Dalboka - o alternativa interesanta

TIPĂREȘTE

Daca intrebi un bulgar care este cea mai buna berea autohtona, 70 la suta vor spune ”Zagorka”, 20 la suta ”Kamenitza” iar restul de 10 la suta alte marci mai putin titrate. Si totusi desi nu sunt mare fan Zagorka m-am hotarat sa scriu un review cinstindu-ma cu aceasta bere care nu stiu de ce J pare excelenta in seara asta. Sarbatoresc o reusita profesionala excelenta iar o astfel de bere este numai buna. In aceeasi masura inchin si pentru voi iubitori de turism si drumetii un pahar urandu-va toate cele bune din aceasta viata!

Insa nu de bere sau de starea mea sufleteasca vreau sa va povestesc acum ci de un loc realmente excelent pe care l-am vizitat ieri si care mi-a produs o impresie confuza vazandu-l pentru prima data. Ferma de midii Dalboka

Desi am citit toate informatiile de pe site, mai ales ale concitadinei si bune prietene de familie @ancamariagadea click aici , desi credeam ca stiu toate secretele fermei, drumul, amplasarea si meniul (cu tot cu poze), cand am ajuns acolo m-am trezit oarecum intr-un film sf care nu corespundea cu ceea ce stiam eu. Am vrut sa o sun pe Anca asa cum ma sunase si ea cand a fost la ferma, ar fi fost prea de rasul lumii, incurcasem drumurile insa pana la urma m-am descurcat. Sa va povestesc:

Am plecat ieri din tara cam tarziu, de fapt desi aceasta excursie era in agenda am lasat la dispozitia finala a fetelor si a timpului daca mai plecam pe undeva. Toate prognozele meteo spuneau ca ne vom bucura de ultimul week-end insorit si calduros. Doar ca aproape toata saptamana trecuta dimineata in Constanta persista o ceata deasa, care nu ne parasise nici ieri cand ne hotarasem sa plecam. Aveam de vazut mai multe obiective culminand cu Balcik-ul, doream sa mergem pe soseaua paralela cu tarmul si nu pe drumul european asa cum facusem de fiecare data.

Drumul

Voi incerca sa va povestesc mai pe scurt, sunt foarte multe de spus, nu vreau sa plictisesc prea mult, insa cateva elemente trebuie accentuate.

Am iesit pe la Vama Veche asa cum facem de obicei, este mai la indemana noastra plus ca am avut de recoltat din Costinesti si din Mangalia cate un pachet pentru Campania noastra de intrajutorare pentru familiile nevoiase click aici. La iesirea din Mangalia o masina era sa intre in mine, nu mi-a acordat prioritate, asta dupa ce in Constanta, la iesire, un SUV de Turcia a intrat brusc in fata mea, in depasire, iar daca nu franam brusc se putea intampla o tragedie. Toate astea m-au pus pe ganduri, eu uneori mai ma iau dupa semne (ca asa este pe mare) insa am decis sa le ignor dar sa-mi sporesc atentia.

La punctul de trecere cu vecinii am trecut rapid, mi-au cerut doar pasapoartele si talonul masinii, s-au uitat in mod expres la valabilitatea ITP-ului, apoi la bulgari am platit vigneta 10 leva pentru o saptamana. Am oprit la noul shop deschis la ei unde exista si un schimb valutar (1 leva = 2,42 Ron) apoi am intrat in magazin unde am pus ochii pe cateva sticle de whisky si metaxa la 5 l cu preturi intre 50 si 120 euro (Chivas Regal)

Cu promisiuni in sinea noastra, ne-am urcat in masini si am pornit catre Sabla unde trebuia sa parasim drumul principal.

N-am sa insist acum foarte mult asupra calitatii drumului, probabil voi scrie un rw ulterior cu circuitul efectuat ieri si cu foarte multe amanunte sper eu interesante (timp sa fie), vreau sa va povestesc doar ca la ferma de midii se poate ajunge pe doua rute principale. Primul si cel mai scurt este pe ruta Vama Veche – Durankulak – Sabla – sensul mare giratoriu spre Kavarna – se intra in localitate si se traverseaza pe drumul principal, apoi se iese catre Balgarevo. Nu trebuie sa ajungeti in Balgarevo, pana sa intrati in localitate se face un drum pe dreapta care coboara catre ferma de midii.

Noi am venit pe un alt traseu, a doua ruta daca veniti dinspre Romania prin Sveti Nicola, prin Balgarevo si am depasit cu succes intersectia cu ferma de midii nesemnalizata in nici un fel. Am luat-o pe un drum care ne-a scos la limita coastei care nu ducea decat spre mare…in zbor. Atunci am vrut sa o sun pe Anca insa in ultimul moment procesand toate informatiile de pe harti si google am decis sa intorc masina si sa incerc urmatoarea intersectie pe care o depasisem, si unde stationa un echipaj de politie. Doar nu statea el degeaba acolo J

Restaurantul

Intr-adevar urmatoarea intersectie era drumul corect, este asfaltat si foarte ingust iar la un moment dat coboara accentuat, mai grav este cand se intalnesc doua masini, una trebuie sa-si gaseasca loc afara in peisaj, iar soseaua este destul de inalta fata de pamantul de pe margine noi de fiecare data ne-am slefuit scutul.

Panta este undeva intre 30-40 grade inclinare, deci foarte mare si tine aproximativ 1-2 km. Exista o parcare si „sus”, problema ca la intors dupa ce mananci este cam greu sa urci pe picioruse.

Exita doua restaurante, unul pe stanga celalalt pe dreapta, ideea este ca ambele au preparatele pe baza de peste. Probabil pentru management, ar fi fost util ca cel mai slab profitabil sa adopte si alte retete, pe baza de carne, eu am vazut destui care nici nu puteau sa priveasca la midii d-apoi sa le mai si manance.

Cel din stanga se numeste ”Dalboka fish restaurant” iar cel din dreapta, restaurantul nostru Ferma de midii este centru atentiei noastre. Initial am fost derutat pentru faptul ca cel din stanga avea toate mesele ocupate, iar al nostru avea foarte multe libere, ce este drept are si capacitatea mult mai mare.

Restaurantul a fost construit cu fonduri SAPARD, de la intrare suntem informati de acest lucru, de altfel si ferma amplasata la aproximativ o mila de tarm este construita cu aceeasi bani in anul 2003.

Mesele sunt dispuse paralel cu tarmul, o mica plaja cu pietre, unele sunt patrate de 4 persoane, altele sunt de cate 8-10 persoane, fetele de masa sunt albe imaculate iar scaunele sau bancutele din lemn, prelucrate rustic ca la tara.

Nu exista ambient muzical, doar sunetul marii care este de ajuns pentru toti cei prezenti pe terasa restaurantului. Spun terasa deoarece restaurantul are si o latura acoperita si incalzita pentru vremea rea, dar care insa era goala ieri. Prea frumos era afara…

Preparate culinare

Aici a fost marea problema, daca am plecat porniti sa mancam midii, cand am vazut trecand printre mese, platourile de scoici, tocanita de midii sau midiile cu legume, alor mele fete le-a trecut complet, chiar au vrut sa nu mai comande nimic. Totusi dupa aproape 30 de minute de controverse, ne-a hotarat pentru hamsie prajita, unanim acceptata de toata gasca. Stupoare! Nu aveau! Ok, atunci vrem Crap (de fapt ei spun Carp), 4 portii. Nu avem!! Dar ce aveti? In cele din urma pe meniul in limba romana care ne-a fost adus a incercuit preparatele disponibile si am putut observa pe langa cei mai scumpi pesti si preparatele „gatite” din midii care au intors nasul fetelor mele.

Am cerut al treilea timp de ragaz (nu stiu de ce am avut impresia ca ospatarita rupe bine romaneste, desi ne-a vorbit intr-o engleza stricata) si dupa parlamentari cu fetele mele am decis sa luam nelipsitele icre (4 leva/portia/150 gr.) cu paine prajita (0,30 leva/felia) si lamaie (0,5 leva/felia), cate o portie de hamsie marinata (5 leva/portia/100 gr.), cate o portie de sarmalute din midii (caci doar de aia am venit, sa mancam (si) midii, 5 leva/portia 4 sarmalute/150 gr.) apoi catre final ne-a venit chef si de cate o portie de calcan (25 leva/portia/250 gr.), cel mai scump din planul meniu, dar in opinia mea mult mai slab preparat decat la noi.

Pe langa preparatele pescaresti, ca altceva nu aveau (daca vreti fripturi sau alte asemenea cautati alt restaurant), am comandat cate o bere Kamenitza (2 leva) pentru sotia si nasa mea si apa plata pentru fetele mele (2 leva) cat berea. Este prima data cand vad intr-un restaurant ca apa plata de 500 ml are acelasi pret cu berea la sticla de 500 ml. Buna treaba!

Cateva exemple de preparate:

-Ardei umpluti cu midii, sarmalute de midii, chiftele de midii, musaca cu midii, raci de mare, rulada cu vanata si midii, midii la tigaie, tocanita cu midii etc.

-Peste prajit: Chefal, rechin, Morun, guvid, zarghan, scrumbie, palamida.

Ospatarii nu au o tinuta obligatorie, fiecare este imbracat asa cum vine de acasa, nu zambesc decat cand aduc meniul si nota de plata, timpul de asteptare este in jur de 10-15 minute, la calcan a durat ceva mai mult, nu l-au mai gasit prin navod, ceva in jur de (30 de minute).

Sarmalutele in foi de vita cu midii (au si in foi de varza murata) sunt excelente, adica nu s-a simtit decat gustul orezului din ele, este ca si cand ai manca sarmalute de post cu orez. Excelent!

Calcanul prajit, desi unul dintre cei mai „vanati” pesti din M. Neagra a fost alcatuit din doua bucatele de solzi si oase, carnea atat de mult apreciata aproape a lipsit cu desavarsire, insa deja eram satui de cele 100 gr. de hamsie marinata care ne-a fost adusa pe o farfurioara cu multa ceapa si in mult mult ulei (nu mi-am dat seama de esenta), noroc cu otetul de pe masa care ne-a salvat.

Pe icre a fost bataie, de fapt pe painea prajita, nu stiam cum sa punem mai multe icre pe feliuta de paine care se vindea la 3 felii/1leva.

Si in stanga si in dreapta noastra auzeam vorbindu-se pe la mese romaneste, astfel incat aveam senzatia ca suntem la noi acasa, printre romani.

Consumatia a fost de exact 182 leva, sincer sa fiu nu prea mancasem nimic insa eram satui. Nu stiu, de privit, de solzii calcanului, de uleiul excesiv de la hamsia marinata, de privit superba mare dar eu, de fapt noi eram satui si plini, daca va vine sa credeti!

Am numarat de curiozitate cate masini erau cu numar de Romania, au fost in total 26 dintr-un total de 36, la deal a fost destul de dificil de urcat, era mult nisip pe drum si abs-ul intra mai mereu. Ma uitam ingrozit la bord si urcarea abrupta mi-a adus un consum de 45 l/100 km plus ca un nebun de bulgar venind la vale nu mi-a dat in nici un chip prioritate si am fost nevoit sa-mi julesc scutul iesind in decor. Bun baiat!

Din Kavarna am iesit la drumul european si ne-am indreptat catre Balcik, urmatoarea nostra destinatie.

Ne-a facut placere aceasta vizita la ferma de midii, am putut vedea exact ceea ce se serveste acolo, a doua oara cu siguranta nu cred ca vom mai ajunge, am constatat ca nu prea suntem adeptii midiilor iar pestii prajiti cu siguranta sunt mai bine preparati la noi. Insa poate fi o varianta de iesire/cina pentru amatori, este un loc superb pe malul marii, pentru romantici si amatori de midii.

In final voi reproduce cateva informatii de pe un pliant de la ferma, poate intereseaza si poate va vor convinge (sau nu) sa ajungeti si voi acolo:

” Compania Dalboka Srl a fost inregistrata in anul 1993. Compania este specializata in cultivarea si productia scoicilor din Marea Neagra. Dupa metoda lor de mancare scoicile apartin filtratorilor. In principiu scoicile se hranesc cu zooplancton si fitoplancton.

Carnea de scoici este produs alimentar de calitate foarte inalta. ”

Vacante frumoase oriunde va veti afla!

---

VIZUALIZĂRI: 7080 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI