Caraibe, prima dragoste

TIPĂREȘTE

Dupa lungul sir al sarbatorilor de iarna, am de trecut o ultima incercare, cu ,,cruce rosie" in calendarul familiei: ziua de nastere a sotiei. Initiativa imi apartine 100%, dar n-am nici o idee. Un amic povesteste incantat de sejurul petrecut cu sotia in Egipt. Ar fi o idee, dar n-am zburat niciodata si-mi e frica de mor. Il intreb pe Google despre Egipt si primesc mai multe variante. Deschid primul site si lecturez; variante multe si pret atractiv. Pe site e si o sectiune de vacante de 5 *; oferta pt Punta Cana e BETON, iar pozele ma conving pe loc ca asta e destinatia cauta.

Primul zbor cu avionul te incurajeaza sau te sperie. Trecand peste micile inconveniente aeronautice, gen aterizare pe o roata sau cadere in gol de 1000 de metri, pot spune ca acum sunt chiar curajos. Sau inconstient.

Simpaticul aeroport Punta Cana, cu acoperis de frunze de palmier si fara pereti exteriori ne ureaza bun venit. E cald, dar placut. Viza, bagajele si repartizarea pentru transfer a celor 800 de pasageri ai imensului Jumbo Jet transatlantic dureaza mai bine de o ora. Si cam tot atat si drumul pana la hotel. Grand Occidental Flamenco Punta Cana ne primeste prietenos. Formalitati scurte, eficiente, si ajungem in camera. E trecut de ora 19 si e deja intuneric. Luam masa si mai zabovim cateva minute in holul receptiei, unde o mica formatie canta merengue. Din pacate, la ora 20 deja dormim. Ne-am motivat oboseala resimtita pe tot parcursul sejurului prin diferenta de fus orar. Nu ea a fost cauza, ci cele 60 grade C diferenta de temperatura Romania-Caraibe. Ne-am trezit devreme, 5 dimineata, aproape in fiecare zi, dar nu ne-a parut rau. Ne savuram cafeaua pe balcon, in linistea diminetii, bucurandu-ne de miresmele padurii tropicale si de briza calduta si asteptam rasaritul soarelui.

Hotelul e minunat. Cladiri de un etaj se ascund intre cocotieri si perdele de arbori tropicali infloriti si flancheaza piscina imensa. Un restaurant mare si cochet, plus 3 in regim a la carte. Si baruri, exact acolo unde ai nevoie. Daca turcii detin intaietatea la mancare, atunci dominicanii sunt neintrecuti la bauturi. Toate cocteilurile la care ati visat vreo data sunt de cea mai buna calitate, iar seara, numarul celor care ,,refuza" sa paraseasca barul e maxim. Am lasat la sfarsit plaja: cu nisip alb, umbrita de cocotieri si scaldata de valuri turcoaz.

Am cumparat trei excursii, cu preturi intre 60 si 200 $; tour-operatorul nostru ne-a ,,garantat" unicitatea peisajelor si confortul.

Prima excursie, cea de cunoastere, ne-a introdus in lumea traditionala dominicana, cea a confectionerilor de havane, a cultivatorilor de cafea, cacao, ananas, mirodenii si trestie de zahar. Inedit si interesant.

A doua excursie a fost din gama ,,adventure" si s-a numit James Bond trip. Ni se spusese doar ca-i o excursie pe mare, cu multa adrenalina si atat. Eram curiosi. Masina de transfer ne lasa in fata unei curti, la malul marii. Inauntru, pe bancute, turisti agitati completeaza formulare, in timp ce pe monitoare ruleaza instructiuni de salvare pe mare in diverse limbi. Primim formularul, semnam ca nu suferim de nimic si ca ni s-a facut instructajul. Urmeaza vesta de salvare, strans legata pe corp si atent verificata. Incolonati, ne indreptam spre pontonul plutitor la care sunt ancorate 2 barci imense de transport. Printre valurile agitate se zaresc salbe de barcute ancorate de geamanduri. Cred ca nu-s nebuni sa ne urce in cojile alea de nuca, imi spun! Ghinion, chiar ne urca si noi trebuie sa le conducem, pe valuri de aproape 2 m. Situatia pare disperata nu doar pentru mine, dar si pt alti barbati; fetele sunt mai curajoase. Tasnesc printre valuri, urmand conducatorul de grup. Urmeaza 45 de minute de mars, o cursa nebuna in care dominicanii nu-ti fac decat un singur semn: maneta de accelerratie la maxim! Suntem uzi peste tot, apa sarata a marii ne intra in ochi, dar nu reducem viteza decat in apropierea unei platforme din largul marii. Aici ne asteapta echipamentul de snorkelig si scuba-diving. Nu ati mai incercat niciodata? Nu-i nimic, totul e sa vrei; dominicanii vor sari incantati sa-ti arate lumea din adancuri. Trag cu ochiul la ceilalti cum se echipeaza, imi verific vesta si sar in apa. Descopar, pentru prima data in viata, mirifica lume subacvatica: corali in zeci de culori si milioane de pesti multicolori se invart in jurul meu. Imi caut din priviri sotia pt a ne impartasi impresii si o vad agatata de scara de coborare, privind speriata in jur. Desi e o buna innotatoare si are si vesta, ii e teama. Cameramanul dominican a vazut-o inaintea mea si a sarit deja in apa; o convinge, cu calm, sa se desprinda de ponton si sa bage capul in apa. Dupa o ora, se chinuie sa o convinga sa iasa. Urmeaza cursa de intoarcere; valuri si viteza. Ne simtim inselati: s-a terminat prea repede! Dar satisfactia a fost MAXIMA!

A treia excursie a fost din categoria lux si a avut ca obiectiv insula Saona. Dupa 1,5 ore printre imense plantatii de trestie de zahar, ferme de animale, plantatii de banani si vegetatie luxurianta, ajungem la malul unui rau unde ne asteapta un vapor cu zbaturi. Servim micul dejun si ne bucuram de peisajul tropical. La varsarea in mare ne asteapta un imens catamaran (cel mai mare din Caraibe, spun marinarii) cu care vom ajunge in insula Saona. Urcat la bord, nu pot sa nu-mi reprosez ca nu m-am grabit; toate locurile din botul barcii sunt ocupate. Chiar si in jacuzi sunt turisti, desi nu au apa. Marinarii privesc amuzati goana spre botul barcii. Catamaranul se desprinde usor de mal si intra lin in mare. Urc pe puntea superioara, langa postul capitanului, sa admir privelistea. Capitanul, imbracat in costum festiv, ne priveste complice pe cei cativa din jurul lui. Si, in spiritul dominican, impinge acceleratia la maxim. Tipete se aud de pe ambele punti. Noua, celor de sus, viteza si briza ne-au luat paharele din maini; pe cei de jos, intinsi comod la soare, valurile i-au facut fleasca. Imaginile sunt feerice: marea isi schimba neincetat culoarea, iar tarmul e o defilare continua de golfulete, plaje, pamieri si jungla. Toti am devenit, brusc, fani ai filmului Titanic si incercam senzatia corpului in vant; din pacate, nu sunt cuvinte pentru a o descrie. Catamaranul ancoreaza in fata unui colt de rai: o plaja privata, cu un nisip imaculat si sumedenie de palmieri. Apa e verde-aurie si limpede cristal; desi are peste 3 m adancime, poti vedea nisipul de pe fund. Doua barci cu motor se apropie de catamaran. Ne vor asigura transferul catre singura asezare de pe insula Saona, un mic sat de pescari. In timp ce urcam in barca, ne intrebam de ce nu am mers cu catamaranul. Intelegem repede: e o excursie de lux doar. Cei 500 de cai ai motoarelor intra, bineinteles, in turatie maxima. Barcile zboara din val in val, iar impactul cu apa e aproape devastator. Din cand in cand, viteza se reduce si cei in varsta sunt rugati sa vina in coada barcii. Cei drept, nu arata prea bine; unora cred ca li s-a defectat peace-makerul. In satul pescaresc facem plaja, baie si mancam nuci de cocos. Cursa de intoarcere este mai lina; toti turistii trebuie sa ajunga vii inapoi. La bordul catamaranului ne asteapta masa: langusta la gratar, sampanie, fructe, etc. Urmeaza o ora de odihna pe plaja de vis, la umbra palmierilor. Apoi ,,zborul" cu catamaranul si drumul de intoarcere la hotel. O excursie, dar si o experienta unica, cu romantism, aventura, exotism si adrenalina.

La sfarsit am lasat cei mai important: oamenii. Toti: dominicani care danseaza cand merg si canta cand vorbesc, canadieni blanzi, americani fitosi, spanioli galagiosi, francezi scortosi, vin cu un singur scop in acest mirific colt de lume: SA SE SIMTA BINE!

---

VIZUALIZĂRI: 5507 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI