GRAD SATISFACȚIE
TIPĂREȘTESa scriu? Sa nu scriu? Intrebarea e usor de pus, raspunsul e mai greu de dat, ajungand invariabil la filozofia hamletiana a lui Shakespeare despre rostul existentei umane. Daca scriu, voi strica fara-ndoiala buna dispozitie sau chiar ziua intreaga a catorva useri. Dar… e un subiect turistic, e ceva real, e chiar actual…
Asa ca… ii dau drumul!
In urma cu 10-12 ani, un japonez s-a aciuit in orasul meu de pe Mures, atras de "Festivalul dansurilor tiganesti de la Gornesti". Nu dupa mult timp, omul nostru, al carui nume se termina cel putin odata cu un "sakuro” sau cu un “yamamoto”, a pus pe picioare o trupa de dansatori tigani si i-a plimbat prin intreaga Japonie timp de o luna, obtinand o groaza de bani. In Japonia nu exista tigani. Ba mai mult, Yamamoto al nostru, a realizat si un album color superb (japonezii se pricep la fotografii) cu tinerele perechi de tigani dansand, album care i-a adus in Japonia, si mai multi bani.
Un pic invidios pe succesul lui, un amic de-al meu pe nume Michel, un parizian stabilit la Tg. Mures, director de agentie turistica, a organizat un inedit “Gypsy tour” pe care l-a lansat pe internet. Apoi, lucrurile s-au petrecut invers, acest ”tour”, l-a lansat pe Michel in “lumea buna”, de succes, a turismului international. N-a trecut mult timp si amicul meu nu mai facea fata cererilor sosite de peste tot. Japonia, America, Canda, Franta, Belgia si alte tari, erau la picioarele unui fost “garson” ce cara bagajele clientilor intr-un hotel de lux din Paris. “Gypsy tour”-ul muresean consta intr-o vizita in doua cartiere tiganesti foarte sarace, o vizita intr-un atelier de prelucrarea manuala a vaselor de arama si la un grajd de potcovit caii, o vizita la “regele tiganilor”, nimeni altul decat un smpatic bulibasa din comuna Craciunesti, o vizita la o familie de dansatoti si muzicieni din comuna Sancrai, si in final o vizita la Orfelinatul de copii de tigani de la Bardesti. Se incepea intotdeauna cu partea mizerabila a acestei etnii si se termina cu partea ei bogata si mai optimista, in care copiii de rromi incepeau sa se integreze intr-o societate normala.
Eu eram translatorul grupului pe partea francofona si o angajata a agentiei turistice a lui Michel, raspundea de grupurile anglofone. Acest “Gypsy tour”, a ajuns, la un moment dat, sa fie cel mai “de succes” tur turistic al judetului. Nici nu mai era nevoie de reclama pe internet, agentiile partenere din strainatate, trimiteau la Tg. Mures, o groaza de turisti.
Astfel am reusit si eu sa fac o incursiune in fascinanta lume a tiganilor si sa-mi fac multi prietenei in randul francezilor din grupurile venite din Franta si a francofonilor din Belgia sau Canada.
Cum eram platit? La sfarsitul turului, care dura o zi intreaga, Michel organiza o masa festiva la un restaurant din oras. Grupurile erau numerose, de la 30 de turisti in sus. Eram si eu invitat la masa si la urma se facea o cheta. Michel, care era, de altfel, un baiat de milioane, dar care respecta rigorile economiei de piata de la el de-acasa, lansa intrebarea…”Ei, acum, messieurs, mesdames, daca doriti sa lasati cativa dolari sau euro si pentru ghid, puteti s-o faceti”…Si uite asa ma-ntorceam si eu acasa cu ceva bani munciti si cu o lista intreaga de prieteni, care ulterior au mai venit prin tara noastra dar si eu am mai mers pe la ei. Tin minte ca o familie de cineasti amatori din Nantes, a revenit pentru a filma o nunta la Calinesti, in Maramures si o vizita la “regele tiganilor” din Craciunesti. Cu cele doua filme de scurt metraj, acestia au participat la un fetival de filme din Franta si au castigat un premiu cu “Nunta de la Calinesti” si o mentiune cu filmul despre tigani. Onorariul pe care Michel l-a primit pentru acest gen de turism “special”, a fost mare. Cel mai mult erau impresionati turistii straini de saracia din cartierele tiganesti, de soarta copiilor ce cerseau pe strada sau cautau mancare prin pubele si de luxul din palatele cu o mie de turnulete ale bulibasilor.
Poporul roman este un popor ospitalier. De-a lungul secolelor, multe alte etnii au gasit pe aceste plaiuri o bucata de paine si o gura de apa proaspata dar si rezidenta temporara sau definitiva. Asa e cazul ungurilor, sasilor, secuilor, turcilor, polonezilor sau evreilor. Daca intr-o buna zi, extraterestii lui Stephen Spielberg sau James Cameron, ar dori sa viziteze planeta noastra, eu cred c-ar trebui sa inceapa cu Romania. Ar fi cel mai bine prmiti! Dar, pe aceste frumaose plaiuri s-a stabilit si o natie “fara tara si fara frontiere”, care de secole, rataceste fara incetare prin lume. Sunt oameni care nu prea sunt bine primiti nicaieri. E vorba de tigani. In tara noastra traiesc aproape un sfert din tiganii lumii. Am zis “aproape”, pentru ca nimeni nu stie cati tigani sunt in lume, poate 8 sau poate 10 milioane. La noi isi duc traiul aproximativ 1,5-2 milioane de tigani. Cel mai sigur lucru, in lumea tiganilor, e ca numarul lor nu e niciodata sigur. Ei nu au un domiciliu fix. De aceea nu li s-a putut crea un teritoriu in care sa se stabileasca defiinitiv, o tara, un ”Gypsy land”. Tara lor e intreg Pamantul. Nici macar ”Gupsy tour”-ul n-a fost usor de realizat, caci adeseori tiganii nu respectau orarul, plecau definitiv fara sa anunte iar intrarea in aceasta ciudata si inedita lume, si mai ales posibilitatea de a fotografia si filma, se facea platind bani grei.
Dar investitia turistica a lui Michel, s-a amortizat repede.
Dupa 5 secole de sclavagism si viata paupera situata la periferia societatii, tiganii au ajuns una dintre cele mai sarace populatii ale lumii.
Nimeni nu-si alege locul pe pamant, la loteria vietii, exista mai multi perdanti decat castigatori. In lume, e mult mai multa suferinta decat fericire. Acest colt de lume uitat de Dumnezeu e inca acoperit de nori grosi si negri care estompeza razele calde ale soarelui prosperitatii. Fata de alte tari, la noi, tiganii sunt sedentari unii dintre ei sunt atat de saraci, incat n-au nici macar posibilitatea de a-si cumpara un cal si-o caruta, darmite o rulota pentru a se putea deplasa si deveni nomazi. Majoritatea traiesc in case de lut, la marginea unor localitati, langa paduri si rauri, acolo unde ei gasesc apa si lemne pentru foc si posibilitatea de a face rost de ceva bani. Tiganii traiesc acolo, de unde nu ii alunga nimeni. In tara noastra, majoritatea primarilor au gasit cate o bucatica de teren viran, pe care i-a lasat sa se aciuiasca. Ceausescu le-a dat un loc de munca si un acoperis deasupra capului. A fost singurul sef de stat din lume care a reusit sa integreze in societete peste un milion de tigani, fapt fara precedent in intreaga istorie a tiganilor si a omenirii.
Astazi, in conditiile societatii de consum, in care chiar si “varfurile” isi gasesc cu greu un loc de munca, multi tigani si-au pierdut "job"-urile si locuintele de la “bloc”.
Tiganii se lasa cu greu “asimilati” in societate. Adeseori ei o refuza. O pastreaza pe-a lor, primitiva, medievala, anacronica, cu imparati, regi, regine si printese.
Astazi, cand vorbim de statii spatiale si internet, lumea lor in mare parte empirica si analfabeta, ni se pare retrograda si oprita din evolutie. Societatea noastra, asa zis moderna, refuza tot ceea ce nu se aseamana cu ea. Astazi totul e VITEZA. Nimeni nu mai are timp sa astepte carutele trase de cai, cand omul se deplaseaza in trenuri rapide sau in avioane supersonice spre viitor.
Multe comunitati tiganesti ce-si duc de azi pe maine viata in maghernite mizerabile, au devenit adevarate focare de infectie, adevarate paradisuri ale cainilor si sobolanilor. Munca, n-a fost niciodata punctul forte al tiganilor. N-am intalnit, decat cu foarte mici exceptii, “tigani fericiti”. In filme, da! Am intalnit in schimba foarte multi tigani saraci, bolnavi si nefericiti, mai ales copii. Speranta de viata a tiganilor este de 45 de ani. Nu e niciodata suficient doar sa li se construiasca tiganilor case, gradinite, scoli sau orfelinate, mai trebuie trecute si barierele etnice, sociale si de comportament dintre lumea noastra si cea a lor. Un om murdar, prost imbracat si bolnav nu va avea niciodata vreo sansa de a fi angajat, nicaieri.
“As putea sa ma numesc Vasili, Ioska, Carol sau Danut, …nu stiu…numele nu mi-l cunosc…copiii ma stiga…”Hei tu, ala micu’ si murdar! ”. La fel ca in fiecare toamna, in dimineata aceasta incepe reconstructia casei noastre sau mai bine zis a baracii noastre. Tata a sapat o groapa din care a scos argila proaspata, apoi a luat cateva crengi mai groase din padure, le-a legat si a alcatuit un fel de schelet care tremura in bataia vantului. Apoi, ne-a pus pe toti cei 5 frati ai mei, si pe mine, chiar si pe mama, sa amestecam argila moale cu picioarele goale. Cu argila, tata a construit peretii casei, umpland golurile dintre ramurile din padure. Am ajutat si noi pana ne-a intrat lutul galben pe sub unghii. Cateva bucati de catran gudronat adus de la groaapa de gunoi, a fost pusa deasupra lutului si ne va servi drept acoperis. In aceasta coliba trebuia sa ne adapostim peste iarna. Familia noastra are 9 membrii. 6 copii, mama, tata si o bunica batrana, de 50 de ani. Tata zice ca in familia noastra inca nimeni n-a ajuns la o asemenea varsta. Coliba a fost gata intr-o zi si are in ea un pat mare, o fereastra mica acoperita cu o folie de plastic si o soba, care de fapt nu e decat un cazan ruginit in care, peste iarna, tata pune tot cee ce poate arde… coceni de porumb, cartoane, balegar uscat sau lemne rupte din garduri vechi. Lumina nu prea intra in casa noastra, iar iarna e fum mult de la coceni, tusim tot timpul. Pe fereastra intra uneori vantul de gheata, mai ales cand vine dinspre nord… In fiecare iarna ne rugam ca temperatura sa nu scada prea mult, dar, cine sa te-auda? … Iernile sunt dure pe-aici pe la noi prin Transilvania. In vecini, un copil mic a cazut peste noapte pe pamantul inghetat. Intreaga familie dormea inghesuita unii intr-altii, ca sa se mai incalzeasca. Nimeni n-a observat. Pana a doua zi dimineata, copilul a zacut pe pamantul inghetat si a murit. A fost jale mare. L-au ingropat la marginea padurii intr-o groapa mica. Iarna e greu sa sapi o groapa. Au pus o cruce de lemn si au incercat sa planga. Dar n-a mers. Tiganii n-au lacrimi. Au plans prea mult si ochii lor au secat. Dupa o saptamana am auzit ca cainii din satra l-au dezgropat pe copil. Aceste lucruri, sunt normale pe la noi. Mama copilului a zis ca va face altul ca sa ia alocatiia de la Stat. Mama mea pregateste mancarea afara, in casa nu mai e loc, avem un ceaun mare in care fiecare pune seara ceea ce-a putut aduna in cursul zilei. In general aducem varza si cartofi. Carne mancam numai duminica... Un copil din oras mi-a zis ca exista si prajituri pe-acolo dar eu nu stiu ce sunt alea. Am auzit insa ca sunt foarte bune. Cand voi fi mare as vrea sa castig bani multi ca sa-mi cumpar o prajitura.
Intr-o zi pe mama au prins-o la furat lemne dintr-un gard. Niste oameni rai au dus-o la inchisoare. N-a avut bani ca sa plateasca amenda. Un milion de lei. Atatia bani n-am vazut niciodata. Pana la urma, tata a lucrat “cu ziua” la carat saci cu ciment pe spate iar o sora mai mare s-a dus sa lucreze intr-o parcare unde opreau TIR-urile. Noi, astia mai mici, ne-am dus la cersit prin oras, cu toate ca mama ne-a interzis categoric sa cersim. Dupa doua luni de inchisoare, tata a platit amenda si mama a venit din nou acasa. Vai, cat ne-am bucurat cu totii! Dar tata a inceput sa tusesca tot mai rau si scuipa chiar si sange. A fost dus la un dispensar din Valea Rece pe care niste francezi si americani l-au construit doar pentru noi, tiganii. Doctorita de acolo i-a zis ca e grav, ca are tuberculoza. Intr-o dimineata de februarie, cainii au inceput sa urle pe-afara. Am stiut ca ceva rau s-a intamplat. Tata nu mai era... Am plans cu totii dar tot fara lacrimi. V-am mai zis poate ca noi, tiganii, n-avem lacrimi. L-au ingopat tot la marginea padurii cu toate ca stiam ce se va intampla cu el. Cred ca acei caini latrau pentru ca au simtiit ca vor avea ceva de mancare. Cainii stiu mai multe decat noi…
Mama a devenit stapana casei. Doi frati de-ai mei au plecat la Orfelinatul de la Bardesti. Acolo am auzit ca e cald si bine. In fiecare zi copiii merg la scoala. Duminica toti copiii sunt imbracati frumos si dusi la biserica unde asculta cantece minunate. Ce pacat ca tata nu mai traieste, cred ca i-ar fi placut si lui s-auda acele cantece. Bunica ne zice mereu ca Isus poate schimba viata noastra si o s-o ducem mai bine. As vrea si eu sa merg la scoala dar acolo ai nevoie de haine frumoase si de un ghiozdan iar noi n-avem bani de asa ceva. Ceilalti copii din oras nu suporta in clasa lor copiii de tigan. Ne zic mereu c-avem paduchi si raie. Din cand in cand, bunica se duce la gardul orfelinatului si fratii mei ii mai arunca peste gard paine si mere.
De-o vreme incoace ne merge rau. Primarul din orasul cel mare ne-a interzis sa mai cersim iar politistii ne alunga. Mama zice c-ar trebui sa plecam in alta tara. Acolo poate vom avea paine in fiecare zi, aici n-avem mai nimic. Dar nicaieri tiganii nu sunt iubiti. Intr-un sat de pe-aici tiganii au fost alungati si casele lor au fost arse.
Astazi se vorbeste mult de Europa, dar oare ce e aia Europa? Oare va schimaba Europa viata noastra? Vom fi mai bogati sau mai saraci? Cineva ne spunea ca nici Europa nu ne iubeste si ne trimite inapoi de unde-am venit. Asa ca, nu plecam nicaieri.
Dar, eu cred ca ceea ce va povestesc eu acum, nu prea intereseaza pe nimeni, nici lacrimile, nici plansetele, nici rugaciunile noastre. Nici foamea, nici singuratatea, nici frigul iernii, nici picioarele noastre goale in zapada… noi nu existam, suntem niste copii fara nume…
Cativa ani, impreuna cu Michel, am strans ajutoare pentru copiii de tigan din judet, apoi primaria din marele oras a inceput sa darame casele lor de lut si sa construiasca locuinte sociale. A aparut si o baie comunala, o cantina a saracilor, o gradinita, un dispensar, o scoala si un orfelinat pentru copiii de tigan.
Cine doreste, le poate vizita, insotit de un “gypsies guide”, user pe AFA.
Iar “Gypsy tour”, chiar daca nu-si mai face reclama pe internet, exista inca si astazi…
Dorgo
Trimis de dorgo in 05.05.11 08:17:27
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (dorgo); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Web... n-ai cumva muzica tiganeasca de Bregovici?
... restul pozelor... la pranz
Rog așteptați...
Am avut multe discutii, in cadrul echipei de moderare, in ce priveste incadrarea acestui "review". Adevarul e ca multe dintre articolele tale, dorgo, nu se potrivesc deloc pe profilul acestui site -- oamenii intra aici sa citeasca recomandari concrete despre locurile pe care doresc sa le viziteze, si prea putini pentru a citi "povesti de viata".
"Obiectivul turistic" descris in articolul de mai sus o fi el interesant pentru straini, insa ma indoiesc ca un roman si-ar planifica EVER o "bifare" a lui, astfel ca parerea moderatorilor -- cum ca ar fi "de interes turistic restrans" / "offtopic" -- imi pare justificata si solida.
Voi da totusi drumul reveiw-ului "in" (si nu "hors") concurs pentru ca eu unul l-am citit cu interes si placere. Fara note, insa, si cu precizarea/sublinierea ca e ultimul din aceasta categorie din partea acestui utilizator.
Ca ilustratie muzicala, ti-am ales initial "Ederlezi" a lui Bregovic, insa n-a vrut sa mearga, astfel ca am atasat o alta melodie, a unui la fel de drag-mie autor - Djordje Balasevic.
@Admin, OK, ai perfecta dreptate, daca nu era @Costi, care sa aduca discutia despre tigani civilizati, zau ca n-as fi scris nimic despre aceasta cruda realitate a zilei de azi de care ne lovim si ne ferim cu totii... si poate e mai bine ca totul sa ramana asa, abandonez deci postarea restului pozele si partea a II-a a review-ului, (pentru alegerile viitoare, cand poate va castiga Partida Romilor)... sau poate voi scrie o carte pe aceasta tema, ca mai am material mult, nu de alta dar fotografiile compromitatoare la adresa tarii ar putea fi folosite in diverse scopuri... nici mie nu-mi prea place "Dracula Tour" sau "Gypsy Tour", dar, astia suntem, asta se vinde bine, cam pentru astea suntem cunsocuti deocamdata in afara...
Asadar, inchidem subiectul... si promit sa scriu de-acum inainte strict informativ [****], voi posta numai teme turistice, preturi, orare, distante, impresii proprii, etc
@Dorgo, stii bine ca pe acest site opiniile sunt binevenite, aproape orice ar contine ele. Asadar, poti sa scrii in continuare orice doresti, doar ca nu vei mai primi si puncte (decat simbolice).
PS si mie mi-a placut articolul; atat ca nu mi se parea foarte legat de zona Ardealului - ai descris in special fapte/oameni/intamplari, nu locuri...
Sincer, am vazut in jud. Dambovita asezari (?) tiganesti in bordeie (da, gropi in pamant cu oarece acoperis deasupra!) care m-au impresionat mult mai mult...
Am mai postat totusi vreo 20 de fotografii care ilustreaza textul si dau explicatii asupra locului actiunii
multe din fotografiile atasate acestui review nu au nimic de a face cu un site turistic. totusi am facut o exceptie si le-am validat, tinand cont de faptul ca exista o legatura intre comentariile lor. stergerea unor poze ar produce o prezentare trunchiata si comentariile si-ar pierde partial sensul.
Dragi@webilor, daca constatati ca
"multe din fotografiile atasate acestui review nu au nimic de a face cu un site turistic"... sau ca... "Mona Lisa sau alt tablou din Luvru nu prezinta relevanta turistica"... pai atunci stergeti-le, eu va dau voie, eu le-am facut, le-am comentat, dar eu nu le pot sterge... de ce acceptati initial un review si apoi ziceti ca-i non-turistic?
@Web 77... poate ca ai dreptate, nu E TURISM 100%, dar macar translatorul acestui "gypsy tour" (adica eu) ti-a si facut un favor, ai participat la un "gypsy tour" (cred ca la asa ceva n-ai mai fost in viata ta!) gratis, on-line, acest tur turistic muresean asta iti ofera, te baga prin acele imagini (pacat ca n-ai avut rabdare sa vezi si partea II-a)... turismul nu inseamna doar sampanie pe-un vas de croaziera pe Atlantic si un hamac in Seychelles sau Bali sau pe un atol de corali, mai e si fata nevazuta a lunii... "gypsy tour"-ul prezinta, mizeria ROMANIEI la fel cum vitrinele rosii cu femei prezinta MIZERIA Olandei sau Auschwitz prezinta mizeria GERMANIEI sau padurea Katin prezinta mizeria RUSIEI sau "ossuarul" de la Srebenita prezinta mizeria SERBIEI, sau piramida craniilor de la Phnom Phen, prezinta mizeria CAMBODGEI, etc... si turisti gasesti cati vrei, si colo si colo, peste tot... lumea ofera ceea ce cere turistul!...
In review, pana la P12, vezi mizeria tiganeasca din jurul oraselor noastre, apoi mai vezi si cum se integreaza copiii rromi in societate in judetul Mures printr-o gradinita, scoala, dispensar numai pentru rromi, (mai exista si un orfelinat exclusiv pentru rromi) apoi iti mai arata cum romii mai si muncesc la potcovitul cailor sau coloparii gabori muncesc la comertul stradal, adica fac un fel de schimb valutar, comert cu bijuterii, aur, argint, comert in care trebuie sa reziste sa stea in picioare mai mult decat garzile de la Buckingham, iar alti rromi mai canta si la vioara sau acordeon... si tiganii sunt oameni... si-apoi, nu stiu ce aveti cu translatorul, ar trebui sa vorbiti direct cu patronul turului... va servesc eu drept translator...
Acum se leaga lucrurile @web 77... nu e de mirare ca nimeni, in afara de mine, nu s-a mai dus cu bani si-un sac de haine la Poiana Tapului la acel copil de tigan, la apelul lui @roth si @Cornel...
Nici "Dracula Tours" nu e turistic? ... e cu picturi cu tragere in teapa, e cu sange, cu vampiri, dar aduce bani la Sighisoara, Tihuta si Bran... scopul scuza mijloacele...
te inseli. si cazurile amintite de tine mai sus (Cambodgia, Auschwitz) nu au nicio legatura cu cazul din acest review. ti se pare ca in timp ce lagarul de la Auchwitz functiona, veneau turisti din alte parti ale lumii sa faca poze, si sa asiste la cum evreii sunt gazati si arsi pe capete? ma indoiesc. ori voi asta ati facut. ati vizitat satele amaratilor exact cum mergem noi la zoo si ne uitam la animalele din spatele gratiilor. imi cer scuze daca nu e asa, recunosc ca nu am citit in amanunt impresiile tale dar asta e impresia ce mi-a lasat-o review-ul (momentan am alte prioritati, situatia tiganilor din Mures nu se afla in capul listei deci nu prea-mi permit sa aloc timp liber pt citirea unui review pe aceasta tema, dar trebuia sa prelucrez pozele).
ma rog, asta nu e o problema, fiecare face ce vrea. problema este ca in poze apar o gramada de minori, minori fara aparare si fara capacitatea de a se opune acestui lucru (la fel ca si parintii lor probabil). tocmai spunea un coleg moderator ca daca ar vedea o poza cu copilul lui pe internet, fara ca el sa stie, ar face urat de tot. de aceea am avut unele rezerve in validarea pozelor.
totusi, am acceptat pozele, ca exceptie de la regula, deci in mod normal sirul de discutii si de contre ar trebui sa se opreasca aici.
@dorgo
Nu uita de India, acolo turişti merg să vadă şi cum traiesc indieni nu doar să se pozeze cu Taj-Mahalul
Am văzut în urma cu câţiva ani un film cu un subiect, oarecum apropiat de ceea ce ai scris tu.
Cu familia Burcea din P15 mă ştiu foarte bine şi ne vizitam. Soţiei mele îi spuneau: '' frumoasa noastră, regina noastră''
Călin, chiar dacă afinitatea noastră turistică, nu este de fiecare dată 100%, nu pot să nu remarc modul în care ai condus firul epic al poveştii/review-ului, în aşa fel încât să obţii, cum se zice... captatio benevolentiae. Şi ai reuşit. Eu ţi-am citit cu interes povestea.
Nu pot spune cu plăcere, pentru că nu mi-a făcut plăcere să revăd nişte imagini pe care aproape oricine le poate vedea la o margine de sat, în ţigănime (cel puţin aşa-i zicea la mine-n sat), într-o altă lume, de pe lumea asta. Ea există, îşi strigă durerea, însă nu mulţi o aud, ori se fac că n-o aud.
Că n-o auzim noi, încă, parcă n-ar fi ceva deosebit, dar ai lor reprezentanţi, prin diverse comiţii/comitete/oengeuri, care au putere de decizie/accesează fonduri interne şi externe pentru a-i pune pe linia de plutire pe rromi, crezi că le aud tusea-n miez de iarnă?
Nu, te asigur că din turnuleţele palatelor lor de prost gust, nu o fac. Îşi amintesc de ei doar la alegeri.
Iar străinii văd că-i consideră ca fiind nişte mici extratereştrii, de dau fuga-fuguţa să-i vadă, plătind bani frumoşi pentru asta. Oare banii aia, n-ar fi fost mai bine primiţi, dacă i-ar fi donat pentru o pâine neagră, destinată lu' Ioşka şi ai lui?
Am o singură obiecţiune de făcut. Ca ardelean, mă simt jignit să citesc acest review la Descoperă Ardealul.
În fapt, Ardealul înseamnă altceva. Pentru mine, este în primul rând o stare de spirit, mai apoi, o zonă plină de istorie (eu încă mă mai trezesc fredonând, din când în când treceţi batalioane române carpaţii, la arme cu frunze, cu flori, sau tu Ardeal, tu Ardeal, îţi suntem oşteni/templu sfânt, templu sfânt, Munţii Apuseni - vedeţi aici un clip în interpretarea Vetei Biriş - sechele din armată dom'le), de ce nu, un leagăn de civilizaţie (poate că avem norocul fostei stăpâniri Austro-Ungare) şi, ca să fim în ton cu saitul, o zonă extraordinar de frumoasă, care ne aşteaptă pe noi toţi, ardeleni sau nu, să o descoperim. Nu cred că ideea şi fotografiile acestui review, reprezintă Ardealul!!!
Săraci avem peste tot, din toate etniile şi nu este corectă o astfel de asociere. Chiar dacă bordeiele alea, le-ai fotografiat tu în Mureş.
Asocierea Ardealului cu aşa ceva, cred că este în cel mai blând/bun caz o alegere neinspirată, care pe mine unul mă deranjează.
Da, na' oi fi io' mai sensibil.
Sper că, sinceritatea mea, nu a deranjat pe nimeni, da' io' când simt ceva, o spun. Nu-mi pot ascunde după deget (multele) kile.
În fond, vă place, ori nu vă place, altu' mama nu mai face 
)
P. S. : Ecoul meu nu are legatură cu dilema dacă review-ul este sau nu turistic. Nu mă interesează asta. Mă deranjează că, atunci când userii or să vrea să citească ceva despre Ardeal, vor găsi acest review. Şi el, nu are nici o legătură cu Ardealul!!!
@creivean: si eu sunt, stiti cu totii (cred) ardelean -- si nu cred eu ca sunt multi pe acest site care sa fie mai mandri de asta 
. Asta nu ma impiedica insa sa te contrazic - tiganii AU "de-a face" cu Ardelealul, sunt o realitate cotidiana ce face parte, zi de zi, din peisajul de acolo.
Nu ma refer nici eu aici - asa cum nici tu nu ai facut-o - la clasificarea "turistica"/"neturistica" a subiectului. In opinia mea, tiganimea de acolo - ori din orice parte a Romaniei! - nu are ABSOLUT NIMIC de-a face cu turismul romanesc.
Este o alegere neinspirata/ciudata a autorului (ardelean!) de a prezenta aceste aspecte -- care nu sunt nici pe departe reprezentative (aici sunt de acord cu tine) pentru Ardealul turistic -- pe un site cu profilul AmFostAcolo -- niciun turist roman [...] nu s-ar duce EVER sa viziteze un asemenea "obiectiv turistic", dar asta e cu totul alta poveste.
Cornel, mie încet, încet îmi trece, în timp ce o ascult pe conjudeţeana mea Veta Biriş. Doamne ce voce are!!! Da, nu-i corect.
In Brazilia am fost prin favele, în Cuba am intrat prin barăci care nu erau cu nimic mai presus decât casele de chirpici ale ţiganilor nostri, în India am mâncat împreun cu cerşetorii, am fost si in Ferentari, şi cu toate astea încă nu mi-au pus ''dungă rosie în paşaport''. Mie trebuie să mi-o puna în paşaport că eu stau mai mult pe afară decât prin tară. Îi drept că nici la control nu m-am dus că de mă prind ăia sigur nu-mi mai dau drumul.
Am citit de mai multe ori acest review si bineinteles comentariile.
Ne lipseste TOLERANTA, ne caracterizeaza.
Ii iubesc pentru frumosul trait, muzica, dans, film, literatura.
Ii urasc cand sunt rai, nerecunoscatori si cand... miros.
Nu avem timp... si pentru ei! Poate or avea si ei ceva de spus.
Semnificaţia siglei Toleranţă Zero
Unul dintre miturile fondatoare ale poporului român este săgetarea corbului care a furat inelul moştenitorului. Această frumoasă legendă a fost întruchipată, acum 600 de ani, în blazonul familiei corvineştilor, dar originile ei coboară cu mii de ani în urmă.
Un prinţ se îndrăgosteşte de o fată din cealaltă parte a munţilor şi aceasta naşte un băiat. Vremurile sunt tulburi şi fata este nevoită să fugă cu copilul la părinţii ei. Prinţul îi oferă inelul său, pentru ca fata să poată dovedi peste ani originea nobilă a copilului şi dreptul său de moştenitor.
Copilul creşte mare şi porneşte peste munţi către regatul tatălui său, împreună cu mama şi câţiva curteni. Pe drum, fac un popas şi, în timp ce se odihneau, copilul se joacă cu inelul. Un corb este atras de strălucirea inelului, vine pe neaşteptate, îl ia în cioc şi zboară cu el.
Mama şi însoţitorii sunt îngroziţi, deoarece inelul era singura dovadă a legitimităţii şi drepturilor copilului. În disperarea generală, copilul îşi păstrează sângele rece şi ia arcul de la unul dintre soldaţi, săgetează corbul şi recuperează inelul.
Întâmplarea a avut loc în vremurile când mioarele vorbeau cu ciobanii şi lupoaicele alăptau copiii orfani.
Chiar şi în mileniul trei, cea mai de preţ valoare tot identitatea a rămas, adică numele şi istoria, şi, la fel ca în legendă, în permanenţă se găsesc unii care încearcă să le fure.
Corbul săgetat simbolizează credinţa noastră că vom izbândi şi de data asta, iar inelul scăpat din cioc reprezintă recuperarea a ceea ce ne aparţine de drept.
”Pohta ce-am pohtit” (pofta ce-am poftit) este expresia celebră a domnitorului Mihai Viteazul, pe care a folosit-o când a realizat unirea Ardealului, Moldovei şi Ţării Româneşti. Ne-a lăsat-o scrisă cu mâna sa, pe unul dintre tratatele pe care le-a încheiat – ”Şi hotarul Ardealului, pohta ce-am pohtit, Moldova, Ţara Românească” - şi de atunci a devenit sintagma care exprimă împlinirea celei mai lăuntrice dorinţe.
Acasa
@Admin... revin cu ce-am scris...
"fotografiile compromitatoare la adresa tarii ar putea fi folosite in diverse scopuri... nici mie nu-mi prea place "Dracula Tour" sau "Gypsy Tour", dar, astia suntem, asta se vinde bine, cam pentru astea suntem cunsocuti deocamdata in afara... "
Cu toate ca fiti siguri ca deja in 22 de ani de democratie si libertate a presei si cuvantului, mii defotografii de acest gen au iesit din tara si ne-au facut reclama negativa, omenirea cunoaste deja ce-i pe-aici...
Daca considerati necesar, aveti permisiunea mea de a sterge toate fotografiile (si textul), pastrandu-le insa in patrimoniul AFA, daca doriti... review-ul avea ca scop sa va semnaleze inca un tur turistic al tarii si nu numai atat, ci ca in judetul cel mai bogat in tigani, dupa zona periferica si satelita a capitalei, in judetul Mures, judet in care exista 9% din populatie de etnie rroma... a inceput sa se faca ceva efectiv pentru integrarea rromilor...
@Web 77... ziceai...
"ori voi asta ati facut. ati vizitat satele amaratilor exact cum mergem noi la zoo si ne uitam la animalele din spatele gratiilor... "
Daca nu te duci pe-acolo sa vorbesti cu ei si sa faci niste poze, n-o sa stie lumea din exterior (care atunci cand aude de tigani face ca strutul) cum traiesc ei cu adevarat si n-ai sa poti aduna nimic pentru ei... din fotoliu si din spatele ecranului computerului, e usor de vorbit si criticat... @Web 77... nu stiu cine esti, din ce zona a tarii esti, dar esti un pic cam intolerant... puteam cu totii, si eu si tu, sa ne nastem tigani... te sfatuiesc sa mergi intr-o comunitate mizerabila tiganeasca a zonei tale si sa le duci si tu macar un sac cu haine sau alimente pentru care se vor bate, sunt convins, te vei simti apoi ceva mai bine... , fa asa cum fac si eu si alti prieteni de-ai mei, de multi ani, de cand am cunoscut lumea lor si am facut fotografii cu copii de tigani, motiv pentru a aduna anual aprox. 1-2 tone de produse pentru copiii din Chinari, Santana de Mures, Bardesti, Valea Rece, Mureseni (de unde am fotografii si mai jalnice), Apalina-Reghin si acum, mai nou, ma orientez si spre Poiana Tapului... am trecere libera peste tot, cine vrea sa vina cu mine, poate s-o faca, poate e bine sa vezi bucuria din ochi ai acelor mici copii cand ajung acolo cu jucarii, dulciuri, fructe, alimente si haine sau incaltaminte... trebuie sa stii ca ai mei colegi de generatie, din tara si strainatate, ai liceelor muresene Papiu-Unirea si Bolyai, promotia 1971, doneza mereu cate ceva pentru acesti copii... eu doar adun si impart... Mr. Michel, a sponsorizat si el cu bani grei dotarea acelei cladiri galbene (modul polivalent de integrare in societate) din Valea Rece (P21), el locuieste nu departe de acel loc si organizeaza strangeri de ajutoare umanitare din tara lui pentru cele 300 de familii ce traiesc in acel cartier tiganesc al urbei mele...
Dar, gata, dupa masa voi posta ceva turistic si cu soare...
cred ca si-au spus parerile destul de clar toate "partile" implicate in discutie, in rest am cam pierde vremea batand apa in piua cu aceasta dezbatere. asa ca threadul se inchide aici.
Fir de discuție ÎNCHIS - nu se mai pot scrie ECOURI.
- Aug.2022 Vizită și degustare la Crama Villa Vinèa — scris în 23.08.22 de cata2106 din CLUJ-NAPOCA - RECOMANDĂ
- Apr.2021 Hai-hui prin judetul Mures — scris în 13.06.21 de dorgo din TâRGU MUREș - RECOMANDĂ
- Sep.2020 Valea Muresului si castelele familiei Haller — scris în 28.12.20 de geani anto din GALAţI - RECOMANDĂ
- Sep.2020 Valea Muresului si castelele sale: Rákóczi-Bornemisza, Teleki — scris în 26.12.20 de geani anto din GALAţI - RECOMANDĂ
- Sep.2020 Castelul Kemény din Brancovenesti — scris în 20.12.20 de geani anto din GALAţI - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Valea Muresului — scris în 24.05.21 de dorgo din TâRGU MUREș - RECOMANDĂ
- Jul.2020 Castelul Calendar, Castelul Degenfeld, Castelul Rákóczi - Povesti de viata si 3 castele uitate de timp si de oameni — scris în 16.08.20 de mishu din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată