Gradina Zoologica din Calarasi.

TIPĂREȘTE

- A treia gradina zoologica din Romania din punctul de vedere al dimensiunii;

- Una dintre cele mai diverse colectii de vietuitoare din tara;

- Singura gradina zoologica din tara unde s-au nascut pui de tigri siberieni.

- Situarea la 40 de km de orasul nostru;

- Un hipopotam mare si gras.

De ce alte motive mai era nevoie pentru a vizita aceasta minunata gradina zoologica? Hotarator a fost hipopotamul, trebuie sa recunosc, fetita noastra trebuia sa ma convinga ca are dreptate in contradictia noastra de cateva saptamani, adica sa imi demonstreze ca hipopotamul are dintii mici (cum vazuse ea in clipul asta - http://www.youtube.com/watch? v=Vebx1Ja9zm8).

Intram, asadar, pe poarta de la Zoo Calarasi si, pana sa apucam sa platim cei 3 lei de adult - taxa de intrare, copilul intrand gratuit, auzim un raget ingrijorator din apropiere: doi lei foarte frumosi, de talie considerabila, purtau un dialog destul aprins, erau doi masculi intr-o ingraditura spatioasa, fiecare in coltul sau si rageau cat ii tineau plamanii. Impresionanta primire ne-au facut aceste minunate feline, apreciem si le asiguram de recunostinta, copilul a fost fascinat si de atunci se chinuie sa reproduca "cum face leul".

Pe cealalta parte a aleii se aflau tarcurile strutilor, caprioarelor si ale unor ponei foarte simpatic care veneau si cerseau cate un smoc de gazon de la copii.

Curtea in care speram sa vedem puii de tigru si mamele lor erau pustii, probabil inca nu le convenea temperatura de afara si mai amanau iesirea la aer. Le-am dat ragaz sa se hotarasca si am pornit mai departe, cu promisiunea ca ne vom intoarce sa-i vedem.

Am mai mers un pic si am avut parte de o alta reprezentatie impresionanta: ursii bruni, trei la numar, tineri, frumosi ca niste mingi de plus si pusi pe sotii, faceau fel de fel de giumbuslucuri pentru a capta atentia vizitatorilor si biscuitii aruncati cu generozitate printre gratii. Unii mai sadici aruncau biscuitii in bazinul cu apa al blanosilor pentru a-i vedea cum plonjeaza in apa stropind totul pe o raza de 5 metri. "Noi de ce nu le dam biscuiti? " intreba copilul. "Nu avem voie" ii raspund si o tanti care golise deja o jumatate de pachet se uita ofuscata la mine tocmai cand un zapacit de ursulet se scutura chiar in fata ei si o face fleasca de sus pana jos, in hohotele audientei si in special ale baietelului sau. A fost unul din momentele cele mai bune ale zilei, dupa parerea mea.

Aproape de ursii bruni am gasit o cusca forte bine securizata prevazuta si cu o grota mare unde locuia un ursan imens, ursul de Alaska sau grizzly, o lighioana imensa care dormea de puteai taia lemne pe el. Am incercat sa-l trezim, l-am strigat, l-am fluierat (ca doar nu era de aplaudat), abia a catadicsit sa descida un ochi, ne-a privit cu dispret si a plecat din nou in lumea viselor. I se auzea respiratia profunda, desi era la 5-6 metri de noi. Acesta era Rom, unul din cei doi ursi primiti de Ceausescu de la americani si care fusesera tinuti intr-o rezervatie in Arges pentru a se corci cu carpatinii autohtoni. Rom si Anita, care nu s-a aratat din grota, erau acum niste simpatici pensionari de 35 de ani ce isi duceau traiul linistit si rasfatat la malul Dunarii. Rom cantareste aprozimativ 500 de kg, va inchipuiti, deci, ce dimensiuni poate avea. De aceea voiam sa-l vedem in activitate si nu in pozitia de covor in fata semineului, cu l-am gasit, astfel i-am acordat si lui circumstante atenuante si am pornit din nou in turul gradinii zoologice.

Am intalnit muflonii, niste cornute simpatice de dimensiuni mult mai reduse dacat le apreciasem eu pe Discovery, care nu mancau lucerna din hranitoarea lor, dar daca luai de acolo si le intindeai printre gratii se inghesuiau toti, mai ales iedutii, spre incantarea copiilor.

Un alt urs de talie mica, unul mult mai trist si singur in cusca lui, ne-a atras atentia, deoarece statea pe labele dinapoi si ne privea printre gratii, iar pe fundalul negru al blanii dese, in zona pieptului, avea o pata alba in forma de semiluna. Ne-a expediat foarte obraznic, scotand o limba de vreo 20 de centimetri la noi...

Am ajuns in dreptul Aquaterrarium-ului, foarte frumos organizat, pe mijloc este un rand de acvarii mari cu pesti exotici, testoase, broscute, salamandre si alte chestii scarboase, iar pe laterale ferestre catre incaperile unde puteau fi admirate reptile: un crocodil de Nil, testoase terestre si foarte multe specii de serpi.

Au urmat apoi volierele imense cu pasari fel-de fel, de la bibilici si pauni pana la soimi si chiar vulturi plesuvi de dimensiuni mari.

Foarte simpatici mi s-au parut si pelicanii, de care nu am fost niciodata atat de aproape. Erau toti insirati la gard si isi cascau ciocurile imense aratandu-ne gusile lor labartate in care fetita noastra cauta peste ala mare pe care-l stia de la desenele animate cu Chilly Willy.

Am ajuns si in fata custilor felinelor mai mici, insa am nimerit si aici exact in timpul siestei: o leoaica si trei leoparzi dormeau in custile lor separate, toti exact in aceeasi pozitie si in acelasi colt al custii, de parca erau vorbiti. In apropiere am vazut un tigru foarte frumos care statea tolanit linistit si se incalzea la soare.

Neamul maimutelor era reprezentat la Calarasi de paviani, niste animalute haioase cu blana argintie si fundurile roz, erau foarte ocupate cu adunarea semintelor legumelor ramase de la masa de pranz.

Am inceput sa ne ingrijoram, nu gaseam hipopotamul si mai aveam un pic si terminam turul gradinii zoologice. Am intrebat un ingrijitor care hranea un urs asiatic micut si negru, care ne-a raspuns (ingrijitorul, nu ursul) ca hipopotamul este tinut de toamna pana primavara inchis, deoarece nu se poate abtine sa nu se balaceasca daca iese afara si raceste, fiind fosrte sensibil. Asta e, discutia cu dintii hipipotamului ramane deschisa...

Trecand din nou pe la Rom cel lenes am constatat ca nu se miscase nici macar un centimetru, iar tigrisorii nu s-au incumetat sa iasa la plimbare, asa ce ne-am indreptat spre ultima sectiune a gradinii zoologice, cladirea ce gazduieste pasarile exotice. Un vacarm de nedescris domina atmosfera de aici, papagali, perusi, canari, vrabii, turturele, toti contribuiau cu abnegatie la producerea unuia dintre cele mai stridente sunete pe care le-am auzit vreodata. Surprinzator, doua cucoane impasibile, membre ale personalului zoo, se serveau cu prajitura la o masa in mijlocul incaperii cu pasari galagioase si chiar discutau, nu imi dau seama nici acum cum de se intelegeau. Linistea regasita afara ne-a lovit brusc si acum aproape ca ne deranja.

Am mai sporovait un pic cu doamna care se ocupa cu taxarea in timp ce piticul le spunea "la revedere" leilor si astfel am mai aflat ca Gradina Zoologica de la Calarasi este infiintata cu 30 de ani in urma de niste zootehnisti inimosi care se ocupa cu reproductia tigrilor siberieni, strutilor Emu si chiar a leoparzilor, ajutand astfel la popularea altor parcuri zoo din tara si chiar asigurand Circul Globus cu "artisti" dungati.

Nu merita sa treci prin Calarasi si sa nu faci macar o vizita scurta la Zoo, iar daca ai in echipa si un copil, iti garantez ca va fi o zi memorabila.

Imi cer scuze daca am omis vreuna din gazdele noastre minunate din acea frumoasa duminica...

---

VIZUALIZĂRI: 9497 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI