Dupa 30 de ani.Turist in Bucovina

TIPĂREȘTE

Am plecat din Ploiesti pe traseul cunoscut: Buzau, Focsani, Bacau, Roman, Falticeni, Suceava intr-o vineri insorita si calda, cu dorinta de a revedea dupa 30 de ani (spre rusinea mea) nordul Moldovei. Amintirile din copilarie cu Trabantul gri si ai mei pe la manastiri se estompasera de mult.

Am sa va spun ca am acceptat invitatia unor prieteni din Suceava si pentru ca voi, aici pe AFA cu povestirile despre frumuseti romanesti de care nu auzisem niciodata, ati trezit o mare parte din aceasta dorinta care mocnea undeva intr-un coltisor (de minte... de suflet) de ani buni. Mi-am amintit un adevar spus de zeci de ani care cred ca este valabil si pentru fiecare dintre noi ca turist: „ Muntii nostri aur poarta, noi cersim din poarta-n poarta „

Drum intins si bun. Cu o singura problema (a soferului si mai putin a mea), echipaje de politie si radare la tot pasul.

De-a stanga si de-a dreapta soselei ne-au insotit pe sute de km lanuri aliniate cu flori galbene alternand cu campuri de un verde crud. Rapita si grau. Mi-am exprimat admiratia fata de cei care au pus ceva pe pamantul acela, in alte zone din tara pe zeci de km vazusem doar buruieni. Mi-am mai exprimat, timid dorinta de a efectua o „foto sesion” in campul galben cu flori de rapita. Soferul m-a linistit repede amintindu-mi ca poate fi plin de albinute harnicute si ca nu face sa ajungem umflati la prietenii din Suceava. Asa ca, ati scapat. Nu veti vedea poze cu titlul” eu in lanul de rapita”...

Am ajuns la Suceava unde am fost primiti de prieteni cu o ospitalitate care ne-a facut sa ramanem datori. De cand m-am intors ma tot gandesc unde sa-i duc si ce bunatati sa le gatesc cand ne vor intoarce vizita, sa ma pot ridica la nivelul primirii pe care ne-au facut-o.

In cateva ore plecam mai departe catre Sucevita unde urma sa ne cazam. Trecem pe langa manastire si apuc sa o admir pe afara, sa vad zidurile imense de fortareata in renovare si sa remarc ca in parcare erau doar doua masini.

Ajungem aproape de lasarea intunericului intr-o margine de padure, trecem o punte peste apa si parcam masinile la hotelul Sofia unde aveam „ sediul” pentru urmatoarele zile si nopti.

Despre hotel si zona frumoasa unde este asezat va spun ca mi-a lasat impresia ca locul fiecarei pietricele si arbust in parte era gandit de mintea luminata a unui arhitect si apoi asezat de mana unui gradinar tipicar. Loc de stat cateva saptamani doar sa deschizi fereastra sau sa iesi pe balcon in susurul apei si cantec de pasarele. Si sa mananci sarmale din alea coapte direct in oala de lut acoperita cu aluat de paine si rasturnate in farfurie aburind langa smantana.

Hotel elegant, cu bun gust si curat, cu o piscina cam mica pentru gustul meu dar suficienta pentru o balaceala si ceva bule.

Restaurantul pe doua etaje, cu o scara interioara care pornea din mijlocului lui ceea ce a constituit un mic inconvenient cand, dorind sa mergem la masa de seara un grup de mai multe persoane, am sters zambetul de pe fata unei blonde mirese care isi astepta invitatii in sala de la parter. I-am spus incurcati ca noi... suntem din alt film si doar vrem sa ajungem la etaj sa luam cina. Am reusit la timp si sa-i oprim pe cativa din baietii nostri care fermecati de decolteul miresei luasera cate un pahar de sampanie si un piscot sa o felicite.

A doua zi am plecat sa vizitam.

Am intrat intai la Sucevita unde am ascultat-o cu interes pe maicuta ghid, am cumparat cateva iconite sfintite pentru cei de acasa, am aprins lumanari apoi ne-am intors in parcare.

Unii dintre noi au cautat pe aproape o toaleta pe care insa nu au reusit sa o gaseasca.

Da, in asemenea locuri incarcate de spiritualitate eu vorbesc despre toalete. Stiu, este un subiect dificil de abordat. Intra in categoria celor despre care mai bine nu vorbesti. Doar... te descurci.

Mi se pare insa un subiect legat direct de tot ce inseamna turism. Un asemenea obiectiv turistic care nu are in imediata apropiere o toaleta isi pierde din valoarea turistica. Si daca vorbim despre turismul ecumenic, din cate stiu eu, majoritatea celor care practica un asemenea turism sunt persoane in varsta. Stiu din povestile ghizilor turistici ca grupurile cele mai dificile sunt cele ale persoanelor in varsta. Si una din problemele cu care se confrunta turistii nostri si cei care ii insotesc este lipsa toaletelor decente in preajma obiectivelor turistice.

Daca tot am indraznit sa aduc asemenea subiect in pagina unui review va spun mai departe ca la Moldovita am gasit toaleta chiar langa parcare, vizibil semnalizata. Cu plata, 1 leu, decenta, iar persoana care asigura curatenia si careia i-am si platit, ne-a dat un bon si ne-a spus la iesire „ Doamne ajuta”.

Iar la Voronet, tocmai la Voronet... in parcare ne-au indrumat la o asa-zisa toaleta, fara apa curenta, care mi-a amintit de toaletele de la stadioanele comunale. Doar ceva mai murdara. Da, am vazut destule pe vremea cand ai mei, suporteri infocati ai echipei locale in divizia C ma purtau pe stadioanele tarii.

Imi amintesc de locurile publice din sudul Angliei unde, daca te roteai 360 de grade gaseai undeva o toaleta. Si de faptul ca nu numai englezii beau mult ceai, si noua ni se spune pe toate posturile TV si radio sa bem minim 2 litri de lichide pe zi.

Inchid aici paranteza turistilor care nu s-au putut bucura de asemenea comori cum sunt manastirile noastre pentru ca la intrare sau la iesire nu au reusit sa gaseasca o toaleta.

Va mai povestesc doar de intersectia importanta unde era semnalizata intrarea catre manastirea Moldovita unde ne-au atras privirea doua carciumi satesti una langa alta, pline ochi in miezul zilei. Ba chiar am stat o vreme asteptand cu rabdare (dupa ce asteptasem la o coada de masini) sa traverseze cativa localnici care nu mai gaseau drumul catre casa. Cararile se inmultisera... In spatele nostru, intr-un autocar cu numar strain, ocupantii se distrau copios privindu-l pe nenea ametit care blocase intersectia. Cand intr-un final a reusit sa ajunga pe trotuar, au aplaudat.

Inchei de asemenea prima povestire a turistului carcotas din Bucovina, urmand povestea turistului cu suflet sensibil. Tot in Bucovina. Tot eu. Cu aceeasi modestie.

---

VIZUALIZĂRI: 2045 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI