Pensiunea Antoaneta din Bran

TIPĂREȘTE

De ce e Branul atat de vestit? Pentru inspiratia si promptitudinea locuitorilor sai in momentul in care nu se stia prea bine pe unde se afla “Dracula’s castle”, in pasul Tihuta din judetul Bistrita, la Sighisoara sau aici la Bran, fapt ce acestui castel i-a ridicat valoarea de vanzare cu cateva milioane de euro si lor, "branenilor" le-a adus “mare faima mare" si-n ograda, o multime de turisti? Pentru multitudinea de cabane, pensiuni, vile si hoteluri ornate cu toata gama de margarete si stele, unde poti sa-ti refaci in week-end nervii facuti “lucicos” sau daca vreti mai bine “varza a la Cluj-Napoca” de-un sef coleric ce-ar trebui el sa vina aici la munte sa se calmeze, nu tu? Pentru aerul curat si limpede prin care se vede chiar si zambetul stewardesei din avionul de Londra ce-a decolat in urma cu-o jumatate de ora de la Otopeni si care se pregateste sa te-anunte ca poti sa-ti desfaci centura si ca nu mai e cazul sa-ti tii respiratia si sa-ti clantane dintii de frica? Pentru faptul ca aici, in vilele si hotelurile din Bran, camerele de pe dreapta coridorului, au vedere spre masivul Bucegi iar cele de pe stanga au vedere spre dintii de fierastrau ai Pietrei Craiului? Pentru ca oamenii de la munte sunt harnici, gospodari, cinstiti si nu prea cunosc invidia si barfa? Da! Iata doar cateva motive pentru care, intr-un week-end de aprilie al acestui an, am hotarat sa ma alatur unui grup de amici ai naturii din Ploiesti, care a inchiriat vila Antoaneta din Bran. Venind dinspre Rasnov, un panou indicator aflat pe dreapta, cam pe la mijlocul localitatii Bran, iti da de inteles ca un drumeag de tara pe care-l vezi ca trece peste un pod, duce intr-un final la o impunatoare constructie ce se profileaza pe-o culme aflata sub un cer senin si pe-o pajiste verde, cum doar cei ce viseaza colorat si le pot imagina.

Vila Antoaneta e-o vila in care te vei simti bine de indata ce i-ai trecut pragul, te vei intalni la tot pasul cu confortul si luxul ei, iar cardul tau nu se va inrosi mai deloc atunci cand va trebui sa achiti nota de plata! Camerele sunt moderne, cu grup sanitar propriu, bucataria e spatioasa, sala de mese e luminoasa, fotoliile sunt comode, ai si masute de servit cafeaua de dimineata, ai un televizor cu plasma care daca ti s-a urat cu binele poti sa-l deschizi si s-asculti stirile de la ora 5, ai o curte mare in care in zilele insorite iti asezi sezlongul si te expui la ultraviolete, pentru ca luni la servici sa nu apari palid si sa afle toti colegii tai ca iar ai stat tot timpul cu nasu-n computer si cu fundul, care incepe sa ia proportii, asezat pe scaunul din fata lui.

Doamna Antoaneta, administratoarea vilei, cu care s-a negociat un pret de 85 de lei pe camera dubla, e foarte amabila, volubila, ne ofera gratis oua si lapte din sat, lapte care aici la munte are un gust de lapte adevarat, asa precum era cel din copilaria mea iar ouale au, surpriza!... galbenusul de culoare galbena, aproape portocalie, nu spalacita, asa cum apar ele jos, in valea numita oras…Am aflat ca si-n prezent, camerele si-au pastrat acelasi pret iar curtea din jurul vilei, aflata in renovare in primavara, acum, a fost pusa la punct.

Dar, farmecul unei iesiri in natura sporeste intotdeauna cand esti inconjurat de prieteni. Cand fiecare e relaxat si-si desarta pe masa comuna sacul cu amintiri. Cand isi scormoneste adanc prin buzunare ca sa mai scoata din ele inca un banc cu Bula. Cand dopurile de la sticlele de sampanie sau bere sar unul dupa altul, iar mititeii si carnaciorii sfaraie pe gratar…Atunci, nici nu simti cum a trecut vremea, nu realizezi ca s-a facut 2 noaptea si trebuie sa mergi la culcare, pentru ca ai nevoie si de cateva ore de somn, ca a doua zi, s-o poti lua de la capat.

Iar a doua zi de dimineata, ah! parca si aburul cafelei are alt parfum atunci cand o bei pe terasa de la balcon inca acoperita cu bruma, terasa ce-ncepe sa prinda treptat culoare in fata unui soare ce se joaca de-a “v-ati ascunselea” printre brazii de pe deal.

Dupa o vreme ai chef de plimbare…daca ai picioare bune, bati cararile de pe creasta dealului sau cobori in vale. Vei intalni capite de fan, pajisti de-un verde elvetian, presarate ici si colo cu cate-un animal iesit la pascut, cate-un frumos cal de povara, cate un catel jucaus, multe albine ce roiesc prin pomii infloriti, caci primavara, care s-a instalat deja cu acte in regula in vale, aici, la munte, de-abia acum incepe sa bata la use…Si mai zaresti in jurul tau, pana hat departe sub coltii Pietrei Craiului sau pana sub falosenia Bucegilor, inca multe alte cabane, vile sau pensiuni ca si a noastra. Caci se pare ca pe-aici, principala preocupare a “branenilor” proprietari de vile, este aceea de a-si supraveghea animalele, ca seara acestea sa le dea lapte si pe turistii mai petrecareti, pentru ca acestia sa nu le dea foc la vile.

Branul este o placa turnanta a turismului local. In afara de castelul contelul Dracula, care a ajuns un simbol national, mai poti vizita si cetatea Rasnov, aflata la 12 Km de Bran, cheile Rasnoavei, aflate nu departe de bifurcatia bine semnalizata a soselei DN 73, ce “urca” spre Paraul Rece si Predeal, apoi cheile Dambovicioarei, aflate in pasul Bran-Rucar, la 26 kilometri de Bran inspre Rucar, cheile Zarnestilor, aflate langa orasul Zarnesti, oras aflat la 9 Km de Rasnov sau cheile Gradistei si Complexul Cheilor Gradistei, aflate intre Moeciu de Jos si Moeciu de Sus, o alta zona agro-turistica vestita a tarii. In comuna Cristianul Mare, aflata tot pe DN 73, la 5 km de Rasnov, puteti sa serviti o cafea si sa inotati in piscina vesnic termala a pensiunii “Nasul si prietenii”, ce apartine realizatorului de la B1 TV, dl. Radu Moraru, originar din aceasta zona.

Sa nu mai vorbim de numeroasele trasee montane, destinate celor ce-si salta rucsacul in spate si-o pornesc in necunoscut, ghidati doar de curiozitate, curaj si de-un marcaj cu cruce albastra sau o dunga rosie scrijelita pe-un copac sau vopsita pe-un colt de stanca.

Cel ce va parasi zona Branului, va fi, cu siguranta, mai sanatos decat la sosire dar se va imbolnavi de dorul acestor meleaguri, pe care nu le va putea duce nici in buzunare nici pe calcaiele pantofilor ci va dori sa le revada mereu si mereu, vazand cata frumusete si bogatie a adunat mama-natura intr-un singur loc…

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 1897 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI