O zi de neuitat

TIPĂREȘTE

Cand ajunge la Mainz Rinul isi schimba directia, nu mai curge spre nord, ci se indreapta spre vest, unde se strecoara cu dificultate printre dealuri si stanci. Valea Rinului, acea Vale a Rinului atat de cunoscuta si mediatizata, inscrisa in Patrimoniul Universal, este portiunea cuprinsa intre Mainz si Coblenz, aproximativ 65 kilometri.

Goethe, dupa calatoria din 1774 in aceste locuri, a fost primul care a atras atentia asupra frumusetii acestei vai. Inca din timpul romanilor, Rinul era o artera de comunicatii foarte importanta si inca din acele timpuri au aparut primele fortificatii in jurul culturilor de vita de vie ce se intind pe coastele insorite ale dealurilor. Valea Rinului sau Rinul de mijloc a fost strabatut de-a lungul anilor de catre 32 imparati si regi germani care, dupa ce erau alesi la Frankfurt, mergeau la Aachen pentru incoronare, poposind in drumul lor in unul din multele castele care se aflau aici. Cu timpul, acestea au capatat o serie de privilegii, astfel ca la un moment dat de la Bingen la Koblenz, pe o distanta de cateva zeci de km, se plateau 10 taxe vamale.

Nicaieri in lume nu se gaseste o asemenea concentratie de castele ca aici, in ziua de azi majoritatea fiind transformate fie in hoteluri fie restaurante si muzee. Dar nu numai numarul mare al acestora face aceasta regiune atat de interesanta, ci si incantatoarele mici orasele inconjurate de fortificatii, turnuri si porti, biserici multiseculare, sate "inramate" cu podgorii presarate printre stancile dealurilor, care se rasfata in soarele bland si prielnic lor. Toate acestea creaza o atmosfera romantica care atrage anual milioane de turisti.

Mainz, Wiesbaden, Koblenz sunt orasele mari ale acestei regiuni, orase cu traditie artistica si culturala si o bogata istorie, dar pe mine m-au impresionat micile orasele Rudesheim, Bingen si Boppard, orase parca coborate din cartile ilustrate ale fratilor Grimm. Rudesheim este in mod deosebit foarte atragator cu acea strada Drosselgasse, cea mai ingusta strada din Europa, plina de restaurante si magazine de suveniruri.

Din pacate am petrecut doar o zi aici, o zi in care dupa fiecare 500 metri opream sa fotografiez cate un castel catarat pe stancile acestei vai, de care nu ma mai saturam sa le admir, o zi petrecuta pe stradute cu decor de povesti, o zi plina plina de culoare intr-o admosfera foarte romantica, o zi pe care nu cred ca am sa o uit niciodata!

---

VIZUALIZĂRI: 4675 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI