Descopera Becherel, cetatea cartii! (nu Becherelle, colectia de gramatica!)

TIPĂREȘTE

Daca veti ajunge vreodata –si eu va sfatuiesc sa ajungeti! - in regiunea Bretagne, din Franta, un loc inconturnabil va trebui sa fie cetatea cartii - situata intre Rennes si Saint-Malo, mai exact comuna BECHEREL (in departamentul Ille-et-Vilaine).

Fosta piata medievala, in care comertul cu in si canepa era la mare cautare la vremea respectiva, Becherel si-a capatat o noua notorietate dupa 1989, devenind prima cetate a cartii din Franta si a treia din Europa. conform surselor autorizate. Comuna cu acest nume numara astazi 18 librarii pentru cei numai 600 de locuitori ai sai.

In 1988, Becherel era un sat care agoniza, economic vorbind, micile intreprinderi inchizandu-se una cate una. Si-atunci, cineva cu viziune a avut ideea salutara inedita de a intia un proiect pluridisciplinar, deschizand o clatitarie cu menu bilingv, franco-breton, tributar agriculturii biologice, alaturi de o librarie, sub numele nostim de „La vache qui lit”. [Urmeaza o scurta digresiune ].

Fara sa vreau sa-i aduc vreun prejudiciu moral, ci dimpotriva ,‚doamna vaca” (asa cum o gratuleaza Grigore Alexandrescu intr-una din fabulele sale, cand, vorbind despre vitel, il numeste „al doamnei vaci fiu") a evoluat de la stadiul de „la vache qui rit" [ca proasta-n targ], la statutul de intelectuala care se cultiva „la vache qui lit". (Nu doar) In subsidiar ar trebui inteles cam asa: ”Daca se cultiva ea, pana cand si ea, draga de vacuta, apartinand regnului animalier, noi, oamenii ne lasam mai prejos? sau cartea a devenit un obiect caduc, perimat, desuet, pentru care (aproape) nimeni nu-si mai gaseste timp?" [Inchei digresiunea, discutia ramane deschisa]

Astazi, librari, anticari, artisti si artizani ai artei coexista pasnic in casele burgheze din centrul oraselului Becherel, practicand rezistenta culturala intre Rennes si Saint-Malo.

Fiecare dintre cele 18 librarii s-a specializat intr-un domeniu, fiind deschise tot timpul anului, doar iarna numai in week-end. In fiecare an, de Pasti, se organizeaza aici Sarbatoarea cartii, prilej cu care linistea oraselului e tulburata de animatia – cuviinciosa, altminteri! - ce cuprinde oraselul.

Cu aproximatie, la eveniment participa 8000 de vizitatori, care pot asista la diverse ateliere, cum ar fi, de exemplu, insusirea artei de a lega o carte veche, sub sloganul „relier pour relire" (e, aici, un joc de cuvinte pentru lingvisti, acelasi verb [lire, prefixat] e pronuntat cu metateza, metateza fiind schimbarea sunetelor in cadrul aceluiasi cuvant). Traducerea "sa legi o carte veche, (cu filele desprinse de cat de mult a fost citita, dar si din cauza vechimii ei in timp), cu scopul de a o reciti" nu are savoarea sloganului frantuzesc.

Interesul promotorilor acestor activitati este de a initia si -de ce nu? - de a forma publicul pentru meseriile legate de carte. Vi se pare o utopie, stiu, in Romania nu cred ca se poate implementa asa ceva, dar nu se stie niciodata.

Anticariatele de la Becherel sunt cele mai asaltate de vizitatori si isi epuizeaza rapid stocurile, intrucat, chiar si cartile recent publicate si directionate catre B. au tiraje reduse. Si-apoi, in era mondializarii, nu puteau scapa nici librarii de ideea de a-si dezvolta vanzarea de carte pe internet, astfel incat 20% din cifra lor de afaceri e realizata din comertul on-line.

Vizitarea acestui orasel, caruia localnicii, modesti, ii spun comuna, n-a constituit un scop in sine pentru grupul din care faceam parte in vara lui 2005. Excursia avusese drept tinta Dinan, dar, la intoarcerea spre Rennes am facut un ocol pentru a vedea un loc neasteptat prin destinatia care i-a fost atribuita, Becherel, pentru care meritul ii apartine uneia dintre profesoarele de la Institutul L&C din Rennes.

Despre Dinan si (alte) imprejurimi, intr-un review viitor.

---

VIZUALIZĂRI: 2506 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI