Soare in M-tii Baiului la sfarsit de ianuarie

TIPĂREȘTE

Pentru ultimul wekend din ianuarie 2011 prognoza arata tocmai buna pentru o tura la munte.

Muntii Baiului sunt muntii aceia care se vad micuti de pe Bucegi, chiar paraleli cu Bucegii, cuprinsi intre Valea Prahovei si Valea Doftanei.

Imi plac ca pot fi abordati din Valea Prahovei de la Posada pana in Predeal din orice statiune.

Avand o altitudine medie de 1100m, doar varfurile principale depasind 1600m, au avantajul ca se ajunge relativ usor in creasta. Un dezavantaj ar fi acela ca desi se pot face numeroase trasee (vara potecile se vad) foate putine sunt marcate, iarna fiind mai dificil de parcurs daca nu le stii.

Creasta este formata din varfuri mai inalte sau mai putin inalte pe care le poti urca sau ocoli pe curba de nivel, despartite de sei. Spre Prahova si Doftana se desprind numeroase culmi, de aici si posibilitatea mai multor trasee de abordare a acestor munti. Culmile dinspre Doftana sunt mai line, deci si mai lungi, iar cele dinspre Prahova mai abrupte.

Si cum era anuntata o zi cu soare era pacat sa nu mergem in Baiului. Spun asta pentru ca urcand din Valea Prahovei mergi spre est, asta inseamna ca soarele iti lumineaza calea, ajungand pe creasta te insoteste cateva ore bune si cand cobori, spre vest, este in fata, incalzidu-te cu ultimele raze inainte de a apune (atentie: crema de protectie si ochelari de soare). Cum sa nu te bucuri de soare intr-o zi de iarna?

Pentru ca facusem o parte din creasta nordica pe 7 ianuarie, urcand din Poiana Tapului prin Stana din Picior, Vf. Baiul Mare (1895 dupa unii-1908m dupa altii) cel mai inalt varf din muntii Baiului, Vf. Cazacu 1752m, coborand in Azuga acum de data aceata am inceput urcarea din partea sudica.

Am coborat din tren in Valea Larga si dupa ce am traversat DN1 la hanul Izvorul Rece am mers spre Bucuresti facand la stanga peste podul din Valea lui Bogdan. Traseul nu este marcat. Am mers pe drumul forestier prin padure fotografiind umbrele copacilor pe zapada. Dupa aproximativ 50 de minute am iesit intr-o poiana frumoasa si am facut prima oprire pentru un ceai cald (din termos) la mesele de pe terasa cabanei silvice, care nu functioneaza iarna. Apoi am continuat urcusul de data acesta mai accentuat pe “la uluci” si dupa 1h am ajuns pe piciorul din Vasai la Stana din Vasai. Alta oprire pentru hidratare si incarcat cu energie (dulciuri in general). De aici urcusul este si mai greu dar cui ii pasa: zapada neatinsa cat vezi cu ochii (noi am batut cararea), soare, cerul de un albastru cum rar vezi iarna in varf de munte, urme, umbre toate intr-o armonie. Dupa oprirea la ultima sursa de apa din traseul nostru urcam pieptis pe Vf. Razoarele, vrem mai repede in cresta. Am ajuns dupa 3h de urcus. De acum totul pare frumos, in fata noastra se vad varfuri, varfuri. Unele le-am urcat altele le-am ocolit si am admirat privelisti parcurgand cam 3h numai de creasta.

Pentru ca era senin in drepta se vedeau Ciucasu si Zaganu iar in stanga Bucegii pareau imensi cu toate ca si noi erau de acum la peste 1500m.

Timpul a trecut repede si am inceput coborarea de pe Vf. Piscul Cainelui (1658) pe culmea Piscul Cainelui: la inceput frumos pe culmea despadurita, ultimile poze pe ziua de azi, ultimile raze de soare, apoi padure, apoi o portiune de vreo 20 de minute foarte abrupta, drum forestier si gata. Dupa 2h si jumatate de coborare - gara din Sinaia.

Toata stima pentru cei cu care AmFostAcolo ca stiau exact ce fac si noi dupa ei.

Sa facem bilantul: plamani - respirat aer curat 8h si jumatate; intarit musculatura - nu deajuns (mai vreau ture); eliminat toxine – destule; incarcat bateriile – pentru ianuarie ajunge (de maine e februarie asa ca o sa ma gandesc la alta tura).

Ce mai conteaza ca mai am 4h pana acasa am la ce ma gandi doar a fost o zi plina, nu! ?

Calatorii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 2027 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI