Covoare de smirdar in Masivul Bucegi

TIPĂREȘTE

Weekend prelungit de Rusalii, tocmai bine pentru o tura la munte. Traseul e gata: Poiana Stanii Regale–Piatra Arsa. Acolo sus, pe versanti, a inflorit rododendronu, smirdaru (smirdar=dex, smardar=popor) sau bujoru de munte cum ii mai spune, un spectacol ce nu trebuie ratat.

Denumirea stiintifica este Rhododendron kotschyi, din limba greaca rhodon= trandafir, roz si dendron=arbore si kotschy de la botanistul austriac Theodor Kotschy, cel care l-a descris si clasificat pentru prima oara in secolul 19.

Rhododendron kotschyi - este singura specie de rhododendron care creste pe muntii nostri, in zona alpina si subalpina, in goluri de munte sau pe coaste. Este o planta perena, melifera ce creste in tufe pitici. Frunzele ovale si lucioase sunt verzi tot timpul anului. Florile, de culoare rosiatica, mai rar alba, au proprietati tamaduitoare pentru numeroase afectiuni, contin aminoacizi esentiali si polifenoli. Infloreste pe la jumatatea lunii iunie - inceputul lunii iulie in functie de temperatura, si raritatea sa, face ca smirdarul sa fie o planta ocrotita si protejata in perimetrul Parcului Național Bucegi.

Din florile de smirdar am auzit ca se face o dulceata ce seamana cu cea de trandafiri, sucuri si ceaiuri. Nu am mancat si nici nu am vazut vreodata dar imi dau seama ce aroma are pentru ca AmFostAcolo si stiu mirosul florilor de smirdar, o mireasma ce nu o poti confunda.

Pentru mine smirdarul este spectacolul acela de pe versanti care se schimba in functie de unghiul din care privesti. Florile acelea viu colorate si parfumate care impodobesc muntii formand covoare sau doar palcuri. Miresme care te fac sa visezi. Un spectacol pentru care merita sa faci o tura.

Dar ce facem cu codul galben de ploi si furtuna ce a fost anuntat? Sambata dimineata in Bucuresti ploua cu galeata asa ca inapoi in pat. Dupa amiaza aflam de la cei care au avut indrazneala sa plece ca au vazut 2 picaturi de ploaie asa ca am hotarat “maine plecam sa bem o bere in Predeal”. Cand am ajuns in Sinaia era senin, jos repede din tren si pornim spre Stana Regala pentru traseul propus initial. N-am luat-o ca de obicei pe aleea Pelesului ci am traversat parcul urcand apoi la Manastirea Sinaia. Am zis ca asta e un semn si ca nu pot trece asa desi eram in bocanci si cu ditamai rucsacul in spate. Am intrat pentru cateva minute: doar atat cat sa-I multumesc lui Dumnezeu ca-mi ofera inca o zi fericita. Am urcat apoi pe acelasi drum al regelui, pe care de acum il cunosc, in Poiana Stanii Regale. Verde infinit. Cod verde i-am zis noi apoi urcand pe Piciorul Pietrei Arse codurile se tot schimbau. Galben - papadie si arnica, albastru-violet - gentiana si irisi, roz - lacramioare de munte, alb - anemone si margarete, mov sau multicolor - trei frati patati pana la rosul-rozaliu al florilor de smirdar - tot acest spectacol floral alpin intre verdele inca crud si cerul albastru brazdat de nori albi ca zapada. Ajunsi la 1800-1900m altitudine efortul ne este rasplatit pe masura. Covoare rosii impodobesc muntii, trepte inflorite se inalta spre cerul albastru. Fotografiem, admiram, luam o pauza de vreo doua ore langa tufele de smirdar pentru a simti mireasma, a ne bucura de aerul curat si de mangaierea blanda a soarelui. Si ca spectacolul sa fie complet “Maria sa Muntele” ne rasplateste cu doua tufe de smirdar alb. E prima oara cand vad caci este foarte rar. Admiram Poiana Stanii Regale si valea Prahovei caci tare frumos se vad de aici de sus. Am urcat apoi pe platou unde privind spre Furnica am avut parte de acelasi spectacol rosu. Multumiti ca am reusit sa vedem acest spectacol am plecat in sens opus, trecand pe langa hotelul Piatra Arsa apoi prin padurea de jnepeni am ajuns la cantonul Jepi de unde am inceput coborarea pe traseul Jepii Marii (Schill). Este un traseu foarte frumos unde ai in fata tot timpul panorama muntilor Baiului, a statiunilor de jos, a Caraimanului in stanga si a stancilor pe a carei curba de nivel sau creasta merge traseul nostru. Si aici flori de munte presarate pe traseu si in final cand ajungem la intersectia cu traseul ce vine de pe Jepii Mici privind spre Busteni un cod de final, un curcubeu ce porneste din brazi strabate cerul arcuindu-se iar peste brazi. Norisori albi se spijina pe el. Niciodata nu am vazut un curcubeu care sa tina asa mult! .

A fost o tura plina de energie pozitiva, o zi cu soare, superba, in care am plecat cu fruntea plecata din Manastirea Sinaia si am terminat cu fruntea sus privind spre curcubeul de pe cer si cu inima undeva mai sus, multumind din nou pentru tot.

As vrea sa termin cu un citat din volumul “Cartea muntilor” al scriitoarei Bucura Dumbrava, doamna de onoare a reginei Carmen-Sylva, o mare iubitoare de drumetii, socotita una din initiatoarele turismului romanesc, in urma cu un veac.

„Draga mi-e Piatra Arsa cea ingusta si prapastioasa. Ce mai rai de flori de jos pana sus, de pe poiana Stanei Regale pana in varf”.

Acelasi traseu, acelasi rai de flori.

Carari frumoase tuturor si sa aveti parte de covoare de smirdar.

---

VIZUALIZĂRI: 5246 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI