Info Kythira

TIPĂREȘTE

Nota:

Printre primele impresii scrise de mine pe acest site au fost si cele incarcate in 2009 despre Kythira o insula relativ mare insa aflata in topul insulelor putin cunoscute ale Greciei.

Fiindca vine sezonul vacantelor m-am gandit sa va dau cateva detalii suplimentare in speranta ca poate veti include aceasta destinatie in optiunea dumneavoastra de vacanta din acest an.

Sunt retras din concurs si nu doresc nici un fel de punctaj pentru randurile de mai jos!

Ca de obicei cand vine vorba de Grecia nu am stat prea mult sa-mi bat capul cu cazari intermediare, eu zic ca atunci cand nu ai grija copiilor este o placere sa hoinaresti prin batrana Ellada oprindu-te cand si unde vrei, stiam doar ce localitati vreau sa ating si in acel an 2008 planurile au fost marete, urma sa strabatem Peloponezul cu o parte din atractiile sale (Nafplio, Epidavros, Peninsula Mani, Sparta cu Mistras si Monemvasia), apoi sa petrecem o saptamana in Creta, pentru aceasta din extrema sudica a Peloponezului mai précis din oraselul Neapoli aveam vapor spre Kythira si de acolo spre Creta, se pare insa ca Zeii aveau alte planuri cu noi.

Vaporul a acostat in principalul port al insulei Diakofti situat cam la jumatatea tarmului de est al insulei, am pornit la drum fara sa stim absolut nimic despre aceasta insula. La prima statie de benzina am cumparat o harta pe care era indicata localitatea Kapsali ca fiind cea mai importanta statiune, aflata in sudul insulei in apropierea capitalei Chora.

Prima impresie: O insula surprinzator de verde avand in vedere ca veneam din aridul Peloponez ne-a uimit abundenta de vegetatie, podgorii intinse, livezi de citrice si maslini, iar satele infrumusetate cu palmieri si flori cataratoare. Centrul insulei pare un podis inalt presarat cu localitati in care parca timpul a stat in loc, satele au cate o piata centrala umbrita din care nu lipsesc tavernele cu mese si scaune vopsite in albastru sau verde pe care se odihnesc fumand barbati, in general in varsta avand in fata cate un paharel cu ouzo, ce sa va spun prima impresie a fost extraordinara, nimic fals nimic commercial.

Dupa aproximativ 35km am ajuns in capitala insulei Chora, situata pe un promotoriu inalt la poalele vechiului Kastro Venetian stau inghesuite cateva sute de case albe exact ca in Ciclade singure bisericile cu campanile in stil Venetian ne-au facut sa realizam ca ne aflam la confluenta celor doua mari Ionica si Egee. Orasul are o piata centrala impodobita cu chiparosi si multe flori si din aceasta pleaca o serie de stradute in care totul este varuit in alb si din loc in loc poti vedea grilaje de fier forjat si ghivece uriase de lut pline cu flori cataratoare, cactusi sau agave. Din Chora drumul serpuieste descriind curbe stranse la 180 de grade si coboara pana la malul marii acolo unde pe doua golfuri largi se afla Kapsali, o statiune vivace unde gaseai camere de inchiriat la preturi cuprinse intre 20 si 40 de euro, iar pe faleza fiind insirate pe toata lungimea statiunii zeci de taverne.

A doua zi dimineata fiind duminica totul a fost inchis, insa luni cand am mers la prima agentie de turism pentru a ne interesa de bilete pentru Creta am constatat ca deja vaporul plecase de o ora, urmatorul vapor fiind peste… o saptamana iar primul l vapor care parasea insula spre Atena fiind peste 4 zile.(citisem pe internet ca vapoarele pleaca si vin spre insula cam la 2 zile insa din septembrie cursele se reduc simtitor) Astfel am renuntat la Creta si am ramas in aceasta insula, ceea ce nu am regretat deloc!

Urmatoarele zile am colindat insula in lung si-n lat. Exista doar patru sau cinci localitati asezate pe malul marii, in rest majoritatea satelor sunt raspandite in interiorul insulei fiecare avand ceva interesant de vazut, cel mai mult mi-a placut Potamos cu bisericile sale din secolul 13 si casele vechi, unele dintre ele cu blazoane si ancadramente sculptate la usi si ferestre. In afara de Kapsali mi-a atras atentia una din putinele asezari care au acces la mare anume Avlemonas o localitate pe tarmul de est in care atenienii bogati si-au construit adevarate cartiere de vile albe in stilul cicladic, toate cu gradini sofisticate si super ingrijite, avand acces la cate un ponton unde erau acostate diverse ambarcatiuni cu motor, am ajuns aici la indicatia proprietarului boungalourilor unde am fost cazati care ne-a spus ca acolo se mananca cel mai bun peste, si a avut dreptate, localitatea este de fapt un fost sat de pescari asezat intr-un mic fiord de unde vin si pleaca in permanenta barci incarcate cu peste proaspat.

Coastele insulei sunt muntoase si abrupte formand zeci de golfulete cu plaje retrase insa doar mai putin de jumatate dintre acestea sunt accesibile cu masina, in general pe coasta de est sunt cele mai frumoase dintre acestea doua in mod special mi-au placut, si anume plaja Firi Amos, inchipuiti-va un amfiteatru cu o deschidere de o jumatate de kilometru cu pietricele marunte de toate culorile pe care valuri puternice le tot plimba inainte si inapoi formand acel sunet de pietre frecate, sunet amplificat de forma de amfiteatru al muntilor si de vuietul vantului. Toata acea plaja a fost doar a noastra am fost singuri acolo. Plaja Kalamos are nisip fin si in dreptul acesteia se afla cateva stanci care formeaza arcade ce se pravalesc intr-o apa albastra, albastra.

Accesul la ambele plaje este destul de greoi trebuie sa parcurgeti peste 5 km pe drum de pamant batatorit, insa odata ajunsi acolo nu veti regreta.

Am vizitat si doua plaje din vestul insulei insa nu va recomand deoarece acea parte este expusa vanturilor puternice care sufla in permanenta.

In zona localitatii Milopotamos exista un indicator spre cascada Fonissa, se lasa masina intr-o parcare apoi trebuie coborat pe o poteca cam 45 de minute pentru a ajunge la una din minunile acestei insule, la un moment dat poteca urmareste firul unui parau cu apa deosebit de rece si limpede, apoi se ajunge langa niste mori de apa parasite si brusc ai impresia ca esti in jungla, trunchi de arbori cazuti plini de muschi verzi, liane catarate pe arborii inalti si umbrosi apoi poteca te scoate catre o cascada inalta de cativa metri care se pravaleste laptoasa pe stanci iar la baza acestora un ochi de apa limpede si de culoarea turquazului ireal de frumoasa, este ca in paradis.

Nu stiu cat de mult v-am trezit interesul, pot sa va spun ca in septembrie insula nu era aglomerata, preturile nu difera de celelalte regiuni ale Greciei, fiind atat de multe taverne aveai de unde alege, incercati tavernele unde vedeti in general greci si sub nici o forma nu ratati sa gustati din vinul local, pretul biletului pana la Atena pentru o masina si 2 persoane a fost pina in 150 euro, iar cel din Peloponez cam 65 euro (cred)

Pentru mine aceasta insula a fost o surpriza placuta si este in categoria: De revazut!! 

Va multumesc ca ati citit!

Tuturor vacante frumoase

Va rog daca se poate sa atasati melodia:http://www.trilulilu.ro/marynusa/ae467026c150e2?playlist=654233

---

VIZUALIZĂRI: 8916 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI