Paste in Thassos partea II

TIPĂREȘTE

Prima parte : click aici

Ziua a III-a a inceput frumos, un soare incredibil incerca sa cucereasca, usor usor, intreg masivul Ypsario, dupa ce razele sale ne umplusera de bucurie, in statiune si pe plaja. M-am trezit devreme, ca deobicei, la 6.00 punct eram la computerul din bar si rasfoiam pe AFA, una alta, normal ca am uitat sa spun La multi ani! celor cu numele de Gheorghe, George, Georgiana (Georgiana imi pare rau ca am uitat!) dar o fac acum "La multi ani dragii mei, sa fiti sanatosi! ", eram cu capul in alta parte, coceam directia de azi si obiectivele pe care le vom vizita in Sambata Mare.

In fiecare zi, de dimineata, aminteam fetelor ca: "azi e 22 sau 23, mai avem pana plecam, bucurati-va! ". Am mancat in balcon ca de obicei, admirand peisajul, dar si vecinii greci. Era o familie interesanta de urmarit, care aveau in dotare un pudel foarte jucaus, toata lumea se juca cu bietul catel, iar el nu mai prididea sa alerge prin curte si sa dea din coada, cred ca ii mai trebuia una sa faca fata.

Dupa ce am terminat masa, am coborat spre masina si dupa ce ne-am invartit un pic, am plecat croiti spre Paradise beach. Plaja aflata imediat dupa localitatea Kinira si la mica distanta de insula cu acelasi nume, este considerata, cea mai frumoasa plaja buna din insula, sau cea mai buna plaja frumoasa. In ceea ce ma priveste este cea mai buna plaja din insula, insa ca frumusete este un pic intrecuta de Marble beach, care are si ea defectul ei, e prea mica, pentru sutele de turisti ce vin vara aici.

Am parcat sus langa sosea, din economie si mila fata de logan, si am coborat usor, la pas, spre nisipul fin si apa albastra a Paradisului, pe langa Studio Niki. Am gasit plaja si mai frumoasa, curata ca lacrima, un angajat matura nisipul si strangea impuritatile cu o ustensila ciudata, asemanatoare cu o grebla. Problema e, ca era ajutat de 3 caini, foarte vocali in incercarea de a-si apara teritoriul. Unul dintre ei era chiar urias si am avut ceva emotii. Dupa ce ne-am imprietenit cu ei, a trebuit sa povestim un pic si sa ne mangaiem, am admirat valurile, eterne aici si am strabatut plaja de nisip, de la dreapta la stanga, spre zona de nudisti, care acum lipseau cu desavarsire.

Intrarea in apa aici la Paradise Beach e extrem de lina, din acest motiv plaja e foarte buna pentru oricine si pentru copii cei mai mici, care se pot juca in voie pe mal, sau in apa si pentru tatii lor (pentru ca e o taverna cu bere rece mai sus un pic), dar si pentru mamele lor, in apa sau pe mal neexistand o pietricica cat de mica, iar nisipul e cel mai fin si pe mal sunt umbrele din trestie si sezlonguri de inchiriat.

In capatul din stanga, spre insula Kinira am gasit niste stanci foarte interesante, care ne-au permis sa sedem oleaca, in admiratie, fata de frumusetea absoluta a acestei plaje deosebite. Ne venea sa nu mai plecam, oarecum ferita, plaja ne oferea o caldura deosebita, pe care nu o vom mai regasi pana la Bucuresti.

Am plecat regretand, prin celalat capat, pe la Studio Agatha, acolo sunt cateva serpentine, pe un drum forestier, care ne duc in sosea, destul de repede, la mai putin de 200m de parcare. V-as recomanda sa intrati pe la Agatha cu masina, se poate parca la umbra, departe de aglomeratia incredibila, din parcarea de la taverna, dezavantajul mare e ca trebuie sa treceti pe langa cei care nu suporta hainele!

Aliki. Fiind in apropiere , am oprit si aici sa mai luam odata contact cu lumea demult apusa a sit- ului arheologic, pentru a merge din nou pe cararile frumoase ale peninsulei si admira cariera de marmura, acum scufundata. Tavernele erau cam inchise, nu am putut intra decat pe straduta, nici nu stiam pe unde e aceasta, pentru ca data trecuta am intrat printr-o taverna, direct din sosea. Aliki e un loc deosebit, invaluit mereu in mister, si acum avea vizitatori destui, chiar erau niste oameni veniti cu motorul din Bucuresti.

Privita de sus peninsula Aliki are forma ciudata de Enterprise si are de oferit pe langa sit-ul arheologic, plaja, cateva taverne, cateva case de inchiriat, un deal plin de pini mediteraneeni si strabatut de multe carari, o fosta cariera de marmura care are privelisti inedite si invita la meditatie. Se poate intra prin interiorul sit-ului sau prin partea opusa pe langa plaja. Oricum ai lua-o, pana la urma ajungi in acelasi loc, ocolind intreaga peninsula. Acum, noi am intrat un pic in sit, apoi am mers pe plaja si am urcat pe malul din dreapta, pe acolo pe unde exista o patrie a aricilor de mare. Cateva trepte te duc in jos la o mica pestera transformata in loc de rugaciune.

Cararea e inalta si ofera privirii locuri foarte interesante, create de natura, stancile si apa sunt deosebite, chiar si pentru pescari e interesant aici, apa fiind foarte adanca si clara. Aici vara se pot face sarituri de la inaltime, sau snorkeling. In capatul peninsulei ajungem repede mangaiati de acele pinilor spre cariera parasita, care ne conduce usor apoi spre sit si spre locul de plecare. Aliki e un spatiu altfel, o particica de Grecie mai speciala, nu o ratati.

Am plecat spre masina, printre tentaculele de octopus, aranjat frumos la uscat, pe langa tavernele ce incepeau sa se dezmorteasca, odata cu venirea turistilor. Un catel simpatic, bulldog francez era alergat de doi frati de 10 ani, pe plaja, odata il striga unul, dintr-un colt al plajei si alerga saracul cu limba scoasa, sa vada care e treaba, apoi celalalt il striga din capatul opus si bietul caine se supunea de fiecare data.

La cativa kilometri, am oprit pentru a vizita Manastirea Sfantului Arhanghel Mihail. La intrare, sta scris ca nu e voie sa faci fotografii inauntru, insa cred ca era vorba de interiorul manastirii, care oricum era inchisa, la fel ca acum 2 ani pe motiv ca se reconstruieste. Oricum zeci de turisti faceau poze prin curte, unii mai in varsta aveau aparate arhaice, cu film, ce simpatici sunt. Eu am trecut nestingherit de intrare, dar cele 3 fete ale mele au primit niste fuste inflorate, hilare si largi.

Nu am stat foarte mult aici, mai ales pentru ca era destul de aglomerat, insa am reusit sa gustam de la manastire cate o bucatica de rahat de trandafiri, extrem de bun si de parfumat, am aprins cateva lumanari pentru cei care nu mai sunt, am facut cateva zeci de poze, cu privelistea deosebita asigurata de malurile stancoase, mare Egee si inaltimea la care ne aflam (150m) si am cumparat cateva suveniruri pentru cei de acasa.

Urmarea e foarte simpla, in drum se afla Astris si langa Astris se afla Giola, Piscina Sirenelor, pe care am tinut sa o vizitam din nou, pentru noi si pentru ca cele doua prietene sa vada pentru prima data, minunea din Thasos. De data asta stiam semnul si am coborat in stanga, spre apa, pe un drum spre care se merge si spre Studios Seirines sau Bungalows Sirines, am vazut ambele variante. Am mers pe acel drum off-road, pana cand a devenit prea accidentat, pentru gustul gumelor loganului nostru, am abandonat masina si am continuat pe jos. Am urcat pana in varful dealului pe acelasi drum si acum am gasit, din mila cuiva, scris cu vopsea verde semne spre Giola.

Pe drum am vazut cateva caprite, care se urcau in doua copite sa mance frunze din pomi si mai multe oite, ce aveau miei mai mici, care scapasera cu viata momentan. Am ajuns fara emotii si am avut o revelatie acolo, Giola parea vie, exact asa, parea ca pulseaza. Valurile si marea erau violente si aruncau din timp in timp, cate o tona de apa in piscina, din acest motiv apa din piscina parea ca vibreaza si incerca sa iasa cat mai repede spre libertate. In rest Giola parea la fel, frumoasa si salbatica, ne-a primit mereu la ea, doar sa venim, asta-i singura conditie.

La intoarcere, ne-am intalnit cu niste romani de-ai nostrii din Bucuresti, care locuiau la Bungalow-urile Sirenelor si erau incantati de conditii si de salbaticia peisajului si a golfului apropiat, care ascunde plaja sirenelor, cam pietroasa dupa gustul meu.

Drumul pana la piscina si inapoi la masina, ne-a creat o buna pofta de mancare si ne-am gandit sa mergem sa mancam in Potos, poate gasim Taverna Irene deschisa. Norocul nostru a fost ca am gasit deschis si aproape plin cu greci, asa ca ne-am asezat si noi la o masa pe faleza, in apropiere de plaja si am cercetat meniul. Un baietel uscativ si mai inchis la ten, parea de pe Tei de la noi, a venit sa ne intrebe ce am dori si de unde suntem, afland ca suntem din Romania, ne-a vorbit in dulcele grai, cu accentul grecesc, normal. Am ramas un pic socat, omul era tanar si nu parea ca a facut o facultate la Iasi dar stia bine limba, s-a si corectat la un plural spus gresit. Preturile pareau ok, asa ca am comandat fiecare ce a considerat si am primit niste portii destul de mari pe care le-am dat gata cu greu. Din cate tin minte, 4 persoane am platit 38 de euro si la final am primit si ceva dulce din partea casei: inghetata si baclavale. Eu personal am mancat octopus grilled si am gustat din anchovii si feta grilled ai nevestei, asezonate cu o parte dintr-o salata greceasca uriasa si o bere amstel, cum ii sta bine oricui.

Se facuse tarziu si ziua era lunga, urma Invierea, asa ca dupa un scurt tur de forta, pentru dezvoltarea shopingului prin micul Potos, ocazie cu care mi-am cumparat o sapca rosie, tare, cu sigla insulei, am plecat spre casa oprind doar la Plaja SanAntonio, pentru a vedea cum a evoluat. De fapt a involuat, pentru ca am gasit mai multe pietre pe mal si in apa ca acum 2 ani. Am pornit spre hotel unde ne-am pregatit fiecare pentru noaptea de Inviere, eu printr-un somn bun si fetele plimbandu-se prin Skala Potamia admirand pregatirile grecilor pentru Inviere.

Seara la 23.00 eram la tol cat mai festiv si am plecat spre Panagia, unde stiam noi ca o sa fie mare sarbatoare in noaptea Sfanta. Am ajuns la 23.30 si culmea, biserica era aproape goala. Noroc cu 3 autocare pline de bulgari, care au venit odata cu noi si care s-au chinuit sa intre cu totii in biserica, de parca se dadea ceva. Grecii au inceput sa vina timid, pe la fara un sfert. In acest timp slujba se tinea in interior si era transmisa in afara prin boxe. In scurt timp, curtea s-a umplut cu locuitorii satului, foarte multi oameni, cateva sute bune, toti imbracati la 4 ace, fetele tinere cu fuste scurte, cam prea scurte, coafate, aranjate, femeile si ele imbracate de petrecere, barbatii la costum negru, fiecare avea in mana o lumanare lunga. Cand se vedeau, se salutau, se pupau de parca nu se vazusera de un an cel putin, iar cei care se cunosteau mai putin, dadeau doar mana, insa toti pareau extrem de bucurosi ca se vad. Fiecare trecea mai intai pe la cimitir aprindea o candela, apoi reveneau in curtea bisericii

La miezul noptii o femeie a iesit din biserica, cu o lumanare aprinsa de la care am aprins toti, in doua minute toata curtea era plina de luminite, grecii pe loc si-au scos cate un ou rosu, l-au ciocnit apoi s-au pupat iar, foarte fericiti, asa am facut si noi, apoi au inceput sa bata clopotele cu mare avant si cateva petarde ne-au asurzit pe toti. In curte a iesit un preot tanar, cu o icoana in brate si alta icoana mult mai mare era fixata pe un soclu. Fiecare om din curtea bisericii a trecut sa pupe icoana mare, apoi pe cea mica si mana preotului, se felicitau cu acesta, spuneau Hristos Anesti si plecau in grupuri mari, in 15 minute curtea era goala. Deci prea multe lucruri, deosebite fata de ce se intampla pe la noi, nu s-au intamplat, poate faptul ca oamenii se cunosteau toti intre ei si erau mai fericiti de sarbatoare, cumva ca noi romanii de revelion.

Noi am revenit la masina, printre casele luminate de sarbatoare din Panagia si am observat tavernele din centru, unde mieii, iezii si puii sfaraiau la rotisoarele, ce nu faceau fata. Nu prea aveau clienti in acel moment, dar ne-am gandit ca poate oamenii or veni un pic mai tarziu. Noi ne-am dus la hotel si am sarbatorit, la o masa, in barul hotelului nostru, cu tot ce aveam noi bun luat de acasa si cele doua sticle de vin, primite cadou de la proprietari. Pe la ora 1.00, pe plaja din Skala Potamia doi greci au dat cu artificii pret de 10 minute, intreg golful si cele 4 localitati erau superb luminate in diverse culori, spectacolul a fost minunat si presupun ca, costurile nu au fost prea mici.

Ziua a IV-a Dumnica de Paste, sarbatoare mare la greci si romani, dar si pe oriunde, a inceput la fel senina ca si celelalte si friguroasa, insa am observat mai multe miscari de trupe prin statiune. Toata lumea isi face de lucru prin curte, obiectivul principal fiind gratarul, sau focul pentru rotisat. La un moment dat, o muzica greceasca, destul de puternica, ne-a invadat de la un hotel invecinat. In curtea lui, 3 barbati se chinuiau de zor, unul facuse un foc strajnic si taia alte lemne cu drujba, iar ceilalti doi se chinuiau cu un miel infipt intr-o tepuse de metal. Am observat ca asa se cumparau mieii gata preparati din diverse locuri, special pentru a fi invartiti in rotisor. Cei doi s-au chinuit mai bine de o ora sa unga, umple si sa dea cu diverse mirodenii bietul animal, munceau acolo in curte, pe o masa de plastic, de ziceai ca sunt platiti. Din cand in cand o femeie mai aparea cu ceva de baut si un castron gol in mana sa intrebe cate ceva, apoi disparea repede in casa. Cei trei pareau a fi departe de a termina, dar noi am plecat spre Prinos, de unde am urcat la Kazaviti.

Kazaviti sau Megalos Prinos este un sat destul de mic aflat la cativa kilometri de Prinos, sus pe munte. In fapt sunt doua asezari Megalo Kazaviti si Micro Kazaviti, al doilea purtand numele si de Micro Prinos (adica micul si marele Kazaviti sau Prinos). Pentru ca mie mi-a fost un pic greu sa gasesc drumul spre Kazaviti am sa pun aici coordonatele GPS din centrul satului: Lat: 40.724430 si long: 24.623667.

Megalo Kazaviti este cel pe care l-am vizitat, am parcat cu greu din cauza lipsei locurilor de parcare. Ne aflam la o inaltime de 350m si satul e atarnat pe pantele muntelui, strazile sunt extrem de inguste si foarte in panta, casele sunt inghesuite intr-un mod extrem, cum numai grecii stiu sa construiasca, respecta arhitectura veche, sunt construite numai din piatra si lemn. Unele case sunt foarte noi si arata bine, sunt refacute sau construite de curand si vandute catre doritori, greci sau straini, ce iubesc linistea, panorama frumoasa si aerul curat.

In mijlocul satului sunt cateva taverne, doua cafenele, un hotel, doua pensiuni si o biserica, din pacate ferecata cu un lacat. Toate astea se afla intr-o piateta mai maricica, unde ne-am intalnit cu alti romani (o pereche tot din Bucuresti), veniti ca si noi sa admire arhitectura din sat.

Din Megalo Kazaviti, am trecut un pic prin Micro Kazaviti, doar ca sa urcam catre Manastirea celebra de sus: Sfantul Pantelimon. Sunt cativa kilometri buni pana acolo, insa drumul este asfaltat (in toamna parca s-a terminat asfaltarea) si foarte bun. Am avut cateva serpentine deosebite, de unde se vedeau foarte frumos marea si malurile insulei si ale continentului. Ajunsi sus la manastire am constatat ca aceasta e inchisa, insa din noroc, chiar atunci, au venit cu o masina 3 greci mai in varsta, care au sunat la o mica sonerie, pe care nu o observasem si au vorbit scurt, cu o voce ascutita ce iesea din interfon. In putin timp, o maica a venit la poarta, a deschis si ne-a poftit si pe noi, dupa ce ne-a intrebat de unde suntem, cu curiozitate. In curte sunt cateva cladiri destul de simple si o mica biserica destul de veche, ce are in interior cateva icoane si mai vechi. Langa biserica se afla in dreapta o mica pestera foarte interesanta, in care se afla o incapere foarte joasa de unde se ia aghiasma, care se spune ca vindeca orice boala. Pentru a ajunge la locul de unde se ia aghiasma, trebuia sa te apleci, sa treci pe langa o coloana formata prin unirea unei stalactite si a unei stalagmite (acolo fiecare credincios trebuie sa se invarta de trei ori in jurul coloanei, e obligatoriu acest lucru) si sa intri intr-o alta mica incapere joasa unde se afla aghiasma, intr-un colt.

Manastirea se afla la o inaltime de aproape 800 m si este un loc extrem de linistit ce ofera pe langa speranta si credinta, si o priveliste deosebita asupra marii. Dupa noi, au mai venit 7-8 masini, in scurt timp, pline cu turisti sau credinciosi din insula.

De la manastire am plecat usor spre Potos de unde am mers croiti spre Theologos unde am incercat sa gasim o masa la Stelios. Am fost primiti foarte bine , Stelios cel batran a condus fetele la o masa si in scurt timp am venit si eu , dupa ce am parcat la un km mai in fata. Din pacate vestitele Lamb Chops erau frozen si am renuntat la ele, am ales "lamb on spit", adica miel la protap portie = 10 euro, asta luasem si data trecuta si a fost excelenta. Cris nu s-a lasat si a comandat ce stie ea legume si feta grilled, insa celelalte doua fete s-au luat dupa mine , comandand tot miel la proatap. Mare greseala a fost. Se spune sa nu te duci la pomu’ laudat cu sacu, la fel si aici, nu trebuie sa te duci la un local renumit pentru mielul sau , in Duminica de Pasti si sa va spun si de ce in continuare.

Curtea obisnuita era plina si clientii curgeau non stop. Langa noi era o masa cu 30 de galagiosi italieni, erau si alte mese cu englezi pasnici si in curtea de mai sus , in dreapta cum intri se asezau grecii din ce in ce mai multi. Noi asteptam comanda privind cum farfuriile cu portii uriase de miel treceau pe langa noi. Fetele tropaiau de foame, trecuse mai bine de jumatate de ora, cand am intrebat chelnerul care e problema si in scurt timp a trecut Stelios pe langa noi cu o tepusa in care erau infipte 7 capete de miel si ne-a spus: „ - I didnt forget you , my friends! ”.

Noi mancam din paine si din salata greceasca, sorbind si o bere de foame cand, la un moment dat vine nevasta lui Stelios cu scuze si cu doua farfurii imense in mana. Un pui urias, rotisat si trei bucati imense de ceafa de porc erau din partea casei ca si scuze , pentru ca nu puteau sa ne onoreze comanda. Am inteles faptul ca erau foarte multi greci acolo , care doar asta voiau si ca nu mai aveau deloc miel, chiar Stelios s-a dus si a cumparat de la un alt restaurant alaturat un miel si l-a pus la protap. Noi am mai comandat si 3 portii de cartofi prajiti, am impartit carnea deosebit de frageda cum am putut si nu am reusit sa mancam mai mult de jumatate.

Nota de plata a fost 26 de euro, foarte mica pentru 4 persoane in dumnica de paste si am plecat satui, ghiftuiti dar neimpliniti totusi din cauza lipsei mielului. Oricum nici unul dintre noi nu era mare amator, eu doar aici am mancat miel in ultimii 10 ani.

De la Stelios plecand am luat magazinele din sat la cercetat, am cumparat cate ceva si am vizitat un pic Theologos-ul. Apoi am luat iar magazinele din Potos si am facut ultimele cumparaturi, cadouri pentru noi si pentru prieteni si rude si am plecat.

Am oprit in drum langa frumoasa plaje Psili Ammos. Plaja se afla chiar la cativa metri de sosea intre Potos si Astris, din acest motiv vara e foarte aglomerata, nisipul aici e foarte fin si apa deosebit de clara, intrarea in apa destul de lina. Plaja e chiar frumoasa, fara turisti, merita o baie aici, si stancile din margine asigura o priveliste si mai frumoasa.

De aici ne-am indreptat glont spre hotel unde ne-am odihnit cateva minutele si apoi am iesit la o lunga plimbare pe faleza si pe plaja , pana in Skala Panagia, fetele s-au descaltat si au mers cu picioarele goale prin apa mai bine de un kilometru. Le-am admirat pentru asta. Acum de fapt ne luam la revedere cu tristete de la marea Egee, de la plaja, de la nisip si de la cerul si soarele frumos din Thasos.

Ziua urmatoare am plecat devreme spre Bucuresti si mai tristi, insa cu speranta ca in toamna vom mai ajunge pe pamant grecesc.

Va multumesc celor care ati avut rabdare sa cititi pana aici si pentru a imbunatati nota acestui review, as dori atasarea urmatorului videoclip, deosebit si surprinzator: http://www.youtube.com/watch?v=ERto4ssix24.

---

VIZUALIZĂRI: 7267 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI