La Ranca, pe Transalpina

TIPĂREȘTE

Pentru ca ne-am aflat anul acesta in zona Olteniei de sub munte, cazati fiind la Pensiunea Castania din apropierea Cheilor Oltetului si pentru ca eram foarte aproape de Ranca, intr-una din zile ne-am hotarat sa facem o plimbare pe Transalpina si sa vedem frumoasa statiune.

Aveam ceva emotii pentru ca nu stiam cum va fi drumul, dar atunci cand din Novaci am intrat pe Transalpina, ne-am dat seama ca nu aveam de ce sa ne facem griji. Calitatea drumului este foarte buna, peisajul de vis.

Dupa circa 18 km de cand am iesit din Novaci am ajuns la Ranca, am parcat masina si am pornit intr-o plimbare prin statiune. Acolo se construieste mult, aproape peste tot puteai vedea oameni care fie lucrau la fundatie, fie la ziduri, fie la acoperis. Aerul este puternic ozonat, padurile sunt compuse din mesteceni, brazi si frasini, iar peisajul te lasa fara cuvinte.

Am oprit pe undeva sa facem niste poze, eram in fata unei pensiuni foarte frumoase cotata cu 4 margarete, cineva din interior ne-a vazut si a venit la noi, ne-a invitat sa intram, noi am spus ca avem cazare, dar nu conta, ne-a invitat sa intram, sa vedem pensiunea cat e de frumoasa, ne-a oferit niste pliante in caz ca venim altadata. Frumos!

Am mai descoperit o cladire frumoasa, cu o arhitectura deosebita, avea si teren de sport, coborarea se facea pe niste trepte din piatra cu gazon intr-un anumit model, cladirea avea si o terasa cu mese si banci din lemn de unde puteai admira privelistea, o sa atasez cateva poze. Ajunsi acasa am cautat informatii, am vazut ca este a unei firme din Craiova si are (probabil) circuit inchis, ne-am gandit noi.

Tot plimbandu-ne noi asa, cand in sus si cand in jos, ni s-a facut sete si unde puteam sa mergem sa bem ceva? Ati ghicit: la Pensiunea Valea Mariei. Pai se putea sa ajungem la Ranca si sa nu mergem sa vedem si pensiunea atat de des amintita pe acest site? Nu se putea...

Asa ca pe drumul de intoarcere am oprit la pensiunea de culoare verde pe care o remarcasem deindata ce intrasem in Ranca, am lasat masina in parcarea pensiunii, apoi am intrat si am cautat restaurantul. Am fost indrumati catre restaurant, se afla la parter, este compus din doua saloane, unul pentru nefumatori si unul pentru fumatori. Ne-am indreptat catre cel de fumatori atat pentru ca unii dintre noi au acest viciu, dar mai ales pentru faptul ca ofera o priveliste superba catre Muntii Parang, tot acolo fiind amplasat si un telescop pe trepied, cu ajutorul caruia puteam vedea chiar si caprele negre... Am petrecut acolo o ora, timp in care am savurat o bere rece sau un suc natural din muguri de brad, am admirat muntii si brazii, toate acestea parandu-ni-se si mai frumoase pentru ca in restaurant se auzeau melodii interpretate de Tudor Gheorghe (din seria Anotimpurile), ceva deosebit, o combinatie perfecta intre folk si simfonic.

Am remarcat aspiratorul si instalatia deosebita, totul se realizeaza simplu si usor, in plus nu se elibereaza particule de praf in incaperea in care se da cu aspiratorul, praful fiind transportat in rezervorul cel mare al aspiratorului prin conducta de aer aflata in perete. Motorul aspiratorului este intr-o alta camera, la fel ca si colectorul de praf, iar acest lucru asigura lipsa zgomotului in timpul curateniei.

Am platit si la plecare l-am intalnit pe Adelin, care ne delectase cu melodiile interpretate de Tudor Gheorghe, apoi am cunoscut-o si pe frumoasa lui sotie, am inceput imediat sa vorbim de parca ne cunosteam de o viata, iar sotia lui ne-a invitat sa vedem o camera, asta pentru ca sa ne facem o idee despre cazare si bineinteles, ca o invitatie pentru un viitor sejur. Ne-a condus undeva la etajul 2, acolo tocmai se eliberase o camera si se facea curat, am vazut camera care era spatioasa, avea un pat matrimonial si o canapea extensibila, dar nu am stat prea mult ca sa nu deranjam persoana care facea curat si am iesit pe terasa camerei. Ei, acolo ne aflam si mai sus fata de restaurant, iar privelistea era si mai frumoasa.

Am mai stat putin de vorba cu Adelin, ne-a aratat ca lucra la extinderea unei terase, ne-a invitat sa petrecem un sejur acolo sau poate un revelion, apoi am plecat, pastrand in suflet o impresie frumoasa, un sentiment de admiratie pentru eforturile facute de aceasta familie si pentru munca lor depusa zi de zi. In mod sigur vom reveni!

---

VIZUALIZĂRI: 2549 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI