In drum spre Vistea Mare si Moldoveanu, aka 'Trapezul Mare'

TIPĂREȘTE

Pe la mijloc de August am luat bocancii pusi la uscat la intoarcerea de la Negoiu si i-am bagat in portbagaj, cu o noua destinatie. Ne-am pus pe cucerit primele doua varfuri din Carpatii Romanesti: Vistea Mare si Moldoveanu. Un plan destul de ambitios, urmand sa facem traseul Balea - Moldoveanu in prima zi, sa ne intoarcem sa dormim la Cabana Podragu si sa ne intoarcem a doua zi la Balea.

Am plecat vineri seara din Bucuresti, cu cazare asigurata la Cabana Capra, urmand sa o pornim la drum in zori. Zis si facut. Dormit bine la Capra (review am vazut ca exista deja) si plecat pe la 7 inspre Balea. La 8 ne-am reunit toata gasca, o parte de prin Bucuresti, o parte de prin Cluj (vreo 14 oameni in total), am lasat masinile in parcare si am inceput urcusul spre Saua Caprei. Cam 40-45min de urcare intr-un ritm mediu. De sus din sa se vede superb, pe o parte Balea (ai o satisfactie extrema cand vezi de cat de jos ai plecat) si pe o parte Lacul Capra, care luceste fantastic dimineata, soarele batand direct pe el. Urmatoarea atractie de pe traseu trebuia sa fie Poarta Zmeilor, despre care auzisem si la care tineam mortis sa ajung. Si... am ajuns, i-am facut o poza, dar mi s-a parut prea mica de jos din poteca si-am zis ca trebuie sa fie mai departe... si-am trecut pe langa :) Cativa ramasi in urma au fost totusi mai inspirati, drept dovada pozele... "La trei pasi de moarte" am intalnit un grup de polonezi foarte veseli, care au insistat destul de mult sa luam cate o dusca de polska vodka, moment dupa care ni s-au cam taiat picioarele :)) Locul insa nu este asa inspaimantator pe cat sugereaza denumirea. Mai complicat cand nu e soare doar (drumul de intoarcere l-am facut pe o burnita oribila si pietrele cam alunecau, iar mainile cu tot cu manusi nu se simteau foarte comod pe lanturile ude si aproape inghetate). A urmat un urcus spre monumentul Nerlinger (aici a trecut tot efectul polonez...) si apoi o portiune de curba de nivel, care ne-a pregatit, dar nu destul. Cand am vazut urcusul spre varfurile Arpasul Mare si Mircii am vrut sa ma intorc, cu mana pe inima :) Un scurt impuls ambitios si-am luat-o in sus. Nu e cel mai fericit urcus, dar nici nu stoarce toate puterile, asa ca am ajuns la capatul lui cu moralul ridicat. Traseul daca imi amintesc bine doar ocoleste cele doua varfuri si n-am fost prea incantata de ideea de a mai urca efectiv si pana la ele. Asa ca am continuat traseul si am coborat la Lacul Podul Giurgiului, fara sa incetez sa ma gandesc ca la intoarcere coborarea respectiva o sa se transforme intr-un urcus de toata frumusetea:(

La lac am facut o pauza de 5min de racorire si alimentare cu apa. De aici inca un urcus usurel si am ajuns in Saua Podragului. Grupul s-a despartit, o parte au coborat direct spre Cabana Podragu, unde urma sa innoptam cu totii, iar restul ne-am lasat rucsacii acoperiti in carare. Am luat cu noi portofelele, dar in rest am zis ca deh... cine sta sa fuga pe traseu cu un rucsac in plus doar ca sa se aleaga cu niste saci de dormit... Logica a functionat, pt ca la intoarcere lucrurile erau neatinse. Lumea care face efortul sa ajunga pana acolo e de obicei destul de civilizata :)

Cu spatele usurat, carand pe rand doar un rucsac mai mic cu pelerine de ploaie si doua sticle de apa, am luat-o pe traseul (marcat ca avand 4h). Era ora 2, deci am scos putin sub durata indicata de marcaje si mai aveam destul timp sa ajungem la varf pana sa se intunece.

Am mers intr-un ritm mult mai rapid decat pe prima bucata de traseu si parca a parut si mult mai usor. Pana sa ni se arate in fata Marele Trapez, n-am mai avut niciun urcus care sa ne chinuie picioarele. Ajunsi la baza trapezului, am facut o scurta pauza in care ne-am facut curaj. Parca vreo 20 de min ne-a luat urcusul spre Vistea Mare, destul de abrupt si pe un amestec de grohotis/pietre destul de anevoios. Insa, dupa cum va asteptati, este infim spus ca efortul a meritat. Ne-am oprit cateva minute pe varf, sa ne regrupam. Inca un drum scurt, de 10 minute, trecand prin Spintecatura Moldoveanului (inca o coborare si o urcare, dar usurele) si am ajuns SUS. Cat se poate de sus la noi in tara, avand o panorama fantastica. Insa ca si pe Negoiu, ne-am bucurat prea putin de ea, pt ca imediat s-a strans ceata:(

Din nou, sentimentul indescriptibil in cuvinte.

Opreste doamne clipa, cu care masori eternitatea... (L. Blaga) sta scris pe una din placute. Iar mai jos, Oameni modesti copii adulti si studenti pregatesc sa urce pe munti pun mancare corturi izoprene ca sa spuna mandri si fericiti "Bine te-am gasit Moldovene

Pot doar sa va invit cu mare drag sa-l incercati si sa spuneti, ca si noi, "am ajuns! "

Dupa cateva poze si un moment de relas, am facut cale intoarsa pt ca ne amenintau si ceata si intunericul si desi aveam frontale si imbracaminte adecvata, am zis ca mult mai bine mergem pe varianta sigura, pe lumina.

Am uitat sa mentionez, traseul Podragu-Moldoveanu ne-a luat 3h, dar cum ziceam, fara rucsaci. La intoarcere am incercat mai rapid, dar cu tot cu coborarea la cabana si cu ceata am facut 3h30', astfel incat la 20:30-21 eram deja in sala de mese, cu o supa calda in fata :)

A doua zi ne-am intors pe acelasi traseu, dar pe o burnita cumplita, asa ca la Balea am ajuns murati si aproape inghetati, cu tot cu gecile de munte pe noi...

Concluziile:

- traseul este numai bun pentru un week-end, insa este absolut imperativ echipamentul adecvat, incluzand impermeabile, pelerine de ploaie, bocanci buni, frontale, etc, chiar si in zilele de vara (sfat ce vine si dupa experienta cu grindina de pe Negoiu)

- chiar daca asigurati cazare la cabana, luati si cort cu voi, pentru situatii de urgenta si neaparat sac de dormit

- de la cazare nu trebuie sa aveti cine stie ce asteptari, conditii de cabana, mancare decenta, toalete nu tocmai curate, dar una peste alta, mai bine decat la cort.

- parcarea la Balea ar fi costat 5RON/zi, dar noi n-am vazut pe nimeni si nici nu ne-a intrebat nimeni de sanatate... nu o luati ca pe o incurajare, ar fi frumos sa fie ceva mai organizat.

Ultima si cea mai importanta, o calatorie de acest gen este foarte solicitanta atat fizic, cat si psihic. Plecati doar daca sunteti siguri ca va tin picioarele si aveti destula determinare!

Later edit:

aici si aici gasiti traseul cat se poate de detaliat.

---

VIZUALIZĂRI: 2971 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI