China 2010 - pas cu pas (episodul 16)

TIPĂREȘTE

Articolul este parte a serialului China 2010 - pas cu pas ce continuă cu episodul 16 - La revedere China, bine ai revenit Hong Kong!

episodul anterior in gasiti aici

Ultima zi. Mergem la aeroport în stil mare. Un taxi ne duce la staţia de Maglev, de acolo vom "pluti" pe pernă magnetică cu peste 400 km/h. Până acolo admirăm din taxi acest oraș impunător, cu podurile și zgârie norii săi (adevărul e că au o infrastructură de nota 10). O roată de la troll s-a blocat inexplicabil încă de la Xian, mai mult îl târăsc după mine. O dâră neagră ne urmăreşte, roata se pulverizează, murdărind pardoseala terminalului de plecare. Poate văd vreo amendă. Nimeni nu se ia de noi, vine trenul, ne ocupăm locurile confortabile. E foarte puţină lume, un bilet e destul de piperat, dar vorba aia: de câte ori merge omul cu Maglevu' într-o viaţă... ?

Se porneşte dihania şi în câteva secunde sărim de 100 la oră. Un afişaj electronic din interior arată viteza în timp real care creşte constant. Pe geam e tot mai greu să desluşim detaliile apropiate. Mă pun pe fotografiat, cu coada ochiului mă uit pe geam, însă curând nu prea mai am ce vedea. Pe afişaj viteza indică 431 km/h!!! Maximă, mai mare decât a unui avion la decolare. Afară nu distingem mai nimic, totul aleargă în jurul nostru nebuneşte, cu toate astea trenul este incredibil de lin, la urma urmei plutim. După un minut de maxim, viteza descreşte până la valoarea zero. Am ajuns la Shanghai Pudong International Airport. O experiență unică, păcat că nu a durat prea mult. Cei 35 km au fost parcurşi de Maglev în 7 minute. Iar la Bucureşti am plecat cu 3 ore înainte şi tot era să pierdem avionul...

Aeroportul e mare dar, cel puțin terminalul de plecări nu te dă pe spate. Nelipsitele cozi sunt și aici prezente. Ne checkin-uim, scăpăm de animalul de bagaj, control paşapoarte și dăm să ieșim relaxați din țară, doar cu rucsacii, pe la raze X. Surpriză!... pachetul cu magneţii souveniruri nu trece, vameşii ăştia căpoşi nu ne lasă. Cică să ne întoarcem şi să-l punem la cală. Păi de unde altă viză, nene chinez? După câteva parlamentări, ni se opresc paşapoartele şi reintrăm în China fără acte, pe o poartă specială. Renate este deja stresată, nu mai e atentă la instrucţiunile vameşului. Noroc că ştiu eu ce avem de făcut, depunem magneţii buclucaşi în unul din rucsaci la cală şi părăsim China, de această dată definitiv.

Călătoria cu Dragonair este relaxantă, sunt destul de bine dotaţi. Avem televizor personal, ca la Emirates, dar un pic mai rudimentar, fără selecții, privești ce ți se dă. Doar că, la un moment dat, când eram cu paharul de bere în mână, avionul a căzut în gol o secundă. Din inerţie, mâna s-a dus în sus şi era să vărs paharul pe mine... În avion realizăm că e 1 iulie, fix 13 ani de la retrocedarea Hong Kong către China. Ia te uită, poate avem paradă diseară.

Revenirea în Hong Kong a fost una plăcut aşteptată. Oraşul este acelaşi, electrizant, cu clădirile sale aranjate într-o armonie perfectă feng shui. Suntem cazaţi central, în Causeway Bay, lângă Victoria Park. Mesajul de bun venit pe plasmă şi geamul translucid-transparent de la duş, telecomandabil, ne readuce în lumea bună şi cămăruţa din Shanghai e dată uitării. Stăm la etajul 27, care s-ar traduce prin 23 după estimările noastre, pentru că, superstiţioși, chinezii elimină etaje precum 4,14,24 (tot ce ţine de cifra 4, considerată ghinionistă, spre deosebire de 8 sau 9, cele norocoase). Lipsea de asemenea şi etajul 2, dar fără să ne dăm seama din ce motiv.

La fel ca şi în urmă cu 6 ani, după ce ne-am cazat, ne-am dus glonţ pe Victoria Peak să vedem oraşul de sus. Plimbarea cu vechiul tramvai ne-a reamintit de cele 2 săptămâni de vis petrecute aici. Nimic nu s-a schimbat, străzile sunt aceleași, recunoaștem fiecare colț de stradă. După ce am rezistat la o coadă destul de mare la funicular, aveam să fim răsplătiţi cu o panoramă nocturnă de vis pe colină (Victoria Peak). Cei care au fost acolo ştiu despre ce vorbim şi cred ca sunt de acord că este cea mai tare panoramă de oraş care poate exista în lumea asta. Timp de o oră am fotografiat neîncetat, privind în tăcere acest oraş minunat. Indiscutabil, Hong Kong rămâne regele.

Albumele complete de fotografii le găsiţi la aici și aici

Urmează episodul 17 - Live it, love it - Hong Kong!

---

VIZUALIZĂRI: 2150 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI