Experienta de neuitat in cea mai veche capitala din lume

TIPĂREȘTE

Dupa un drum de aproximativ o ora, cat a durat transferul de la aeroport am ajuns la 5 dimineata in Damasc, capitala Siriei si cea mai veche din lume. Asa si arata. Era inca intuneric, masinile abia incepusera sa circule dar orasul era luminat cum nu te-ai fi asteptat poate intr-o tara aproape comunista.

Incepuse sa se crape de ziua cand am ajuns la hotel - Orient Palace - care pe dinafara arata destul de bine. eram nedormiti si abia asteptam sa ne vedem in camere dar am avut un soc teribil. hotelul era destul de mare, aflat in plin centrul capitalei, cu camere spatioase dar care aveam senzatia ca se prabuseau peste noi. nu ma intelegeti gresit. contrar aparentelor era foarte curat, lenjeria era imaculata dar avea peretii scorojiti si un aspect neingrijit. ghida a vorbit cu reprezentantul agentiei locale ca sa ni-l schimbe atunci, pe loc si sa ne duca la un hotel aflat la marginea orasului (unde mai erau locuri) dar noi nu mai aveam chef de mutat iar bagaje si in ideea ca cine stie ce ne mai astepta, am preferat sa ramanem pe loc consolandu-ne ca era aproape de centrul vechi.

Am adormit instantaneu si ne-am trezit intr-o galagie de nedescris (claxoane, fluieraturi) nici nu stiu daca era vreun zgomot care sa nu se auda. Damasc-ul se trezea la viata si odata cu el si noi. micul dejun a fost cam saracacios dar ca in toate tarile din Orientul Mijlociu care duc lipsa de apa, ni se aduceau tot timpul sticle imbuteliate (fiind 35 grade inca de dimineata).

Am pornit la pas prin oras constatand poate mai mult ca in orice alta tara ca NU EXISTAU reguli de circulatie sau daca erau, nici prin cap nu le trecea soferilor sa le respecte. Pietonii circulau si ei aiurea, obisnuiti poate cu asta, traversau pe oriunde numai pe la semafoare, nu care de altfel erau destul de putine.

Urmandu-le si noi exemplul pentru ca altfel nu se putea, fiind la un pas de a fi loviti de vreo masina, am ajuns in fata statuii lui Saladin sau Salah al-Din cum spun ei ce statea impunatoare aproape de intrarea in bazar. legende despre el sunt multe, s-a facut chiar si un film si sunt convinsa ca aproape toti ati auzit macar o data despre “Leul desertului”. Bazarul era destul de mare dar nu chiar ca cel din Istanbul si parca nici atat de obositor. erau magazinase cu aur, saluri de bumbac, sticlute cu nisip colorat si multe alte minuni. imi placea sa ma uit la ele pentru ca sirienii desi erau foarte amabili nu mi s-au parut atat de agasanti iar negocierea era viata lor. am pornit-o apoi pe stradutele mici si intortocheate din orasul vechi, stradute pe care daca nu era ghidul sirian cu noi, sigur ne rataceam.

Zidurile care ramasesera de jur-imprejurul lui aveau 8 m inaltime si alti 11 ingropati in pamant.

In jurul orei 5 dupa-amiaza, aproape de ora la care incepea slujba am ajuns in fata Moscheii Umayyad. In curtea Moscheii era mormantul lui Salahuddin.

Ne-am descaltat, ne-am pus niste pelerine si am intrat mai emotionati ca niciodata. In mijloc se afla mausoleul Sf. Ioan Botezatorul. in jur era liniste, toti se rugau, barbatii cu fata la peretele spre Mecca iar femeile mult in spatele lor. ne-am asezat si noi in genunchi si am stat nemiscati pret de cateva minute, nemaiputand nici sa soptim simtindu-ne, fiecare, mai mult sau mai putin aproape de Allah.

Cu greu m-am desprins, as fi stat pana la sfarsit dar se pare ca paznicii deja se uitau putin intrebatori la noi si am iesit tacuti. nu stiu daca aveam voie sau nu sa asistam la slujba dar am considerat ca era momentul lor si numai al lor de rugaciune. afara se intunecase si in cele 3 minarete ale moscheii (de est, de vest si Al-Arous - a miresei) se aprinsese culoarea verde a islamului care peste tot in lume inseamna speranta si viata…

“Nu exista alt Dumnezeu decat Allah iar Mahomed este profetul lui”- asta este credinta tuturor musulmanilor de pretutindeni.

Damasc-ul este o capitala fascinanta ce merita vizitata cu toate ca inca de cand am pasit pe teritoriul Siriei, in aeroport am avut o experienta neplacuta. Cu noi mai era un medic destul de in varsta dar care vazuse toata lumea, aproape, si de un an de zile isi dorea sa ajunga aici dar pentru ca avea viza de Israel de acum 5 ani i-a fost refuzata categoric intrarea pe teritoriul sirian. La inceput noi am luat-o in gluma pentru ca si politistii sau ce erau ei zambeau dar apoi ne-am trezit ca era treaba serioasa. am stat 2 ore aproape, asteptand sa vedem ce se intampla pana cand ne-au spus ca l-au urcat in primul avion care a parasit Damasc-ul si anume, spre Istanbul urmand ca apoi sa ia o cursa spre Bucuresti.

Siria este pe picior de razboi cu israelienii si la orice cuvant, orice gest care aduce aminte de ei…

---------------

Va urma: PALMYRA – Mireasa Desertului

---

VIZUALIZĂRI: 5261 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI