O zi minunata la Predeal

TIPĂREȘTE

Duminica am fost intr-o scurta excursie la munte. Cum copiii sunt la scoala, timpul disponibil pentru aceste activitati este foarte redus.

In fiecare an, am gasit un moment propice pentru a petrece o zi in aer liber, insa, de fiecare data ma gandesc daca e bine sa rup ritmul cotidian pentru a alerga spre si dinspre o statiune montana. De fiecare data mi-a parut bine ca am avut curajul sa plec, de fiecare data ne-am intors bucurosi si cu mai mult avant.

Am plecat la ora 10.30 din Bucuresti. Stiu ca era tarziu, dar sambata am avut o zi incarcata: concurs de matematica, film si teme, asa ca am pregatit excursia in dimineata zilei de duminica. La ora 12.30 eram déjà e partie la Predeal, in zapada, bucurandu-ne de prima intalnire cu omatul din acest an.

Copiii si-au luat boburile si au fugit pe partie, eu mi-am luat aparatul foto si m-am apucat sa fac poze. Apoi am urcat la Clabucet Sosire si ne-am dat cu bobul pe partia de ski.

Intr-o pauza de cafea si ceai, ne-am gandit sa construim un om de zapada. Pe langa baby-ski era o mare intindere de zapada neatinsa, asa ca am considerat ca acela e locul potrivit pentru omuletul nostru. Dupa mai multe incercari nereusite, ne-am gandit sa rostogolim un bulgare pentru a realiza prima bila. Am reusit si a iesit extraordinar. Zapada era numai buna pentru “constructii”. Am realizat un “biloi” pe cinste, asa cum faceam in copilarie. Apoi copiii au pornit rostogolirea celei de-a doua bile. A crescut atat de mult inainte de ajunge la amplasamentul primei bile incat a trebuit sa o abandonam si sa rostogolim alta. Cea mai grea parte a acestei actiuni a fost ridicarea unei bile peste cealalta. Am reusit cu greu, dar am fost foarte mandri de noi.

Dupa finisari indelungate, i-am pus niste craci ca matura, apoi l-am ajutat sa ne cunoasca si sa zambeasca si i-am cusut niste nasturi la haina. Era un om de zapada foarte voios si simpatic.

In acest timp, pe langa noi au venit o multime de familii care aveau acelasi scop: construirea oamenilor de zapada. In final, in zona respectiva era o armata de omuleti, unul mai deosebit decat celalat. Unii aveau par dat cu gel, altii erau acoperiti cu o pelerina (punga), altul avea chiar maini. Binenteles ca “munca” in aceste conditii a creat un sentiment de bucurie si de prietenie intre toti cei care eram acolo. A fost o atmosfera foarte frumoasa, fiecare dintre noi punandu-si amprenta propriei creativitati asupra omului de zapada.

Pentru ca eram cu sufletele pline de voie buna, peste noi a inceput sa ninga ca in povesti. La inceput, la primii fulgi de zapada copiii au sarit in sus de bucurie: a fost prima ninsoare pe care am vazut-o pe anul acesta. Apoi fulgii s-au intetit si intreaga natura era alaturi noi prin frumusetea ninsorii si a peisajului peste care se asternea patura alba.

Drumul inapoi a fost un pic cam aglomerat, dar nu static. Daca nu s-ar fragmenta circulatia atat de mult in Comarnic, probabil ca nu s-ar forma cozile uriase pe care le stim cu totii. Cu toate acestea, am parcurs distanta Predeal-Bucuresti in doar 2 ore, deci a fost chiar bine.

Costul excursiei a fost: 75 lei benzina si 10 lei am platit pe 2 ceaiuri si o cafea, iar pentru mancare am pregatit sandwich-uri acasa.

Deci, daca aveti posibilitatea de a gasi o “fereastra”, fugiti la munte chiar si o zi pentru ca va incarcati bateriile pe toate planurile, pentru urmatoarele saptamani. De exemplu, puteti observa cum cativa tineri isi pun schiuri de copii fara clapari, ADIDASI direct in legatura, nici macar bocanci, si incepe apoi o alunecare intrerupta de multiple cazaturi. Conform spiritului de turma, alti “schiori” inchiriaza schiuri si urmeaza apoi mai multe incercari de alunecari spre deliciul si buna dispozitie a intregii audiente.

Pe langa realizarea noastra, a omului de zapada, ne-am dat cu boburile si ne-am distrat copios pe seama acestor “temerari”. Am venit inapoi cu sufletul plin de buna dispozitie, bucurosi ca am reusit si anul acesta marea “evadare”.

---

VIZUALIZĂRI: 2009 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI