Strada

TIPĂREȘTE

Strada…

In ajun de Craciun vrem sa fim mai buni, cu ocazia Sarbatorilor de Craciun dorim sa facem fapte bune. In noaptea in care vine Mosul stam cu familia sau cu prietenii, ne bucuram pentru ca sunt in viata noastra. De Craciun iertam si suntem iertati, de Craciun ne aducem aminte de cei dragi.

Fiecare copil din noi am avut visele noastre in aceasta noapte, fiecare dintre noi, mai tarziu, maturi fiind, in aceasta noapte avem, poate, visele noastre. Intodeauna, macar o data in viata, copiii fiind, ne-am dorit ca Mos Craciun sa ne aduca ceva, drag noua. Un om fara vise parca este sterp pe dinauntrul lui, un om care nu are amintiri parca este mai gol in suflet, un om care nu isi doreste nimic de la viata este un om…bolnav pe dinauntrul si zbarcit. Cine dintre noi mai crede in Mos Craciun? Copil fiind sau ajunsi la maturitate, fiecare dintre noi, in sufletul nostru, fara sa ne auda cineva, ne dorim ceva in aceasta noapte, asa-i?

In aceasta noapte, am sa va arat si am sa va povestesc despre o… strada.

Vreau sa plec La pas prin Bucuresti, pe Magheru, Mosilor, Kisseleff, pe Bulevard pana pe Calea Victoriei, dupa care sa ajung intr-o mahala din Bucuresti. Sa merg pe o strada, simpla, sa las acolo pe cineva drag mie, dupa care sa ma intorc…acasa.

Ce legatura are strada cu aceasta rubrica, de suflet?

Intodeauna, fiecare dintr noi ajungem pe o strada. Fiecare dintre noi mergem pe o strada. Fiecare ajungem să plecăm in concedii s-au ajungem in viata noastră, pe niste străzi.

Hotelul, se afla pe strada, adresa restaurantului este pe strada, pe ce strada stai? Ne intalnim pe strada…care face parte din viata noastra, zi de zi. Sa putem ajungem la acele locatii superbe ajungem tot pe o stradă. Sa putem ajungem la malul marii, poate traversam o stradă. Uneori nu ne place ce vedem pe aceea stradă, uneori suntem incantati de ce vedem pe acele străzi. Ajungem să facem comparatii intre străzile lor si străzile noastre. Ajungem in tări si mai puţin umblate, unde vedem multa sărăcie si mizerie, vorbim cu noi si spunem; La noi este mai bine, la noi nu este asa, ia uite ce străzi au si ăstia pe aici, de cate ori nu ne punem aceasta întrebare?

Atunci cand plecam de pe strada noastra in Austria, Franta, Italia ajugem la ei, tot pe o strada. Uneori, in viata, ne intrebam partenerii de drum, pe ce strada o luam? Ce ascund aceste strazi? Care sunt dedesubturile acelei strazi? Si in final cea mai grea decizie a individului este de a reusi sa aleaga strada din viata lui, de fiecare dintre noi depinde pe ce strada alegem sa pasim in viata. Nici o strada nu seamana una cu cealalta.

Ce este strada pentru noi, ce inseamna strada in viata noastra? Majoritatea userilor de pe acest site posteaza si arata locatii superbe, ţări, orase, staţiuni, insoţite de imagini frumoase, totul la superlativ. Am citit si am vazut ca sunt foarte bine primite aceste rewiew-uri, numai cuvinte de lauda despre aceste locuri. Muzee ale lumii, Paris, Roma, Barcelona, Slobozia, etc. Locuri in care ajungem si vedem arta, istorie, locuri de interes si obiective turistice, dar si acestea au parte de ceva urat, fie ca ne covine sau nu. Locuri arătate si unde săracia este prezentă.

Mai demult untr-un ecou, cineva spunea; de ce nu araţi ceva si despre ţara ta.

Am inceput inceput acest rewiew deja cu o “disputa”, intre amici, vezi ca nu este bine sa arăti locuri urate, locuri “grele”, locuri “mizere”. Face parte din Romania, din Bucuresti intradevar, dar acea zona nu este interesanta pentru ei, oricum nu ii interesează decat…nu vor sa vada asa ceva…crezi ca vor sa stie poveste acelor strazi? Cine ar ajunge “acolo” si pentru ce? imi spuneau amicii. Acel loc il ocolesc toti, chiar si cei care traiesc si locuiesc pe acele strazi vor sa fuga, sa evadeze, sa numai auda de acele strazi.

Eu am plecat de pe acele strazi, acum multi ani, am locuit cu parintii in aceea zona, de la varsta de 4ani pana la 16ani, dupa care am reusit sa ne mutam in alta parte. Alt cartier, mai bine si mai frumos, mai curat, alti oameni, pe dracu, pentru mine a fost aceeasi stradă blestemata. Daca au fost scrise fel de fel de rewiew-uri despre te miri ce subiecte, doar pentru a urca in clasamente s-au pentru a obtine cate vreun bilet gratis, de ce nu ar avea si AFA, acum fara puncte, o pagina despre…

Mahalaua Ferentari, Groapa Ferentarilor.

As avrea sa va arat aceea mahala ascunsa ochilor domniilor voastre, ramasa si astazi, unde foarte putini dintre voi ajungeti. Cand eram mici, dar si acum cand esti intrebat unde stai in Ferentari si aud de aceea zona majoritatea fugim, nu vrem sa auzim de acele strazi, case, blocuri, oameni si tot ce se afla in aceea zona, inclusiv aerul este de evitat.

Peste Prelungirea Ferentari, la o statie distanta, intri pe strada Iacob Andrei, cu tot ce se afla in aceea zona, pana la fosta sina de tren industriala, strada Zetari. La marginea strazii Zetari, langa sina, sunt baraci din lemn, cum sunt taberele de tigani din Italia sau Franta, aici este ceva normal si nimeni nu le darama. Nu au apa si w. c. sunt saraci si traiesc din ce le da lumea de la blocuri, dar nici nu vor sa faca nimic, doar sa fure, sa te proteasca cu ce pot, nu vor sa se integreze in societate, traiesc dupa regulile lor.

Ferentari este cartierul sarac unde traiesc romanii si tiganii la gramada. Pe acele strazi rau famate, cartierul cu nume faimos este mizer.

Ferentari, are locul sau pe Wikipedia, cartierul este cunoscut si in strainatate, este dat exemplu pentru toate relele si scursurile societatii. Cartierul Ferentari nu a fost asa de la inceput. Acest cartier se confunda cu tiganii si saracia, asa este, dar la inceput Ferentariul nu a fost asa cum il stim noi acum.

Mic copil fiind parintii ma duceau la gradinta mergand pe acele strazi. In copilaria mea pe acele strazi erau linistite, era curatenie, erau foarte multi romani. Tiganii erau linistiti si ne intelegeam cu ei, erau mult mai putini decat sunt acum. Daca stau bine sa ma gandesc acele blocuri au fost date pentru muncitorii care erau angajati la Electromagnetica, Vulcan, fostul I. T. B. si fabrica Autobuzul. Nu erau ţigani decat in zona stadionului Unirea Tricolor, la casele dinspre campul care da in comuna Magurele. Primii tigani (o satra) am vazut-o unde se termina blocul meu (C17) de pe Tunsu Petre si incepea campul. Acolo era un parc si un …bazin. In anii ’77 bazinul era curat, vara se umplea cu apa si cei din cartier veneau la strand. Dupa acel bazin era camp, astazi, dupa fostul bazin este o… strada, case ridicate, oameni care traiesc pe locul unde vara trageau satrele de tigani si noi ne jucam pe langa ei.

Strada Ferentarilor in ‘76-‘86 era frumoasa, linistita, curata si primitoare. Ferentari la inceputul sau a fost un cartier al boierilor, spuneau cei ma in varsta si care au prins aceea perioada. Ferentariul in perioada interbelica a fost un cartier de lume buna, case cu un etaj, nu vedeai picior de tigan, poate cei de la salubrizare, ospatarii, frizerii, slujbasi, chiar si legionarii aveau cuibul lor in Ferentari. Dupa revolutie si odata cu trecerea anilor s-a inceput degradarea, tiganii au venit in numar cat mai mare si strazile au devenit urate. M-a intorceam in aceea zona unde am crescut sa imi caut cei 2 -3 prietenii ramasi din anii copilariei pe acele strazi. La cativa ani ma reintorceam la cei cu care am copilarit, sa ii vad, ne mai sunam unul pe celalalt, mai tinem legatura. Astazi mergand “ la pas” pe acele strazi, printre acele case darapanate si blocuri murdare totul este de nerecunoscut…

Strada in aceea zona este mizerabila, urata. Viata in groapa Ferentarilor acum este grea, saracia este la tot pasul. Strada inseamna droguri, furturi, batai si chiar crime. Prietenii de care imi mai aduceam aminte, acei copii care ne jucam pe strazile din acel Ferentari, o parte dintre ei sunt in puscarii, alti sunt doborati de foame. Mai intrebam de vreo doi, trei, care au reusit sa iasa din aceea mocirla, pe care o stim cu totii, dar cativa dintre cei cu care mancam o paine cumparata de “ la Papu”, care ne cadea pe jos, in praful Ferentarilor, sunt morti…batai pe strada, drogurile, alcolismul si bolile luate din puscarie, la varsta de 20-30 de ani. Am fost acolo, pe strada din Ferentari cu ei, am facut si eu mici gainarii, m-am batut cu tiganii sau intre noi, am facut prietenii cu tiganii si romanii de pe acele strazi.

Strada Ferentarilor, acum, pe timp de vara este animata, strada este murdara, gunoi aruncat direct pe geam, intre blocuri, claie peste gramada in fata scari, fiecare vinde te miri ce…aerul pute si este irespirabil. Mergand la pas pe acea strada sunt seringi, urme de sange inchegat, gunoi si fete care se prostitueaza. Te uiti in jur si nu iti vine sa crezi cata mizerie este pe acele strazi. Blocurile care odinioara erau noi, curate, acum, nici ferestre numai au. La un geam, in locul ferestrelor este o folie de plastic, la un bloc usile de la intrarea in scara sunt la fier vechi de ceva ani buni. Batranii stau in fata scari, pe trepte sau la o tabla. Trecand pe langa ei se uita la tine, la fel ca ceilalti, cei la care am venit le spun; “ Nu il mai tii minte pe al lui…? ”

Nea Ion, fost maistru la Electromagnetica coleg cu parinti mei imi spune;

“ Si ce mai cauti ba pe aici, iti era dor de jeg, ai venit sa ii vezi pe astia, doar ei au mai ramas”

Mai incolo, peste drum de Tunsu Petre, pe Imasului si pe Iacob Andrei este si mai rau…strada geme de gunoaie, seringi aruncate pe strada si la colt de bloc tiganii si romanii gata sa vinda cate ceva. Se joaca table, rummy si barbut, pe bani. Se vand lucruri furate si esti intrebat daca nu vrei un joy. Strada din Ferentari este modul de ati gastiga traiul, acolo stii cine este plecat de acasa si se vand ponturi la case in care stapanii sunt plecati. Strada este locul in care se da comanda pentru vreun model de masina. Strada este locul unde se hotaraste viitorul uni copil care urmeaza sa fie vandut, pentru ai scoate din saracie pe cei cu 4-5 copii. Blocuri netencuite si cu balcoane improvizate. Blocurile de pe pe Iacob Andrei sunt inchise cu gard, pentru a putea parca masinile fara probleme. Tiganii isi usuca rufele afara, dar femeile stau de paza langa ele, sa nu fie furate de alti tigani. Banii se fac din masina si aplecat pe geamul masinii. Banii pe strada din Ferentari se fac de la geamul blocului si de pe trotuar, din mijlocul strazii si altul de la geam. Strada din Ferentari te invata cum sa te feresti de cei care sunt pe acolo, strada din Ferentari te face sa visezi la ceva mai bun, strada te invata cum sa te descurci in viata. Strada unde sunt toate relele te invata sa le ocolesti, te invata ca nu este bine ce se intampla, dar totul depinde de cel care le intelege cum trebuie si i-a ce este mai bun de pe acele strazi.

Ferentari si strazile sale sunt o lectie de viata, multi dintre acei care cred ca totul li se cuvine nu ar aveea loc, nu ar fi acceptati, nu ar rezista. Daca mergeti la pas pe acele strazi nu se intampla nimic rau, nimeni nu are nimic cu dumneavoastra, nu se va lua nimeni de voi, cu siguranta. Puteti sa faceti poze, dar veti vedea niste priviri, atat.

Pe strada Ferentarilor rasaritul de soare este urat, rece, nu este unul cald si nu primeste aplauze la scena deschisa pentru ca il descrii, daca faci asta nu esti din lumea lor, esti rupt de lume cu astfel de povesti. Apusul de soare, cel care isterizeaza atat de multa lume, mai ales pe acei care fac parte din gasca care se strang in parcul cartierului, apusul aici, in Ferentari este inchis si nu este dorit pe acele strazi. Pe acea strada, alta zi, inseamna aceeasi mizerie si saracie. Pe strazile mizere si imputite rasaritul aduce in viata cuiva, doar boala, saracie si de ce nu, moarte. In strada nimeni nu te slaveste si nimeni nu iti spune cuvinte de lauda la adresa ta. Strada Ferentarilor te invata sa fii rau, dar si bun, totul depinde de tine. Politia este si ea prezenta, cei care sunt pe acest site si au aceasta meserie, poate, stiu mai bine decat mine strada, nu le este straina, strada face parte si din viata lor. Strada iti da ce este mai rau, pe strada moda lingusitului este si ea prezenta, o practica a celor care vor sa fie aparati si recunoscuti de cei pe care le pupacesc dosurile. Strada din Ferentari este locul tuturor, saraci, bolnavi, nebuni, flamanzi, tigani si romani.

In copilarie, pe acea strada, am avut un prieten, Gherea Titel.

In ajunul Craciunului mergeam cu el la colindat, imparteam bucatele si banii frateste, mergeam cu sorcova si cu plugusorul. Staeam in noaptea de Craciun pana tarziu si ne faceam planuri, visam ce ne va aduce Mos Gerila. Stateam pe scara blocului s-au pe strada si ne imaginam cum este in alte tari, cum sunt oamenii si locurile acelor meleaguri. Daca este frumos pe acele strazi sau pe o strada de pe la ei. Ne jucam amandoi prin parcul de la capatul blocului, manacam la mine sau el, mama lui ma lua la ei in casa sa dorm cand nu erau ai mei acasa. Cu el am mers prima oara la un club sportiv, cu prietenul meu stateam pe strada, cu el am invatat sa ne descurcam chiar si mai tarziu, trecuti cu putin de 20 ani, colindam strazile din Bucuresti. Bateam Ferentariul de la un capat la altul, Valtoarei, Iacob Andrei, Zetari, Vadul Nou, Humulesti, Trompetului si inapoi, pe Tunsu Petre…strazi. Bateam Bucurestiul la varsta de 18-20 pe Calea Mosilor, Calea Victoriei, Kisselff, Selari, Blanari, Magheru, Ana Ipatescu, Grivitei, Pantelimon, strazi…pe care am crescut, strazi care sunt cunoscute si pentru acele obiective turistice cautate de voi.

Da, recunosc, am fost un golan, am fost o puslama de mahala, am fost o haimana crescuta pe piatra Bucurestiului. Am colindat si am batut strazile din Bucuresti, adolescent fiind si mai tarziu, pana mai incoace ceva vreme, stiu strada si o cunosc. Nu am negat niciodata de unde am plecat si ce am fost, am ramas prieten cu cei din strada, am crescut in strada, dupa ce m-am mutat in alt cartier, era aceeasi strada blestemata. La un moment am spus, gata, stop, nu mai vreau, nu mai este de mine, nu este ceea ce vreau sa se intample cu mine. Am iesit si am lasat strada in urma, am lasat acel copil de mahala si acel adolescent care batea carciumile din Bucuresti, am lasat in urma acei prieteni de pe acele strazi. Acum merg singur, merg in linistite pe acele strazi, cativa se mai uita dupa mine, eu trec mai departe.

De cate ori plecam intr-un voiaj sau reveneam acasa, ma intorceam acolo, pe strada mea din Ferentari, de unde am plecat odata, mai treceam pe la prietenul meu Titel. Ii povesteam la un pahar de Havana, despre strazile de prin acele porturi pe unde ajungeam, ii aratam pozele cu acele strazi din tarile pe unde ma ducea nava. Am revenit cum imi era obiceiul, sa il vad, sa ii povestesc de prin lumea mare, la care visam si ne imaginam noi cand eram…copii.

Intors acasa, in ajunul Craciunului, in anul 2000, am fost la el acasa, cum imi era obicieul, a raspuns mama lui. A inceput sa planga cand m-a vazut la usa, eu nu stiam, venisem acasa dupa aproape 10 luni. Aveam 30 de ani.

“ Nu mai este mama, l-au omorat astia din strada cu bautura si cu drogurile lor, nenoroctii dracu. Nu mai ma intelegeam cu el, l-au gasit in parc, pe unde va jucati voi... atarnand de o creanga”.

Nu imi venea sa cred…nu aveam cuvinte, am ramas impietrit, imi veneam sa strig de durere, vroiam sa ies in strada, sa ma bat cu toti pe care ii stiam ca i-au facut rau prietenului meu, ii stiam care sunt. El nu era asa, il stiam bine, dar strada te schimba si iti demonstreaza puterea pe care o are asupra ta. Craciunul pe acele strazi este sarac si mizer, Craciunul pe acele strazi ne prinde fara prietenii sau cineva drag din familia noastra, Craciunul pe aceea strada ne prinde fara fratii si fara copii nostrii. Am fost in Octombrie sa il vad pe fratele prietenul meu. Nu prea am mai vazut pe nimeni cunoscut, doar chipuri noi, acea strada din Bucuresti de care va povestesc isi i-a tributul, fara sa ne intrebe si pe noi daca suntem de acord, daca vrem.

Iarna, strada este goala, este mohorata, strazile sunt in mocirla. Nu vezi pe nimeni afara, scara blocului este transformata in salon de afaceri. Iarna toata lumea paraseste strada lasand-o goala, murdara si rece. Si pe strada sunt gasti, aliante, gloate si cate o cloaca la un colt de bloc, dar acolo le stii, le vezi fata, oamenii pe strada nu se ascund, daca vor sa spuna ceva vin la tine si iti spun in fata. Strada este locul unde cumetriile se fac in vazul tuturor, acolo nimeni nu ascunde acest lucu. In viata, daca pot sa vorbesc cu cineva, sa le spun lucrurilor pe nume fara sa ma ascund este datorat si strazii.

Strada este si locul unde cei care vor sa urce cat mai sus apeleaza la orice mijloc, fac tot felul de “afaceri” si “inginerii” pentru a putea inainta, pe aceea strada. Strada iti arata acei oameni cu interese ascunse care isi vanda omenia, sufletul si prietenii. Strada iti arata pe cel de langa tine, cel pe care il credeai ca este prieten cu tine si de nevoie se duce si te arata cu degetul celor de la care are interes mai mult decat la tine, ce a vorbit cu tine le spune lor, tu esti singur, ei sunt mai multi. Esti prietenul lor in functie de ce interes au, dupa o saptamana cica este din nou prieten cu tine, doar pentru a afla ceva, dupa care acel prieten fuge din nou la ceilalti sa le spuna ce a auzit de la tine. Pe strada esti vandut pentru cateva pungi de mancare, pentru o mahoarca ieftina si pentru o sticla de pufoaica imputita s-au pentru un bilet in plus. Uneori, strada se transforma, si ea, intr-o afacere de familie s-au a unui grup majoritar. Am mai intrat din cand in cand pe acolo, am mai fost din nou pe acea strada, este aceeasi, nu s-a schimbat cu nimic, aceasi lupta murdara, mizera. O lume care se asunde in spatele unor interse, pe strada sunt sunt si cei vor sa fie in fata cu orice pret. In strada sunt si carcotasi si cei care vor sa para ce nu sunt. Pe strada aceea sunt si increzutii, cei ce vor sa para duri in exprimare si care vor sa ii i-a la misto pe cei din jurul lor. Am mai ramas pe acolo sa vorbesc cu cei putini, pe care ii mai cunosc, sunt ramasi in acele blocuri din Ferentari si pe acele strazi. Parca sunt mai imbatraniti decat mine, sunt mai seci, mai fara putere, mai goi pe dinauntru, sunt trecuti, strada a devenit stapana pe sufletele lor. Strada este dura, strada ne da ceva in viata, dar ne si ia ceva din viata.

De ce va arat cartierul Ferentari si acele strazi, in noaptea de Craciun?

Poate ca acea strada face parte din viata mea, a voastra, dar nu vrem sa recunoastem, nu vrem sa o acceptam. Au fost aratate tot felul de zone sarace si mizere din lumea mare a strainatatii, avem si la noi, pe ale noastre nu le vedem? Sau nu vrem a fi amintite? Ne place doar ce este frumos, este normal. Ne place sa laudam, sa aratam doar ce este bine, dar ce nu este normal din punctul meu de vedere este ca nu vrem sa acceptam ce este al nostru, aici, la noi, “mizeria noastra”.

Strada te alege, dar si tu o alegi, depinde de om, de visele fiecaruia dintre noi, eu am scapat de aceea strada, prietenul meu nu a reusit. Cu noroc sau nu eu am reusit sa aleg strada cea buna, am ales sa fac dreapta pe alta strada si sa ies. Acum, injur si am ajuns sa urasc din tot sufletul meu aceea strada din Ferentari, din Berceni, s-au mai bine spus aceea…strada din Bucuresti, pe care am fost odata. In schimb, iubesc si sunt multumit de strada pe care sunt acum. Am fost acolo, am trait acolo, am plecat de acolo, o parte din viata mea a ramas in strada. Eu nu doresc la nimeni de pe acest sait sa cunoasca si mai ales sa fiti fericiti cand veti descoperii acest Bucuresti. Eu sunt venit din strada, crescut in strada, cu cei din strada. Acum, poate stiti poveastea acestei strazi, acest Bucuresti nu este pentru voi, nu trebuie sa faceti cunostinta cu el decat din fotografii, va rog sa ocoliti acea strada.

Ce isi doreste copilul din mine, in aceasta noapte ii aduca Mosul?

O plimbare prin Bucuresti, alaturi de prietenul meu, sa ii mai povestesc macar odata, de prin lumea asta mare si pe unde am mai fost de cand nu l-am mai vazut.

Ce isi doreste acel om matur?

Imi doresc…ca dupa o ora, doua, de plimbat, sa ma intorc acasa.

Ce va doresc eu voua, sa va aduca Mosul?

…Sanatate sa primiti.

Prietenul meu imi spunea uneori; Tu chiar mai crezi in minuni?

Da, cred, daca nu credeam la un moment dat in viata mea intr-o minune poate nu mai ajungeam in aceasta noapte, sa va povestesc despre Bucuresti si o…strada.

Craciun Fericit Tuturor, alaturi de cei dragi si pe care ii iubiti.

La Multi Ani!

Craciun Fericit si tie Titele, acolo unde esti, in strada aia blestemata.

Rugaminte pentru webmasterul raspunzator cu atasarea melodiilor, daca mai este cineva in noaptea aceasta.

Se poate atasarea unui videoclip si o melodie?

Multumesc

Aici

(http://www.youtube.com/watch? v=9CQ6OalPyXk&translated=1)

---

VIZUALIZĂRI: 5000 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI