Descoperind cascada Manavgat

TIPĂREȘTE

M-am gandit sa scriu in detaliu despre una din calatoriile pe care le-am efectuat in timpul sejurului in Turcia, tocmai pt. ca un asemenea traseu se poate parcurge in toate anotimpurile.

Eram cazati in Lara, la hotel Miracle ( review-ul se gaseste aici ). Dupa ce am inventariat in holul hotelului toate anunturile diverselor agentii turistice, mi-am organizat un traseu spre Alanya. Mi-am propus sa vad cascada Manavgat, orasul Side si mai ales situl arheologic, iar ca incununare a acestei excursii, un spectacol al trupei de dans “Fire of Anatolia”, la ei acasa, in amfiteatrul din Aspendos.

Am plecat de dimineata cu masina, la nimereala, in directia opusa orasului Antalia. Am trecut pe langa frumoasele hoteluri pe care déjà le cunoasteti, si am ajuns la acel hotel Mardan de sapte stele. Ne-a uitat la gardurile uriase, din fier forjat “aurit”, la constructia compacta, gandindu-ne oare de ce acest hotel are sapte stele, incercand sa descoperim orice detaliu deosebit. Ne-am uitat la masinile parcate, sa vedem ce extraordinare sunt autoturismele celor ce vin la sapte stele. Stiu ca multi dintre cititorii acestui review ar face la fel din pura curiozitate, daca nu au vizionat la fel ca noi amplasamentul. Concluzie: ca si cladire, nu are nimic deosebit, nimic sa te atraga, cu siguranta diferenta de stele sta in servicii. La parcare, iarasi nimic deosebit: masini obisnuite pentru bucuresteni, masini fitioase, pe care le vezi si in traficul de zi cu zi.

Apoi am ajuns intr-un sat. Citisem eu in anunturile agentiilor despre o vizita in satul turcesc pt. a cunoaste viata la tara. Foarte frumos, numai ca noi stiam cum arata un sat, l-am vazut si pe la noi. Mergand pe strada principala ne uitam in stanga si in dreapta, sa vedem cat mai mult, sa intelegem daca sunt diferente intre viata la tara de la noi si cea din Turcia. Dupa un viraj la stanga m-am “proptit” intr-un “politist mort” urias. Am lovit masina in aparatoarele de roti si m-am speriat pentru ca nu ma asteptam. Aveti grija! Toate denivelari le din satul de langa Lara, sunt foarte mari, neasteptat de ridicate.

Am mers aproximativ 20 km. pana cand am ajuns la autostrada ce leaga Antalia de Alanya. Este o scurtatura semnificativa, pentru ca nu mai trebuie sa mergeti pana la aeroport si apoi sa intrati pe autostrada. Se micsoreaza drumul cu cel putin 30 km prin acesta manevra. Pe de alta parte, recunosc, eu am gasit scurtatura numai din intamplare.

Mergand spre Alanya, identificam in drum indicatoarele spre Perge, Belek, Aspendos, Side, etc. Urmeaza apoi intersectia cu drumul spre Side. Pe partea dreapta se afla o parcare mare, in care se opresc si autocarele. Am oprit si eu si am inceput sa intreb care este drumul spre Manavgat si spre Side.

Pentru Manavgat trebuie sa mergeti inainte, pentru situl arheologic de la Side trebuie sa virati dreapta si apoi iar dreapta pe dupa aceasta parcare, pe un drum mai ingust. Pare ciudat acest drum dar este cel correct.

Noi am mers spre Manavgat, sperand sa nimerim drumul cel bun. De la acea intersectie mai este inca destul pana la intrarea in orasul Manavgat. Am reusit sa intram in oras si am inceput cautarea drumului spre cascada. Nu am gasit nici un indicator, nimic. Tot cautand, am trecut prin centrul orasului, si apoi am intrabat: “Waterfall Manavgat? ”. Am gasit un locuitor care ne-a aratat ca drumul este inainte. Am mers si am mers. Apoi, am intrebat din nou. Un om imbracat ponosit, de culoare, ne-a raspuns in cea mai buna engleza pe care am auzit-o in aceasta excursie ca directia corecta este cea opusa, ca mergem pe un drum gresit ca trebuie sa intoarcem si sa o luam inapoi pana la intersectia de la intrarea in oras. Eram foarte bucurosi si fericiti ca primul individ ne indusese in eroare, dar, l-am crezut si am luat-o inapoi.

Apoi am intrebat din nou si am gasit un barbat foarte amabil, care, chiar daca nu stia engleza a mers din magazin in magazin cautand un turc care sa ne inteleaga, iar apoi, ne-a condus pana la intersectia cu pricina si ne-a aratat directia corecta.

Dupa atata orbecaiala, am ajuns intr-un final fericit in parcarea cascadei Manavgat. Eram fericiti si dornici de cunoastere, abia asteptam sa vedem minunata cascada pentru care infruntasem atata drum si ne ratacisem prin toate cotloane. Ce mai, ajunsesem la pomul laudat de toate agentiile.

Am platit biletul de intrare si patruns in parcul cascadei. Cateva tarabe cu tot felul de amintiri ne-au intampinat. La fel ca la noi, oamenii incercau sa vanda cate ceva. Diferenta este de moneda in care cumperi si de tematica produselor oferite spre vanzare. Dupa 100-200m ajungem la furtunoasa cascada. O cadere de apa, de max. 3m, foarte bine pusa in valoare din punct de vedere turistic, constituie marea cascada. Daca ati mers pe carari de munte pe la noi, ati gasit cu siguranta o multime de caderi de apa similare. Noi am fost dezamagiti: ne asteptam sa vedem ceva mai grandios.

Am petrecut un timp pe langa cascada si prin parc si apoi ne-am indreptat spre urmatorul nostru obiectiv: Side.

---

VIZUALIZĂRI: 6144 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI