Geoparc Tinutul Buzaului intre feerie aventura și dificultați / Partea 3 – Feeria

TIPĂREȘTE

Dată fiind plăcerea pe care o resimt de fiecare dată cînd mă întorc în acest loc cu adevărat deosebit, continuui să dezvălui calităţile arealului puţin cunoscut - delimitat sub sintagma (mai nouă) de “Ţinutul Buzăului”

Încerc să mă ţin de cuvînt şi să continuui un rewiew mai cuprinzător, pe care am decis să-l segmentez în mai multe părţi centrate fiecare pe cîte o problemă dată pentru a nu deveni prea greu de digerat. Am scris 1 - Dificultățile (la linkul acesta), partea 3 - Feeria e aici iar 2 - Aventura şi 4 - Potențialul turistic o să văd ce o să reuşesc atunci cînd o să am dispoziţia necesară.

Arealul este un conglomerat de vechi amestecat cu nou, de delăsare întrepătrunsă de voinţa unora de a urni lucrurile din loc, de deznădejde lipită spate în spate cu speranţă. Tot acest amalgam lipit geografiei face ca ansamblul să fie unic, similarităţi putînd fi eventual găsite în Apuseni.

Un lucru este cel puţin clar, încă nu s-a produs INVAZIA. Lipseşte în mod fericit turismul de masă şi în orice caz turistul care de principiu strîmbă din nas, cel care poartă după el micii grătarele şi berea, cel care comentează sau gîfîie cînd nu poate ajunge cu maşina pînă în pragul lăcaşului pe care şi l-a propus să-l pozeze, precum şi cel care cară după el gălăgia alături de toată familia de la soacră la bunic.

Absenţa INVAZIEI probabil face ca în primul rînd să fie Linişte... pe care o găseşti oricînd, ... oriunde... , nu costă şi poţi să o savurezi prin toţi porii. Liniştea nu te plictiseşte ci dimpotrivă, te relaxează şi te deschide astfel încît poţi simţi atît frumuseţea cît şi forţa unor locuri cunde forţele telurice încomvoaie munţii...

Zona este în plină frămîntare, ce vezi anul asta stînd locului anul viitor s-ar putea să găseşti mai în vale. Solurile sunt friabile, fug la vale dezgolind straturile pe care vegetaţia se caţără plină de voinţă. Multe locuri parcă ar fi dealuri, dar arată a munţi. Creste lungi cu peisaje de basm se prăvălesc peste văi lungi sau întortocheate. Pajişti lungi alternează cu păduri uneori pline de lumină alteori în război cu aceasta. Nimic nu e sigur. Ce este aici pe un deal, o creastă mai încolo este invers.

Mergi pe curbele de nivel, de-a lungul unor graniţe marcate cu cruci de piatră cioplite cu literele unui limbaj pe care nu ştii de unde să-l iei. Unele cruci sunt bătrîne-bătrîne, altele sunt mai tinere... dar toate se află în locuri pline de tăcere şi farmec. La porţi, te întîmpină suporturi de care ghivece de piatră stau atîrnate vărsînd în cascadă culorile florilor. Te întrebi de unde atît suflet! ?

Eşti la volan, departe înainte un bătrîn sprijinit de un ciomag merge agale. O troiţă se iţeşte şi acesta îngenunchează în pulberea drumului fără nici o urmă de falsitate în ceea ce face, sunt numai el şi Isus, sau Fecioara Maria sau…. Nu ai ce face, te opreşti chiar dacă îngenuncherea lui îţi lasă loc să treci cu Măria Sa Automobilul, pur şi simplu simţi că ai cădea TU în păcat tulburînd prin nesimţirea ta vorbirea cu Dumnezeu. Apoi te gîndeşti la cei care clamează la tine acasă iubirea către cel sfinte de faţă cu toţi – probabil că ei nu se află printre cei care îngenunchează în praf pentrua se ruga şi cînd nu-I vede nimeni ….

Porneşti la drum cu harta în mînă, dar harta nu spune că a fost devorată de natură sau de oameni. Dincolo de muşcături, această hartă spune totuşi că pe aici se ajunge la…… E adevărat, numai că trebuie să – ţi foloseşti imaginaţia şi spiritul sportiv, pentru a ajunge acolo unde totuşi afirmă bucata aia de hîrtie că ar fi ceva de pipăit sau de văzut. Mai tîrîş, mai grăpiş sau mai pe ocolite ajungi şi apoi îţi dai seama de dublul sandwich de care ai parte, un regal şi o poveste, fiindcă ceea ce ai pipăit trăit şi văzut pe drum a contat tot atît de mult la plăcintă pe cît contează ceea ce (însfîrşit) ai în faţă.

Pe ape sunt punţi .... Se balansează uneori atît de tare încît te întrebi cît de scurt este drumul pînă jos. Uneori maşina trebuie dusă peste ape. Cu inima cît un purice iei şi tu urma altuia ca să vezi mai întîi cum nu cade el după care te încumeţi... Te întrebi dacă a doua oară ai mai face acelaşi lucru.

Oamenii nu vorbesc tare, nu ţipă… Nu simţi din partea lor agresivitate. E drept, îşi văd de treburile lor. Unii sunt circumspecţi, alteori par mai înceţi în gîndire dar de fapt te cîntăresc, ce vrei, de unde vii …. Unde sunt bani e ceva mai multă ordine, unde e ceva mai multă dezordine deşi nu sunt bani totuşi farmecele vrăjitorilor au făcut să predomine frumosul şi darul locurilor.

Acest dar nu-I chiar în văzul tuturor, mai ales acolo unde nu e ordine…. E camuflat în derivaţii rutiere care merg la sonde, în drumuri uitate de Dumnezeu, în ieşirile pe creste şi în văi secundare, în serpentine de pe versanţi ascunşi, în păduri unde nu se poate ajunge decît cu busola sau ghidul. Unde ştii, ştii în mare de ce ai să găseşti, dar trebui să ai habar că şi dincolo de …. poţi avea parte de Deosebit.

Îţi trebuie însă Răbdare …. Îţi trebuie resurse de Timp. Îţi trebui măcar un pic de spirit de Aventură … Organizarea nu trebuie în nici un caz să o laşi acasă iar Planificarea resurselor trebuie să fie de calitate. În plus companioni Complianţi şi dispuşi la Inedit, sunt necesari….

Enjoy it! Merită!

---

VIZUALIZĂRI: 1757 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI