Sighisoara e-n sarbatoare!

TIPĂREȘTE

Cand Crivatul imi bate-n geam si nameti mari imi troienesc intrarea de la bloc, moralul imi coboara pana pe la glezne. Si-atunci nu-mi ramane decat sa fac o calatorie in timp, sa ma intorc cu 5 luni in urma, in plina vara, in luna iulie... ba la festivalul regilor de la Gurghiu, ba la cel al sarmalelor de la Praid, ba la cel al cireselor de la Brancovenesti sau cel mai adesea la festivalul medieval de la Sighisoara. Aici, mai trebuie sa dau timpul in “marche-arierre” inca cu vreo 5 secole. Dar nu mi-e greu, caci, dintotdeauna, cel mai rapid mijloc de transport, a fost gandul.

Iata-ma asadar pe la anul 1500 si ceva, intr-o Sighisoara locuita de vreo mie si cateva sute de suflete, cetate fara canalizare, loc in care domnite frumos imbracate, treceau pavelele strazilor inguste cu batista la nas si a caror echilibristica era pandita de dupa obloanele groase, de multi ochi curiosi, caci nu rareori se intampla ca gratiile epocii medievale sa alunece prin noroi si-atunci, gata, hohote de ras izbucneau de peste tot, ditractia era in toi! . Domnisoarele aveau mai toate cate o batista data cu “odecolon” la nas sau isi tineu cat mai mult respiratia, caci parfumul orsului medieval disparea temporar doar atunci cand dadea cate o scurta dar puternica ploaie de vara, care ducea cu ea la vale, cam tot ce se putea arunca pe poarta sau pe fereastra, de la olita de noapte, la resturile ciorbei familiale, laturile din cocina de porci sau apa de spalat rufe. Caci masinile de spalat Wirlpool sau Zanussi nu erau in acea vreme decat un vis frumos al unor minti considerate bolnave. Cine credeti ca putea sa controleze patru sute si ceva de case cu peste o mie cinci sute de suflete zi si noapte? E drept ca “burgmaisterul” Sighisoarei isi mai trimitea jandarmii ca sa bata din toba si-apoi sa stige-n gura mare ”Mai oameni buni, mai aruncati si la gunoi resturile din gospodarie! ”, dar cine s-auda? Toti stambau din nas caci taxele ce le-aduna primaria erau destinate si curateniei strazilor, nu-i asa? Privilegiati erau doar cei ce locuiau pe strazile din partea de sus a cetatii, caci toata mizeria orasului, inclusiv urmarile trecerii cailor prin cetate, se aduna in partea de jos a sa, inspre cele 2 mari porti de la intrare… Dar vai! , ce bune erau aceste porti de stejar ranforsate cu traverse de metal si nituri grose cat o mana de copil, in fata navalirilor tatare! Si ce bune erau aceste zidurile groase in fata aruncatoarelor de flacari si ghiulelelor sau berbecilor cu varf de arama! Si ce bun era si inaltul turn cu ceas unde nici o sageata otravita nu putea ajunge si din care se putea observa orice miscare a trupelor inamice... si de unde comandantul cetatii putea dirija strajerii ei spre locurile cele mai vulnerabile. In acele clipe de cumpana, copiii si femeile se-adunau in cele trei biserici ale cetatii si indreptau fierbinti rugaciuni catre Dumnezeu ca portile ei sa mai reziste inca o data... Si iata ca ele au rezistat, iar noi putem admira astazi intreaga cetate, asa cum arata ea in urma cu 6 secole. Cetatea Sighisoarei, este una dintre cele mai bine conservate cetati medievale din Europa, asadar, sarbatoarea medievala, poate sa inceapa!

Ideea municipalitatii, a domnilor primari Stefanescu si Danesan, de a organiza an de an, cate un festival medieval, a fost binevenita, festivalul medieval sighisoarean este inca si azi, dupa doua decenii, cel mai mare festival de aceste gen din tara, Au incercat si alte "orase-cetati", Sibiul, Brasovul, Mediasul sau Biertanul sa organizeze festivaluri medievale cu printi, menestreli si printese, dar nici unul n-a ajuns inca sa depasesca gloria festivalului de pe raul Tarnava, festival care s-a dezvoltat de la an la an. Intre timp, aici au mai aparut si…ghicitoare in palma, pacatoasele vrajitoare ce in fiecare seara sunt arse pe rug si-apoi duse cu SMURD-ul la spital, ca a doua zi sa fie arse din nou, lupte intre cavaleri, meserie care se invata numai si numai la “scoala cavalerilor”, loc in care tinerii invata cum se tine corect in mana un scut si o sabie de jucarie, bine-nteles. Au aparut si preparate culinare specifice secolelor XIV-XVI-lea printre care mere glazurate, ciolane de mistreti si vitei fripti sau berbecuti prajiti in lut incins. Au aparut formatii de muzica veche, ce-au scos de la naftalina prafuitele harfe, tamburine, fluiere si mandoline, au aparut noi si noi formatii de dansuri medievale frumos invesmantate in costume de epoca. Au aparut si concursurile de tir cu arcul sau lansarea unei pietre sau sulite intr-un presupus asediator. Au aparut si "instructorii militari medievali" cu "diploma", specialisti in manuirea armelor de epoca, instructori ce-i invata pe pusti si pe pustoaice de ce capat se tinea halebarda “din coada de matura” a lui Lancelot sau spada “din doua scanduri” a lui Excalibur, dar nu numai atat, dupa un timp, spiritele se agita si intre pusti se-ncinge chiar si o lupta adevarata. Domnitele stau pe margine si le fac "galerie", fiecare avand cate un "preferat" caruia ii scapa, asa, ca din intamplare, cate o batista brodata, atunci cand trece pe langa el.

In cetate intalnesti peste tot jongleuri, scamatori, trisori, cartofori sau tineri cocotati pe picioroange de inaltimea lui Ghita Muresan, care se misca aidoma unor berze schioape. Cei ce au pacatuit sunt nevoiti sa suporte oprobiul public imobilizati intr-o ghilotina de lemn, norocul lor e ca inca rosiile nu s-au copt ca lumea. Au aparut si papagalii verzi care-ti ghicesc norocul alegandu-ti mereu cate un biletel in care ti se spune ca vei trai 90 de ani si vei castiga la 6 din 49, sau menestreli moderni care canta la “fierastrau electronic” sau la niste intrumente sofisticate care nu stiu cum se numesc dar care scot niste sunete placute ce te fac sa scoti din buzunari niste bani si sa la duci acasa pe un CD.

La sectorul alimenatar al serbarilor medievale, gasesti porumb fiert cu sare, placinte calde cu gem, urda sau branza, mere coapte glazurate sau kurtos kolaci.

Iar undeva, intr-un colt ascuns, zaresti si-o "gitana" nemedievala, pierduta prin multime, venita pe-aici nu ca sa se distreza, ci pentru ca i-e foame. Dupa o straduta boltita, la umbra, o asteapta mama si sora ei, ca sa vada cat a adunat in acea zi de sarbatoare in care fiecare e mai generos ca de obicei…

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 3078 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI