Slawit, Canalele Marii Britanii si Turismul local

TIPĂREȘTE

Dupa cum am povestit in review-ul precedent am ajuns la Slaithwaite pe la 19:00, Sambata seara. Stiam postcodul casei si ma plimbasem putin cu Google Earth view pe acolo inainte, am ajuns exact unde trebuia, doar ca nu gaseam casa :) Ne-am invartit jumatate de ora pe acolo, pana am batut la o usa si cineva ne-a aratat unde e casa. Era cumva ascunsa in spatele a altor cateva si de aia nu o gaseam.

Zona din Slaithwaite (am probleme cu numele asta, greu il retin), unde au casa prietenii nostrii e numita Top of the Hill. Nu e numita asa degeaba. E in varful dealului si au o vedere superba asupra orasului si a vaii raului Colne. Toata zona respectiva e plina de dealuri foarte abrupte si vai adanci. Am mers pe niste drumuri foarte inclinate si inguste.

Imi povestea englezul nostru, ce probleme au avut iarna trecuta, cand toti au fost blocati pe la casele lor cand a nins. Mi-a spus ca-n Anglia nu se gasesc cauciucuri de iarna, deoarece nu obisnuiesc sa aiba zapada. Imi imaginam ce era pe drumurile alea, cu polei si fara cauciucuri de iarna.

Primul lucru care m-a mirat, la casele din Top of The Hill, e ca nu aveau perdele la sufragerie si bucatarie. Deoarece nu am gasit casa din prima, am trecut pe langa mai multe case si la toti puteam vedea inauntru. Aveau perdele doar la dormitoare. Intr-un fel e frumos, ca intra lumina de peste tot si poti admira peisajul, dar te simti destul de ciudat la inceput. Oricum nu trecea multa lume pe drumurile alea, asa ca nu erau probleme. Probabil daca ar fi fost undeva mai in centru, ar fi fost cu totul altfel.

In prima instanta imi facusem planuri sa merg sa vizitez York. Doream sa vizitez York, datorita faptului ca a fost locul unde Constantin a fost numit imparat al imperiului roman si e locul de unde a pornit campania sa impotriva lui Maxentius. Vroiam sa ma laud ca am fost dintr-un capat in celalalt al Imperiului Roman :) Au multe muzee interesante in York si vechiul oras merita vizitat. Ideea era sa merg dis de dimineata, sa vad ce se poate pana pe la amiaza si apoi sa pornesc spre Londra.

Gazda noastra, m-a facut sa renunt la acest plan si mi-a zis ca mai bine ne arata Slaithwaite (localnicii ii zic Slawit, asa am sa-i zic si eu de acuma) si s-a oferit a fi ghidul nostru pe acolo. Nu am citit eu mare lucru despre Slawit, atentia mea din timpul cand m-am documentat fusese indreptata asupra Yorkului, dar a trebuit sa-i fac pe plac si nu am regretat. Probabil ca as fi ratat concertul de la Londra daca ma lungeam foarte mult prin York.

In seara cand am venit, am halit ceva peste cu un fel de masline tocate pe deasupra, dar cel mai mult mi-au placut cartofii (sau barabulele mai pe romaneste :)). Au spus ca sunt Jersey potatoes si cresc undeva prin Nordul Frantei. Cei mai buni cartofi care i-am mancat vreodata... mi-am zis sa nu uit: Jersey potatoes.

Tatal lui fusese in razboi, de unde a adus un binoclu. Era de fabricatie franceza, scria numele firmei care-l facuse, din Paris. A doua zi dimineata, iar nu am putut sa dorm si am luat la binoclat toata valea din fata casei, de stiam cate oi si cati cai sunt la fiecare ferma :)

Cateva lucruri noi, care nu le stiam despre englezi:

*Despre echipele de fotbal. Echipe de fotbal protestante si catolice. Rivalitatea dintre echipe care apartin de acelasi oras e de multe ori cu atat mai incinsa datorita acestui aspect. De ex. in Manchester, doua echipe mari: Manchester City si Manchester United. Una e catolica si una e protestanta... nu mai stiu care ce era. In Glasgow la fel Glasgow City and Glasgow Rangers... religii diferite. De aici si marea ura care exista intre suporterii diferitelor echipe.

*The last English King. Englezul nostru spunea ca nu stiu de cati ani nu au mai fost condusi de un rege englez. Cred ca a spus ca ultimul rege englez a fost Richard III (1483-1485). Toate dinastiile care au urmat nu au mai fost englezi.

The Tudors – galezi

The Stuarts – scotieni

The Hanovarians – germani

The Windsors (Nume nemtesc Saxe-Coburg and Gotha) –germani

Cred ca a spus ca ultimul rege englez a fost Richard III, dar nu-mi mai aduc bine aminte se poate sa fi fost si altul. Richard III, a apartinut de House of York. Eu stiam ca Harold II, mort la batalia de la Hastings impotriva Normanzilor a fost ultimul rege anglo-saxon. Nu stiam exact povestea cu Richard III.

Ideea e ca de sute de ani, Anglia este condusa de catre straini si nu de catre englezi. Ma gandesc ca si romanii au acelasi complex, ca am fost condusi de catre straini. A fost nevoie de un neamt ca sa ne puna pe picioare – nu am fost in stare sa avem un rege roman. Nu ma asteptam sa gasesc aceeasi “situatie” si la englezii de rand.

*Londra nu mai este a englezilor. :) Asta se vede oricum cu ochiul liber, dar englezii “get beget”, au aceasta durere. Ei spun ca sunt foarte putin “englezi” la Londra. Nu stiu daca e o forma de rasism, ideea era ca adevaratele “english values and way of life” le gasesti in ziua de azi doar pe la tara.

A doua zi, aveam pana la amiaza, sa ne arate orasul. Ne-a spus ca e cel mai bine sa plecam pe la ora 13.00 spre Londra, deoarece autostrada devine uneori foarte aglomerata si s-ar putea sa nu ajung la timp. Dupa breakfast, primul loc unde ne-au dus a fost:

Standedge Tunel (click aici)

“Cel mai lung, cel mai adanc si la cea mai inalta altitudine, canal navigabil din Marea Britanie. ”

Orar: Barca pleaca in fiecare zi din ora-n ora, la fix. Deschis pana la 15:00 in zilele saptamanii si pana la 16:00 in weekend.

Despre sistemul de canale din Marea Britanie. Primul canal pe care l-am vazut, a fost in Glasgow, in drum spre distilerie. Am atasat acolo o poza.

Despre sistemul de canale din Marea Britanie am mai citit cate ceva la Wikipedia (click aici) Majoritatea canalelor au fost construite in secolul 18. Daca pana atunci transportul bunurilor se facea cu carute si cai, era nevoie de un alt sistem pentru a transporta largi cantitati de marfa si in siguranta. Primii care au facut canale, au fost producatorii de ceramica. Multe drumuri deveneau impracticabile la prima ploaie si un alt sistem trebuia gasit.

Pe canal, un singur cal poate trage o barca incarcata cu 30 de tone de marfa. Acest lucru e imposibil pe un drum obisnuit. Sistemul de canale a inceput incet, incet sa creasca si Anglia a fost prima tara din lume care a avut un sistem national de canale. Indirect, Slawit e conectat cu Londra, cu Tamisa si cu marea.

In locurile unde terenul nu este la acelasi nivel, s-au construit “locks”, pentru a urca barcile si aquaducte pentru a uni vaile.

Ce este un “lock”? . Canalul are doua porti. De exemplu daca mergem inspre amonte, intram in lock si inchidem poarta dinspre aval. Asteptam ca nivelul apei sa creasca pana este la fel cu cel din amonte iar apoi deschidem poarta dinspre amonte. La fel cand se merge inspre aval, barca este coborata. Explic mai bine-n poze, ca asa nu stiu cat se intelege.

Pe langa canal, sunt niste carari care se numesc “towpath”, acolo mergeau inainte caii care trageau barcile. Barcile sunt numite “narrowboats” –“barci inguste”. Facute special pentru a incape in canalele inguste si a incapea in “locks”.

In timpul revolutiei industriale canalele au fost de mare succes. Odata cu aparitia trenurilor ele au inceput sa fie folosite din ce in ce mai putin.

Companiile feroviare le-au cumparat si le-au lasat in paragina. Majoritatea canalelor s-au inchis prin anii 1920-1930. Ultimele canale au rezistat pana prin anii 1960-70, cand inca se transporta carbune la unele fabrici.

Totusi cam in aceeasi perioada, a inceput renovarea canalelor in scop turistic. Au aparut organizatii care au militat pentru restaurarea canalelor. Astfel a aparut un nou tip de turism. Se spune ca in momentul de fata sunt mai multe barci, decat erau atunci cand canalele erau in functiune.

Se pot inchiria barci si oricine le poate conduce. Chiar m-am uitat de curiozitate la cateva firme care inchiriaza “narrow boats”. Pe acest site puteti face o comparatie la preturi: Canal Junction (click aici) Pretul difera de la companie la companie, la perioada si zona, dar cred ca este o idee foarte interesanta pentru o vacanta.

Pe barca ai dormitor, toaleta, dus, bucatarie si pot merge mai multe persoane. Foarte multi in Anglia practica aceasta forma de turism. Ajungi sa vezi locuri care in mod normal nu le-ai vedea si ai tot timpul si casa la tine ca melcul :) Mai sunt barci cu teatru. Am pozat una in “Little Venice” din Londra. Merg din oras in oras si fac reprezentatii.

Sa revenim la oile noastre. Tunelul de la Standedge, are 5km si 29 de metri lungime, e la 194 metri adancime la cel mai jos punct, si la 196 de metri deasupra nivelului marii. Constructia tunelului a inceput in 1794 si a durat pana in 1811. Constructia acestui tunel, a adus aproape de faliment compania care-l construia si lucrarile au fost oprite de mai multe ori. Dupa ce a fost deschis, aproximativ 40 de barci treceau prin tunel in fiecare zi.

Ca sa limiteze costurile in tunel nu a fost construita poteca pentru cai. Pentru a trece prin tunel, oamenii se asezau pe spate in barca si impingeau cu picioarele in tavan. Aceasta meserie era periculoasa si “leggers” (picioristi?) profesionisti erau angajati. O barca plina avea nevoie de aproximativ 3 ore pentru a strabate tunelul. Goala era trecuta in aproximativ o ora jumatate.

Canalul a fost cumparat in 1846 de catre o companie feroviara care a construit un nou tunel, paralel cu tunelul canalului. Constructia noului tunel a decurs mult mai repede deoarece au folosit canalul pentru a scoate pamantul. Constructia lui a fost incheiata in 1848.

S-au mai construit doua tunele pentru trenuri unul in 1871 si unul in 1894. Tunelul construit in 1894 este in folosinta si are doua linii de cale ferata. Cand am fost eu acolo au trecut mai multe trenuri.

In total sunt 3 tunele feroviare si un tunel pentru canal. Tunelul canalului si cel din 1894 sunt in folosinta iar celelalte tunele sunt folosite ca tunele de serviciu si pentru urgente. Le-au facut accesibile ambulantelor si masinilor de pompieri.

In imediata apropiere a tunelului este o cafenea si locul unde se vand bilete pentru calatoria de 30 de minute in tunel. Cladirea e numita “Tunnel End Cottages” si obisnuia sa fie resedinta celor care lucrau la intretinerea tunelului.

Mai exista un Visitor Centre si muzeu, care e in cladirea care obisnuia sa fie un depozit. Pana la construirea tunelului, bunurile erau aduse pe canal pana aici, depozitate in aceasta cladire, de unde erau luate si trecute peste Muntii Pennines in spatele cailor.

Dupa ce am vazut acest tunel, am fost si-n centrul Slawit. Peste tot am vazut foarte multe “wool mills”, companii textile care lucrau lana. Majoritatea aceste companii in prezent sunt inchise, dar pe timpuri erau cea mai mare sursa de profit din zona. Lana era din plin, prin satele din jur, barcile aduceau carbuni ca sa lucreze imensele masini pe aburi si de asemenea carau produsele pentru valorificare.

Daca in zona Slawit erau multe companii textile, inspre Manchester erau multe “cotton mills”, care lucrau cu bumbac adus din America. Din cate am inteles eu, sistemul era urmatorul. Plecai spre Africa cu un vapor plin de produse britanice pe care le vindeai pe traseu, cumparai sclavi din Africa care-i duceai in America, de unde te intorceai cu zahar sau bumbac si o luai de la capat. Cladirile celor care lucrau la fabricile de bumbac erau construite cu caramizi. De ce? Habar n-am. Or fi fost mai bogati.

The Huddersfield Narrow Canal (click aici), trece paralel cu strada principala din Slawit. Slawit e singurul oras din Marea Britanie care in prezent are un canal care trece prin centrul orasului. Canalul a fost renovat recent, fiind redeschis traficului in 2001. Costurile pentru renovare au fost undeva in jurul sumei de 30 de milioane de sterline. Redeschiderea canalului a adus noi turisti in zona, atat pe cei ce vin folosind barcile cat si cei care vin cu trenul sa se plimbe de-a lungul canalului. Pagina societatii care a avut grija de renovare este foarte interesanta, cu multe poze vechi, aratand cum era zona inainte de renovare. Huddersfield Canal Society (click aici) are si-n prezent grija de acest canal. Ii ajuta pe cei care vin cu barca si de asemenea trebuie contactati pentru a face o rezervare spre a trece prin tunelul Standedge.

Canalul are aproximativ 32 de km, si 74 de locks. Din cate am inteles, o calatorie cu barca poate dura si 3-4 zile datorita ca sunt atat de multe locks, dar cred ca aceasta drumetie ar fi ceva unic, luand in considerare tipul de teren prin care trece acest canal.

Tot in efortul de a porni latura turistica a acestui orasel, in februarie are loc festivalul “Slaithwaite Moonraking Festival”, se construiesc lampi plutitoare in diferite forme, care sunt puse pe canal. Fiecare trebuie sa-si construiasca propria ambarcatiune. Exita un filmulet despre acest festival aici (click aici).

Dupa ce am vazut centrul orasului am trecut muntii si am vazut unde iese tunelul de partea cealalta a dealului. Englezul nostru fiind din satul de peste deal, ne-a dus sa-i vedem satul natal.

Pe varful unui munte exista un monument in cinstea eroilor cazuti in razboaiele mondiale. Foarte multi si-au pierdut viata in razboaie. Companiile textile faceau reclama si isi convingeau angajatii sa se ofere voluntari pe front. Multi nu s-au mai intors.

Cum erau satele miniere in Scotia, la fel aici in acest oras, in sate multe case vechi, toate la fel, ale lucratorilor in companiile textile. Multi erau analfabeti si lucrau in conditii mizere. The mills controlau si magazinele, iar un lucrator de obicei lua produse de la magazinul companiei, ca avans de salariu. Astfel toti banii ramaneau companiei si muncitorii traiau mai mereu in datorii. Englezul nostru se lauda ca bunicul lui a format nu stiu ce sindicat si a spart monopolul magazinelor companiilor de textile. Au deschis primele magazine independente.

Inainte de aparitia marilor companii textile ne-a mai aratat case foarte vechi care erau folosite pentru tesut. Sunt case cu doua etaje iar “fabricuta” medievala pentru tors, impletit, etc. era la ultimul etaj. Am intrebat de ce era la ultimul etaj, dar nici ei nu erau siguri. Spuneau ca s-ar putea sa aiba ceva de-a face cu o lege privind taxarea. Pe internet am cautat si spuneau ca are de-a face cu lumina zilei... Odaile de sus primeau mai multa lumina si aveau cele mai multe geamuri. Adevarul s-ar putea sa fie undeva la mijloc.

Pana la ora 13:00 ne-am plimbat toate dealurile alea si satele de imprejur. Am oprit si-n varful dealului, unde erau cateva Inn-uri foarte vechi. Zona de moors care e ingrija trusturilor nationale. Mai sunt cladiri singuratice in varf de munte (sau de deal daca vreti). Inainte de a se construi tunelul, dealurile erau foarte greu de trecut si multi faceau o pauza, sau innoptau cand ajungeau in varf.

Cei mai bogati in sat, pe langa “wool mills” erau “brewers”. Erau foarte multe innuri care-si fabricau propria bere si-o vindeau. Din nou, am auzit numele lui Margaret Thatcher. A interzis facerea berii de casa pentru productie... asa ceva. Berea poate fi vanduta doar in hanul producatorului dar nicaieri in alta parte. Asta a facut ca multe dintre vechiurile hanuri sa se inchida.

Pe aceste drumuri am vazut foarte multi englezi calare si foarte multe biciclete. Copii calare, oameni mai in varsta calare etc. Calaria e mare treaba in Anglia. De asemenea era ceva un concurs pentru biciclete de munte, deoarece mai multe drumuri principale erau inchise de catre voluntari pentru cateva minute, in timp ce biciclistii treceau de pe un drum secundar pe altul.

Turism englezesc: o plimbare cu calul, bicicleta, cainile sau barca :) Am mai filmat si fotografiat prin poze ce am vazut.

Cand am fost la Londra, am fost si am vazut Little Venice. Am sa atasez pozele la acest review, deoarece aici am vorbit despre canale si nu ma mai apuc sa vorbesc despre canale inca odata.

La Little Venice se ajunge cu linia de metrou Bakerloo, coborand la statia Warwick Avenue. Aici veti vedea The Grand Union Canal si Regent's Canal Sunt mai multe barci parcate pe acolo si sunt oameni care le folosesc ca locuinte. Vedeti voi in poze daca se merita sau nu. Eu am vazut barcile si-n Scotia si-n Slaithwaite si consider ca m-am dus degeaba pana acolo. Daca va intereseaza o calatorie cu o astfel de barca, acolo e locul unde sa mergeti.

Multe case foarte frumoase si masini de lux in zona Little Venice. E o zona interesanta pentru o plimbare.

Oricum o vacanta cu barca pe canalele Mariei Britanii trebuie luata in considerare de catre cei ce au mai mult timp. Personal as incerca asa ceva.

Cand am terminat cu Slawit am pornit spre Londra. Am lasat masina in North Finchley si am ajuns just in time cu metroul la Embankment, unde am trecut podul de ne-am dus la Queen Elizabeth Hall, la concertul pe care nu vroiam sa-l ratez – Nikki Yanofsky. Nikki e o tanara din Canada de 17 ani care canta jazz. Multi spun ca este noua Ella Fitzgerald.

Vroiam foarte mult sa merg la un concert cand voi fi in Londra si cu asta nu mi-a parut rau. Am avut biletele cumparate de pe internet si nu au fost probleme. Ce mi-a placut e ca te lasa cu bere la concert. Dupa atata condus si atatea lucruri vazute, mergea o bere. Este un pub in sala si-ti cumperi bere si poti merge inauntru. Londonezii foarte civilizati. Acest concert a fost unul dintre cele mai tari momente tinand de calatoria de la Londra. Calitatea sunetului a fost excelenta, am fost aproape de scena si totul a fost la superlativ.

Era interzisa folosirea camerelor de filmat inauntru, dar pana la urma nu am mai tinut cont de aceasta interdictie. Am filmat pe ascuns o melodie. Calitatea nu este grozava, dar poate va place, am uploadat-o la youtube.

Webmaster rog atasati clipul de aici: http://www.youtube.com/watch? v=SEudDDbiAMM

Ne-am bucurat de muzica si ne-am incarcat bateriile pentru ce urma :)

P. s. Rog fara puncte deoarece cred ca am depasit numarul de reviewuri per sejur si nici nu cred ca lucrurile despre care am scris reprezinta un obiectiv turistic major :)

---

VIZUALIZĂRI: 3887 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI