Castelul Banffy - O istorie zbuciumata in prag de colaps

TIPĂREȘTE

Cu ocazia petrecerii unei bune perioade la Cluj, impreuna cu cativa prieteni ne-am gandit sa facem o vizita la castelul Banffy din comuna Bontida, despre care auzisem cu ceva timp in urma. Nu am avut destule masini astfel incat ne-am decis sa mergem cu trenul.

Am plecat asadar in aceeasi directie de mers cu drumul ce leaga localitatile Cluj Napoca de Bistrita, de fapt cele doua drumuri (cel de masini si calea ferata) fiind aproape paralele. Am ajuns in gara Bontida si de aici am pornit pe jos spre castel, pe drumul comunal ce se ramifica la dreapta din fata garii. Ca distanta, pentru cei interesanti ar fi aproximativ 5 km desi localnicii pe care i-am intrebat ziceau vreo 2. Ca timp se ajunge in 40 de minute de mers constant sau aprox o ora de mers mai lent. Bineinteles localnicii spuneau ca mai sunt 2-3 curbe si ajungem imediat, dar nici urma de el. N-a fost greu pana la urma de ajuns, numai ca distantele au fost mai mari decat cele pe care ni le-au furnizat satenii.

Comuna Bontida este situata pe drumul national 1C, la o distanta de aproximativ 30 km de municipiul Cluj Napoca si este formata din 4 sate: Bontida (resedinta de comuna), Coasta, Rascruci si Tauseni. In Rascruci se mai afla un castel al fostei familii Banffy datand din secolul XVIII dar cu o importanta mai scazuta decat cel despre care va voi vorbi in continuare. La castel ne-a intampinat o doamna draguta care ne-a fost ghid pe toata durata vizitei, spre norocul nostru, caci am aflat ulterior ca nu tot timpul poti avea un astfel de noroc.

Castelul Banffy din Bontida este asezat pe malul drept al Somesului mic si isi are originile la sfarsit de secol XIV atunci cand, se pare ca regele Sigismund de Luxemburg i l-a daruit familiei Banffy. Mai departe in secolul XV baronul de Banfy primeste acceptul de construi pe acest domeniu o cetate, finalizandu-se abia spre mijlocul secolului al XVI-lea. Cele doua stiluri arhitecturale care sunt evidente si astazi in constructia castelului sunt cel baroc si renascentist.

Pe la jumatatea secolului XVIII, acest castel a fost supus de catre familia Banffy din acea perioada la o reconstructie. Au fost adusi arhitecti austriaci astfel incat castelul a luat o cu totul alta infatisare, reprezentand forma literei „U”, din care facea parte cladirea principala, locuintele servitorilor, grajdurile, manejul si remiza. Acest castel era imprejmuit de ziduri fortificate, cu 4 turnuri in cele 4 colturi ale sale, cu unul mai mare la intrarea in castel si o curte mare in interiorul acestuia. In partea sudica a acestui complex fusese proiectata de catre arhitecti o gradina imensa, cu alei, fantani, lacuri si fantani arteziene. Din pacate astazi este numai stepa. Cativa ani mai tarziu urmatorii descendenti ai familiei Banfy, demoleaza turnul mare de la intrarea castelului si construiesc o moara pe apa, ce le era folositoare satenilor din localitate. Tot ei mai construiest inca un corp mai mic folosit pe post de bucatarie, care se alatura complexului. De asemenea in interiorul acestui castel, in acea vreme este infiintata biblioteca ce adapostea un numar impresionant de carti si de asemenea a fost deschisa si o scoala hipica.

Perioada neagra a acestei frumoase bijuterii a venit cu inceputul celui de-al doilea razboi mondial. In acea perioada castelul era in mana baronului Miklos Banffy. Acesta este dat afara din castel de catre germani, pentru a le deservi ca spital militar. Cativa ani mai tarziu, cand razboiul era pe sfarsit si soldatii nazistii se retrageau, ei parjolesc totul in calea lor. A fost atunci arsa menajeria, biblioteca, tablourile, mobilierul avand aceeasi soarta, astfel incat castelul era devastat in proportie foarte mare. In perioada comunista castelul nu a luat-o in directii mai bune, ba din contra, el a fost folosit la numeroase intrebuintari, ca sediu CAP, scoala de soferi, depozit pentru materiale de constructii si spital pentru copii. Imensa gradina, avand odinioara rol ca spatiu de agrement, a intrat in posesia ocolului silvic, permitand taierea copacilor, ei fiind folositi ca lemn de foc, este permis pasunatul, astfel incat si aceasta gradina are aceeasi soarta ca si castelul si este devastata in totalitate. Productia morii de la intrarea castelului a fost si ea oprita, fapt care a dus la parasirea ei si evident degradarea acesteia.

In prezent castelul isi mai pastreaza acea forma de U in care se pot vedea vechile intrebuintari: cladirea principala, cladirea lui Miklos, cladirea portii, grajdurile, scoala hipica, bucataria (situata separat de forma cladirii), si moara (aflata la intrare in castel, in partea dreapta. Cladirea principala, cea mai impunatoare este aproape cea mai degradata. In partea dreapta, spre gradina, nu se mai disting decat ruinele. Grajdurile sunt si ele foarte afectate, la fel si scoala hipica. La intrarea in castel, sub poarta sun expuse cateva vestigii, probabil ce s-a mai putut salva. Cea mai putin degradata este bucataria, probabil si din cauza faptului ca a fost construita cel mai tarziu, in incinta careia s-a deschis o cafenea „Art Cafe”. Aicine-am putut incalzi cu un ceai fierbinte servit de doamna care ne-a fost si ghid si cu intarziere a venit si domnul cu biletele. Am aflat apoi ca cei de aici se mandresc cu vizita printului Charles, cu ocazia inceperii lucrarilor de reconstruire.

Vestea cea buna a venit intr-un final cam tarziu, dar bine si asa decat niciodata, din partea printului, iar o echipa din Anglia specializata in conservarea cladirilor istorice, impreuna cu Patrimoniul Cultural din Ungaria si Ministrul Culturii din Romania au inceput din anul 1999, sub tutela printului Charles un lung si interminabil proces de restaurare a castelului. Din pacate lucrarile se misca greu, dar sa speram cu folos. Din anul 2000, in cladirea principala a fost partial reconstruit doar acoperisul. Lucrarile se misca greu deoarece am vazut ca acesta este lucrat si montat intai la sol apoi este ridicat. Apoi a fost restaurata partial bucataria si spun partial pentru ca turnul din spatele acesteia este in continuare intr-o stare deplorabila. S-a inceput apoi consolidarea cladirii lui Miklos si a morii dar nici astazi nu se prezinta prea bine. In interior lucrarile sunt in stadiu de stagnare, iar intrucat fondurile sunt insuficiente, o idee am inteles ca ar fi conceperea unui restaurant si a unui hotel in cladirea principala. Restul de camere urmand ca pe viitor a fi mobilate in stilul vechi. S-a deschis deja o sala de conferinta unde o echipa numeroasa de specialisti initiaza pe cei dornici de a cunoaste tainele restaurari si pe cei care studiaza constructia si arhitectura. Se incearca si recuperarea gradinii de la ocolul silvic. Proiectul de refacere a morii cuprinde restaurarea echipamentului de morarit, a aspectului exterior si punerea in functiune, urmand a deservi drept muzeu.

La Bontita, in august, respectiv in ultimul weekend al acestei luni, de desfasoara zilele localitati. Sunt oragnizate diferite evenimente, concerte, piese de teatru, sunt organizate targuri de antichitati, de diverse obiecte confectionate de mesterii populari, concerte si dansuri folclorice. Ca o abatere de la subiect, dar chiar in apropierea acestuia, in Bontida mai exista si o biserica reformata ortodoxa datand din secolul al XII-lea.

Castelul Banffy din comuna Bontida, judetul Cluj, este considerat cel mai mare castel dintre cele transilvanene, purtand si denumirea de Versailles-ul Transilvaniei, dar totodata a fost inclus si pe lista celor mai degradate 100 de monumente istorice ale lumii. Oare cat timp va trece pana isi va capata cu adevarat adevaratul statut?

Speranta moare ultima…

N. B. O buna parte din informatii le-am cules de la fata locului si de la ghid. Cateva, cele ce mi-au scapat le-am cules de aici evident reformulandu-le.

Va rog daca se poate sa atasati acest videoclip: http://www.youtube.com/watch?v=i_ueMz1OOQk

---

VIZUALIZĂRI: 5159 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI