NEMEA - o destinatie putin cunoscuta

TIPĂREȘTE

(vezi postarea anterioara cu EPIDAUR - ASCLEPIOS un medic nonconformist )

In ziua plecarii din Tolo, receptionera hotelului mi-a spus ca voi gasi benzina doar pe drumurile principale (intre timp, nu se mai gasea motorina). Am alimentat cu benzina la iesirea din Argos, apoi tule-o spre Nemea. Chiar in apropierea localitatii, m-am trezit in spate cu un autocar care era gata-gata sa se urce pe mine. Desi mergeam cu 110-115 la ora, imi dadea flash-uri sa ma dau la o parte fiindca se grabea baiatul. Ghiciti ce autocar era: cu numar de Bucuresti si cu o coala A4 lipita de parbriz: Bucuresti-Zakinthos.

Situl arheologic se afla in localitate iar stadionul se afla in afara localitatii. Veti vedea inscriptiile bilingve (greaca-engleza), de culoare maro cu scris alb, care va vor indruma foarte usor spre obiectivele respective. Am oprit in parcarea micuta, alaturi de doua masini din Germania si una din Ungaria. Am luat bilete, 4 euro de persoana, bilet care include vizitarea muzeului, sitului si stadionului. Repet, copii au gratuitate. Va mai aduc aminte si de program: 8:00 - 15:00.

Nemea nu era un oras propriu-zis, dar, precum Olympia, avea un sanctuar al lui Zeus si era un loc de întâlnire pentru jocurile panhelenice (sunt patru categorii de jocuri panhelenice: Jocurile Olimpice, Jocurile Nemeane, Jocurile Pythiane, Jocurile Isthmice). Jocurile nemeane au fost fondate în anul 573 î. Hr. si aveau loc la fiecare doi ani, intercalându-se, prin rotatie, cu jocurile de la Olympia, Delphi si Isthmia.

Deoarece site-ul a fost recent dezgropat de prof. Stephen Miller de la Universitatea Berkeley din California, turistii straini nu prea stiu de acest obiectiv turistic si de aceea acesta nu apare (înca) în anumite ghiduri turistice. N-o sa vedeti aici sculpturi spectaculoase ca la Olympia sau Delphi, dar acesta este unul dintre siturile preferate ale turistilor greci, cu un muzeu excelent, modern, care încearca sa ne ajute sa întelegem exponatele si ruinele, pâna ce acestea vor fi excavate complet.

Situl este foarte frumos, cu multi copaci, peluze si tufe de trandafiri, cu mese din marmura. Nemea se afla într-o vale fertila si este celebra în zilele noastre pentru vinul produs aici (vinul de Nemea).

In mod traditional, toata lumea stie ca aici Hercule l-a învins pe leul din Nemea (a carui piele nu putea fi strapunsa de lance sau sageti; ca sa-l omoare, Hercule si-a faurit o ghioaca, l-a ametit cu ea si apoi l-a sugrumat) si, drept multumire zeilor, a hotarât ca aici sa se organizeze jocuri în amintirea acestui eveniment. O alta legenda i-a luat locul, capatând în timp mai multa popularitate decât Leul din Nemea. Legenda spune ca jocurile au fost initiate de Cei sapte contra Tebei (de fapt sapte generali de armata, cu subordonatii lor cu tot, condusi de Adrastos), care au trecut prin Nemea în drumul lor de la Argos spre Teba, în cautare de apa. Aici au întâlnit-o pe Hypsipyle, doica lui Opheltes. Opheltes era fiul regelui Licurg si a reginei Euridice. Oracolul din Delphi a profetit ca copilul ar putea muri daca ar atinge solul înainte de a putea merge, asa ca doica l-a pus pe un pat de frunze de telina, în timp ce ea le arata grecilor unde se afla izvorul de apa. Copilul a fost muscat de un sarpe si a murit. Cei sapte, tulburati de moartea copilului, dar si datorita faptului ca oracolul local Amphiaraos a interpretat acest semn ca fiind nefast pentru campania lor împotriva Tebei, au hotarât sa organizeze jocuri funerare în onoarea lui, cu o coroana de telina drept premiu, salvând-o totodata si pe Hypsipyle de la moarte. Daca va intereseaza si primii câstigatori ai jocurilor, poftim de cititi:

Adrastos - calarie

Amphiaraos - saritura în lungime si aruncarea discului

Polynekes - lupte

Tydeas - box

Eteoklos - alergari

Laodokos - aruncarea sulitei

Parthenopeos - tragerea cu arcul

De-a lungul timpul, atât Micene cât si Argos s-au batut pentru suprematia asupra Nemeii. În anul 400 î. Hr. , Argos-ul a obtinut controlul asupra Nemeii iar jocurile au început sa aiba loc mai rar aici si mai frecvent în Argos. Profesorul Stephen Miller a reînviat aceste jocuri în 1996 (apoi în 2000,2004 si 2008), pentru a celebra redeschiderea stadionului, aflat pâna atunci într-o stare deplorabila.

Cum intrati în site, în partea dreapta aveti muzeul modern, micut, de zici ca este pavilionul administrativ al sitului sau casa de vacanta a vreunui bogatas. In fata aveti templul lui Zeus aflat în plin proces de restaurare iar în partea stânga aveti situl arheologic. In foaierul muzeului se afla câteva imagini vechi, aratând sanctuarul în diverse ipostaze, din 1766 pâna la secolul al 19-lea, inclusiv o schita a lui Edward Lear. Aceste ilustratii arata cum capiteliul uneia dintre coloane, desi starea ei pare foarte precara, nu s-a miscat timp de sute de ani, în ciuda cutremurelor din zona.

In sala principala, primul lucru care-ti atrage atentia este o fereastra mare, cu o uimitoare vedere asupra sanctuarului lui Zeus, în fata ferestrei tronând un model al asezarii asa cum arata ea în anul 300 î. Hr. , care face mult mai usoara imaginarea întregului ansamblu. Chiparosii pe care-i puteti vedea afara au fost plantati recent, încercând sa reproduca cât mai în detaliu "dumbrava sacra" din antichitate. La dreapta puteti vedea modelul stadionului.

In restul salilor veti vedea figurinele micute din bronz ale lui Opheltes (copilul mort al regelui) si statueta din teracota a unui baietel, cu o masca pe fata, considerat a fi, de asemenea, Opheltes. Sunt foarte multe ilustratii si explicatii cu privire la vechile jocuri, compuse din lupte, box, sarituri, alergari, aruncarea discului, cursele de cai. Mai puteti vedea blocul de start de la stadion, pastrat într-o stare foarte buna, exemplare de greutati pentru sarit (cu inscriptii pe ele; în timp ce sareau la lungime, atletii tineau aceste greutati în mâini) si un disc din fier, de 8.5 kg greutate.

Un scurt film video explica functionarea mecanismului de start al curselor. Cele mai multe informatii cu privire la vechiul Nemea provin de la artefactele aruncate în fântâni, dintre ele putându-se deosebi o hydra din bronz din sec al 6-lea î. Hr. , tinând în mâna capul Persefonei. În curte se afla multe piese de coloane, capiteluri, jgheaburi din ceramica si alte pietre provenite din jurul stadionului si din templu, precum si un capitel doric, provenit de la cladirea baii.

Din muzeu trecem prin gradina de trandafiri, de-a lungul unui traseu format din lespezi de piatra ramase de la diversele case, aflate de o parte si de alta, cu semne de gatit pe vetrele de foc. Traseul o ia la stânga, unde se poate vedea un mormânt medieval, tipic multor morminte gasite la Nemea. In partea nordica a drumului se afla ramasitele unei basilici crestine (sec 6 d. H.) ridicata peste o casa de oaspeti din sec al 4-lea î. Hr. , ale carei ruine se mai pot vedea sub basilica. Coborând treptele aflate lânga basilica, am intrat în cladirea baii, construita în ultima treime a sec al 4-lea î. Hr. , unul dintre sistemele de îmbaiat cele mai vechi cunoscute în lumea greaca si cea mai completa existenta pâna astazi. Camera este împartita în trei parti, fiecare cu patru cazi din piatra în care se îmbaiau sportivii, cazi plasate de la un capat la altul de-a lungul peretelui din spate. Crestaturile în forma de “V” permiteau apei sa curga de la o cada la alta (vedeti fotografiile). Aici am petrecut mai mult timp deoarece întreg asezamântul se afla sub protectia unui acoperis urias, iar racoarea acestuia ne permitea sa studiem mai atent ceea ce se afla în jurul nostru.

Am uitat sa va spun ca întreg situl se afla sub tutela Universitatii Berkeley, ale carei fonduri sunt folosite la renovarea întregului locas (în partea de jos a tablitelor explicative se specifica în clar contributia serioasa a Universitatii la refacerea întregului sit si a stadionului).

De la baie, am luat-o spre Templul lui Zeus, templu care a fost construit în anul 330 î. Hr. , pe locul unui templu anterior secolului al 6-lea. A fost construit în special din piatra de calcar si acoperit cu stuc alb pentru a-l decora si proteja. In partea din spate a naosului se cobora într-o cripta, care initial a avut sase trepte, trei din ele fiind vizibile si astazi. Scopul acestei cripte este neclar, putând fi, probabil, locul unui oracol local. Muncitorii care lucrau acolo ne-au interzis sa intram in cripta.

Statuia de cult lipsea deja atunci când Pausanius a vizitat Nemea, în secolul al 2-lea d. H. Altarul lui Zeus avea forma unui dreptunghi neobisnuit de lung si îngust, format din blocuri de calcar. Acesta a fost construit în sec. al 5-lea î. Chr si a fost mentionat de catre Pindar. Alaturi de templu se afla "Dumbrava Sacra" a chiparosilor. Noii chiparosi au fost plantati chiar în gropile antice prevazute pentru plantarea acestora.

La lucrarile de restaurare au fost refacute noua coloane. Ne-am nimerit acolo exact când muncitorii asamblau una din pietrele unei coloane, cu ajutorul unei macarale. Alte coloane au fost catalogate si pregatite pentru o eventuala restaurare, atunci când fondurile generoase vor permite acest lucru.

Situl este mult mai mare decât se poate vizita, însa vor mai trece destui ani pâna sa poata fi dezgropat si restaurat cu totul. Repet, o reconstituire de ansamblu puteti vedea în muzeu.

De aici, ne-am urcat în masini si apoi ne-am îndreptat spre stadion. Despre stadion chiar merita sa vorbim mai mult! Se stia de stadion, o parte din el era vizibil, însa alta parte a constituit o surpriza chiar si pentru echipa de arheologi deoarece în locul sau se afla un delusor. Delusor care a fost excavat cu grija, producând alta mare surpriza: în burta lui s-a descoperit singurul tunel de trecere spre stadion din întreaga Grecie complet conservat (la Olympia, daca va uitati la fotografiile de acolo, veti vedea doar o bucatica din bolta restaurata, lasându-va pe dumneavoastra sa va puneti imaginatia la încercare). Am strabatut si noi acest tunel intact, protejat în interior prin schele metalice, cale de vreo 50 de metri!

Stadionul, situat în mijlocul unei pâlc de pini, stejari si maslini, era conectat la sanctuar printr-un "drum sacru" (între stadion si sanctuar sunt cam 500 de metri).

Deasupra stadionului, pe marginea inferioara a dealului gasiti banci pe care puteti sta confortabil (si la umbra), contemplând arena si lasându-va imaginatia sa zboare spre cele mai vechi timpuri. La intrarea în tunel se afla vestiarul (apodyteria), unde sportivii se pregateau pentru concursuri. Vestiarul era dreptunghiular, cu coloane dorice pe trei laturi, sprijinind un acoperis de tigla, cu o curte deschisa, în centru. Aici, atletii îsi ungeau trupul cu ulei de masline.

Intrarea în tunel se afla în coltul din stânga a vestiarului. Ca arhitectura, este si una dintre cele mai vechi bolti din Mediterana (la sfârsitul sec al 4-lea î. Hr.). Se mai pot vedea graffiti-urile antice, unde sportivii care-si asteptau rândul, îsi scrijeleau numele (adaugând uneori lânga nume cuvântul “Kallos”, adica “frumos”). Stadionul este orientat de la sud la nord, cu capatul sudic construit în amfiteatrul natural format între crestele dealului Evangelistra.

Pista avea o lungime de 183 m, aceasta lungime (600 de picioare) fiind si unitatea de masura numita “stadion” (aceeasi dimensiune o are si stadionul din Epidaur si cel de la Delphi). In jurul lui exista un canal prin care curgea apa proaspata, pentru baut sau pentru udarea suprafetei pistei. Totodata se pot vedea si bazine de colectare a apei murdare. Pe margini se mai pot observa marcajele pistei. Cursele se desfasurau de-a lungul pistei, înainte si înapoi si nu facand turul ei, asa cum se face astazi. Ajunsi la capatul pistei, concurentii înconjurau un stâlp, apoi se întorceau. Unul din acesti stâlpi a fost restaurat pentru jocurile moderne.

Jocurile nemeane sunt mai aparte decât celelalte, deoarece erau considerate jocuri "funerare". Arbitrii, un grup de zece barbati din Argos, erau îmbracati în negru (în memoria copilului Opheltes) si stateau pe o platforma de lemn aflata pe partea opusa intrarii tunelului. Zeci de mii de spectatori, concurenti, vânzatori ambulanti veneau aici din toata lumea greaca. Un armistitiu de la orice razboi între orasele-cetati era în vigoare pe toata durata jocurilor. Odata jocurile terminate, vizitatorii paraseau locul si ramâneau aici numai îngrijitorii.

Spectatorii (stadionul avea o capacitate de 40.000 de spectatori) stateau pe bancutele aflate pe marginea stadionului. Monedele gasite la fata locului arata faptul ca, asemenea unui meci de fotbal modern, suporterii din fiecare oras stateau toti la un loc.

Atletii concurau în pielea goala, femeilor fiindu-le interzis accesul pe stadion. Ce competitii aveau loc:

- alergari (diaulus = doua lungimi de stadion sau dolichus = patru lungimi)

- pentatlon (alergare, lupta, saritura, aruncarea discului, aruncarea sulitei)

- boxul pancartium (box şi lupte)

- curse de cai

- curse de care

- curse ale razboinicilor înarmati

Spre deosebire de Olympia, la Nemea, premiile constau dintr-o ramura de palmier legata în jurul capului pentru câstigatori si o coroana din frunze de telina salbatica pentru toti sportivii (la Olympia câstigatorii erau încoronati cu o ramura de maslin). Castigatorul era considerat erou al orasului sau natal si avea dreptul la o masa gratuita în fiecare zi, pe viata.

Partea de nord a stadionului este îmbratisata de deal (Evanghelistra). La 10-15 metri înaltime au fost amplasate bancutele amintite mai sus, de unde puteti vedea întreaga panorama asupra stadionului.

Desi ne grabeam spre Atena (dupa-amiaza urma sa urcam pe Acropole si aveam nevoie de mult timp liber) ne-am trezit cu totii (eram singurii turisti aflati pe stadion la acea ora matinala) ca ne apuca dorul copilariei, atunci când alergam pe coclauri, ca strigam si chiuim aidoma copiilor la vederea unui lucru deosebit. Pe net, daca dati cautare dupa "Nemea stadium", puteti vedea în fotografii sau videoclipuri obsesia diversilor adulti de a alerga pe acest stadion. Cei mici au început sa alerge si ei pe lânga adulti iar Mihai, dupa ce a facut un tur complet al stadionului, s-a urcat pâna la bancutele de sus. Andrei (baiatul meu), care tinuse mortis sa ajunga la Olympia doar pentru a vedea stadionul pe care îsi desfasurasera fortele Asterix si Obelix, nu alergase pe acel stadion asa cum alerga acum (probabil fusese dezamagit ca stadionul din Olympia nu arata ca cel din film). Cumva doream sa mai furam o secunda de stat în Peloponez? Cumva ne simteam foarte bine aici, la umbra pinilor? Nu stiu. Insa stiu ca nu ne mai venea sa plecam...

Florione, "seful" grupului, ne-a scos din visare: “Hei! Gata, adunarea! Daca mai stam mult pe aici, nu mai avem timp de Atena. ” Trupa s-a regrupat, cu parere de rau, apoi am iesit prin tunel în afara stadionului si-am încalecat pe caii-putere ai masinilor, în directia Atenei.

Surse folosite:

http://en. wikipedia. org/wiki/Nemea_ (Archaeological_site)

http://www.ancientgreecejourney. co. uk/places/nemea. htm

http://www.mlahanas. de/Greeks/Cities/NemeaStadium01. html

prof. Florentin Smarandache – Eterna Elada (revista Agero Stuttgart)

---

VIZUALIZĂRI: 3450 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI