.

In incheiere, recomand acest hotel de tranzit, chiar daca am aflat ulterior ca are si parcare pe una din strazile invecinate, unde nu am avut ocazia sa ajung si sa vad cu ochii mei parcarea, dar am aflat ca exista, tot am fost ajutati sa parcam masina undeva in apropiere, asa ca nu am avut absolut nicio problema. Am vazut si alte hoteluri in spatele lui, pe cealalta strada, ma refer aici la hotelul Helen, care are o parcare destul de mare, dar aici era putintel mai scump, iar pentru o noapte chiar nu merita. A fost bine.

va urma

---

VIZUALIZĂRI: 2406 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI