Colectia muzeala Colti - Colectia de chihlimbar din satul Colti

TIPĂREȘTE

MUZEUL CU CHIHLIMBAR DIN SATUL COLTI

JUDETUL BUZAU

Am ajuns acolo din intamplare. Am plecat cu prietenii nostri spre Vulcanii noroiosi si in drum am vazut indicatorul. Dupa ce am vizitat zona zulcanilir noroiosi, la intoarcere ne-am dus spre Muzeul Judetean Buzau, care adaposteste Colectia muzeala de chihlimbar.

Drumul este ingrozitor, iar locul nu este foarte bine pus in evidenta. Pe drum a trebuit sa intrebam localnici incotro sa ne indreptam. La un moment dat, unul dintre ei ne-a lamurit ca mai avem 4 km, dar ca drumul nu este pana acolo asfaltat si ca este rau.

Nici pana acolo drumul nu fusese mai bun, asa ca ne cam faceam probleme. In final, trecand de scoala, am ajuns si ne-am trezit in fata unui mic muzeu cu usa inchisa. Tocmai vroiam sa plecam cand, un copil care trecea pe strada ne-a spus sa ne ducem doua case mai jos de scoala, unde sta tanti Jeni, muzeografa. In timp ce prietenii nostri se indreptau spre tanti Jeni a venit un vecin care se pare ca se ocupa de. colectia cu vanzare, care ne-a deschis usa sa nu stam in frig si sa ne alegem si cu ceva frumos. Intr-o sala mica, era o bogatie…: medalioane, coliere, brelocuri, pandantive …. de chihlimbar natural sau artificial. Cu preturi incepand de la 6 la 60 lei. Insa, meritau cel putin sa fie vazute.

Intre timp a venit tanti Jeni si am intrat in Colectia uezeala Colti. Am vrut sa platim biletul, dar ni s-a spus ca in cea zi, era joi, vizitarea este gratis, dar ne poate da de valoarea biletelor cate o carte si doua pliante. Apoi a inceput s ane povesteasca despre chihlimbar, aceasta rasina devenita semipretioasa si denumita de geologul Oscar Helm “rumanit”, cu o vechime de 60-40 milioane de ani.

Descoperit intamplator, rumanitul a fost exploatat sistematic la Colti din anul 1920, in 39 de puncte, sub supravegherea inginerului roman Dumitru Grigorescu care a obtinut concesionarea terenului pe 50 de ani. Dar la moartea sa accidentala, in 1935, Ministerul Minelor a hotarat oprirea definitiva a lucrului.

Intre 1981-1986 Ministerul Minelor si Petrolului a organizat din nou o exploatare sistematica, sub conducerea inginerului Liviu Draganescu de la salina Slanic Prahova. Matreialul extras a fost distribuit mai multor institutii de la acea vreme si mare parte s-a “pierdut”, ajungand in colectii particulare europene. Prin raritatea si frumusetea sa, rumanitul devine tot mai scump si mai cautat.

In prezent satenii de acolo inca mai cauta si mai gasesc bucati de rumanit. Conform traditiei, nimeni nu spune unde a gasit vreun bulgare de chihlimbar, pentru a mai gasi si alta data.

Aproape in fiecare gospodarie se gaseste cel putin cate o bucata, care devine sursa de venit in momente grele.

Tot tanti Jeni ne-a povestit si aratat pe panourile de pe peretii muzeului, Schiturile rupeste, la care noi nu am reusit sa ajunge, deoarece vizitarea lor dura o zi intreaga. Aflate la altitudini cuprinse intre 650 si1100 m, in zona Alunis-Nucu-Fisici-Ruginoasa, pe raza comunelor Colti, Bozioru, Braiesti, Cozieni, Catina si Pietroasele aceste constructii rupeste au fost locuite din preistorie, altele au fost folosite drept chili de catre sihastrii sau au fost amenajate ca lacasuri crestine de cult.

Pestera lui Iosif, Pestera Dionisie Torcatorul, Biserica “Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul” Complexul Alunis, Agatonul Nou, Agatonul Vechi, Piatra Ingaurita, Fundatura, Bucataria, Ghereta, sunt doar cateva din cele 11 grote/pesteri.

Atestarea documentara dateaza din secolul al XVI-lea si se refera la “donatii si inchinaciuni catre schitul Agaton”, document de la Mihnea Turcitul din 18 iulie 1587 si altul din 29 august 1582, ” donatia lui Stanciu catre manastirea Pinu”.

Nu am reusit sa le vedem, dar informatiile despre ele ne-au facut curiosi si ne-am promis ca vom ajunge si la ele.

In muzeul care are trei incaperi, am mai vazut lampasele din epoca aceea, bucati de chihlimbar de la culoarea pe care o stim, pana la negru si parte din obiectele de podoaba care se pot face din ele.

---

VIZUALIZĂRI: 4874 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI