O zi in Appenzell

TIPĂREȘTE

Am auzit pentru prima data de aceasta localitate din cartea lui Rick Steves despre Elvetia (google him); i-a dedicat chiar un mic capitol. Curiozitatea m-a impins sa ii calc pe urme, expeditie care s-a dovedit a fi in final destul de costisitoare. Dar toate la timpul lor...

Appenzell ca nume indica un oras dar si un canton din estul Elvetiei, aproape de granita cu Austria si Liechtenstein. Cel mai apropiat oras mare din Elvetia - si practic "poarta de acces" a acestui canton - este St. Gallen. Ca renume se pare ca ar fi cel mai traditionalist si cel mai "autentic elvetian" dintre toate cantoanele - bine, nu ca acest lucru ar fi in intregime un lucru bun.

Expeditia noastra a inceput in Bregenz; trenul ne-a dus in St Gallen in 40 de minute (31 euro, "Euroregio ticket gruppe" - 2 persoane) iar acolo am avut aproape 20 de minute pentru a cumpara biletele pentru trenul de Appenzell (2 x 13.5 chf, "tageskarte"). Atentie, vorbim de o retea de linii cu ecartament ingust care trec prin mai multe zone de taxare; exista 2 variante de traseu iar eu am mentionat-o pe cea mai ieftina, prin Gais. Pe aici drumul a durat aproape 1h, varianta mai scumpa ar fi durat ceva mai putin.

Orasul Appenzell (un sat dupa standardele noastre) a fost evident remodelat in scop turistic; fatadele sunt ingrijite iar magazinele de suveniruri sunt practic unul langa celalalt. Oamenii de acolo si-au transformat practic stilul rural de viata intr-un produs turistic, am vazut la vanzare inclusiv talangi luate direct de la gatul vacilor (zic de obiecte reale, nu imitatii) la preturi de ~100 de euro.

Asa-zisa strada principala - zona pietonala - se epuizeaza in maxim 10 minute. Marele ghinion al nostru a fost ca in vanatoarea dupa zile cu soare am nimerit o astfel de zi lunea, zi in care unele muzee si magazine sunt inchise; de asemenea programul de gravide al tuturor magazinelor pare dus la extrem - vorbim de un program gen 10-12,13:30-17.

Cursul franc/euro a impins toate preturile la cer din punctul de vedere al oricarui strain de Elvetia. Am avut ambitia de a manca o friptura de vita - ca e tara vacilor (Milka) pana la urma - si am lasat in total aproape 50 de euro la masa (2 persoane). La suveniruri si la dulciuri locale e chiar mai rau - 10 euro punga de turta dulce, 50 de euro o farfurie pictata, 10 euro o talanga minuscula - si lista poate continua. Ce am remarcat e ca elvetienii nu au preturi gen 4.99 - scriu direct 15 franci sau cat vor pe obiectul respectiv. Mda.

La ora 2 dupa-amiaza s-a deschis insa muzeul traditiilor locale (singurul deschis lunea); s-a dovedit a fi chiar interesant. La primul etaj au o expozitie de pictura naiva (oameni si vaci...) insa mai sus situatia e mult mai buna - sunt recreate interioare de case locale, ateliere, sunt costume populare pe manechine si in final ramai cu impresia ca ruralul lor nu e deosebit fundamental de ruralul nostru. Bine, poate sunt mai spalati, poate au mai multa grija de natura - insa pana sa se apuce de jefuit turistii au trait tot din cresterea animalelor si dintr-un minim de agricultura, cat e posibil la 1000 de metri altitudine.

Ce s-ar mai fi putut face in zona si nu am facut - in principiu drumetii. Exista si telecabine in 2 sate vecine, urcand pana sus pe cateva masive locale, cel mai celebru fiind Ebenalp. Din nefericire nu am fost pregatiti pentru asa ceva - si ma refer la haine, fiindca la altitudini mai inalte vremea e mult mai variabila.

In final ne-am suit din nou in personalul de linie ingusta si ne-am intors "acasa". Cu portofelul usor, cateva suveniruri si 100 de poze.

---

VIZUALIZĂRI: 3950 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI