Spre varful Peleaga

TIPĂREȘTE

Iunie. Caldura mare. Termometrul sare de 38 grade Celsius la Timisoara. Recent intorsi din Grecia (insula Corfu) unde ne-am racorit totusi de la briza marii, temperatura in tara pare insuportabila si pentru ca mai avem cateva zile de concediu hotaram sa alegem un loc racoros. Oare la 2500 m altitudine o fi mai bine? Oare in Muntii Retezat sa fie o oaza de racoare in acest cazan care fierbe la foc mocnit? Plini de speranta pornim la drum. Dar vai cat ne-am inselat. De ce? Asezati-va comod in scaun si o sa va povestesc pe indelete.

Cazarea a fost la Pensiunea Codrin (click aici). Pentru ca ne-am propus un traseu indraznet si anume: Carnic - Taul dintre brazi - Lacul Galesu - Saua superioara a Vaii Rele - Valea Rea - Saua Pelegii - Vf. Peleaga - Curmatura Bucurei - Lacul Bucura - Saua Bucurei - Valea Pietrele - Cabana Gentiana - Carnic punem ceasul sa sune la ora 4.30. Traseu lung, cu diferente de nivel mari (Carnic 1055 m - Vf. Peleaga 2509 m) care solicita din plin eventualii temerari. Informam gazdele noastre despre traseul ce il vom urma (sfat: e bine sa se stie pa unde va poarta pasii in caz de accident Doamne fereste) la care acestia zambesc parca se intreaba daca o vom face saptamana asta sau o vor face altii ca pe noi nu ne cred in stare. Totusi primim si cateva sfaturi utile.

Ne echipam cu bocanci pentru terenul stancos ce va urma, pantaloni treisferturi si scurti, tricouri, ochelari de soare, palariute de protectie si haina de ploaie in rucsac, pulover, lanterna, mancare, harta, sticla de apa. Pornim. La 15 minute de pensiune, parasim drumul forestier pe care ne-am angajat, facem stanga si dupa 5 minute trecem un pod sub care se aude caderea zgomotoasa a Cascadei Lolaia. Merita sa coboram la baza ei, de unde o putem admira in voie. Padurea de molid in care se gaseste sporeste senzatia de racoros.

Ne intoarcem la drumul forestier si grabim pasii in aerul racoros al diminetii. Inca nu e cald si inaintam pe langa o aductiune de apa cand un jder grabit sare dintr-o tufa inainte sa apuc sa duc mana la aparatul de fotografiat. Pacat. Dupa o ora si un sfert de mers parasim drumul forestier ce duce la Cabana Pietrele (arsa din pacate in anii ' 90) si cotim la stanga, trecem apele involburate ale paraului Pietrele si intram in urcus sustinut prin padure. Efortul la care sunt supusa imi accelereaza pulsul, respir tot mai des si pauzele sunt tot mai necesare. Dar la fiecare popas aerul din jurul nostru colcaie de tantari, cu sutele, enervanti si infometati nevoie mare. Asa ca mai rar cu pauzele si urcam in continuare.

Ora 9.45. Parasim poteca si cotim spre dreapta, unde la 5 minute de mers e Taul dintre brazi (1740 m altitudine) lac aflat la limita superioara a padurii, in apele sale se oglindesc deopotriva brazii semeti ca si palcurile de jnepenis ce o inconjoara. Vezi foto.

Revenim la poteca si dupa ce depasim pragul de 1800 m padurea ramane in urma lasand locul jnepenisului prin care poteca noastra isi croieste cu greu drum. De aici sunt usor vizibile caldarile glaciare, trepte de stanca succesive pe care le escaladam si usor usor zarim si frumusetile piscurilor frumos dantelate pe albastrul cerului. In stanga Vf. Mare cu ai sai 2463 m e ca o piramida, in dreapta Vf. Tapului (2370 m) intre ele ca un ferastrau gigantic Portile Inchise, un nume ce starneste respect aici prin dificultatea traseului. Constat cu ingrijorare ca din pacate inca este multa zapada de anul trecut.

Ora 10.45. Sosim la Lacul Galesu, situat la 1990 m altitudine, care cu intinderea sa de 3,6 ha este al treilea ca marime dintre lacurile glaciare ale Muntilor Retezat dupa Lacul Bucura (8,8 ha) si Lacul Zanoaga (6,5 ha care e totusi cel mai adanc - 29 m). Lacul Galesu este unul din multele lacuri glaciare ale masivului, extrem de pitoresc vara in razele soarelui apele sale au culoarea cernelii. Vezi foto. Stomacul meu da semne clare de agitatie si e timpul pentru un popas mai lung. Lung l-am imaginat eu. Nu au fost de acord musculitele care au luat locul tantarilor pe care i-am lasat jos in padure. Musculite care roiau in jurul capetelor noastre si iti intrau peste tot: in ochi, in nas, in gura. Dupa cateva imbucaturi impachetam si inconjuram lacul spre coada acestuia de unde incepe adevaratul urcus. Ne aprovizionam cu apa. De aici doar stanca goala, pietre mai mari sau mai mici, lespezi ascutite, bucati uriase de stanca ce trebuie ocolite. Incep sa inteleg ce inseamna cu adevarat o tura in Muntii Retezat (pentru mine e prima) noroc cu sotul care le-a pierdut numarul. Dar asa castigam rapid altitudine si dupa ce lasam in dreapte Zanoagele Galesului, trei lacuri mici inconjurate de pajisti aflate la 2240 m altitudine ajungem in Saua superioara a Vaii Rele.

Sotul se agita si imi arata insistent spre dreapta. Nu vad nimic asa ca ma apropii si observ pe o gramada de pietre o marmota. Aceasta nu impacheta ciocolata ci ne tinea sub observatie, fiind probabil de serviciu in paza si apararea familiei sale. Dau sa ma apropii sa o pot fotografia mai bine dar dispare. Ce a iesit in fotografie ramane la latitudinea voastra stimati cititori.

Din Saua Vaii Rele se deschid perspectivele. Jos sub noi e Valea Rea cu un teren accidentat plin de stanca sparta, milioane de bucati, dupa cum spune si numele. Tot aici lucesc si cele 5 lacuri din care se disting Lacul Mare, Lacul cu Pietris si Lacul Mutatorii, cel mai de jos. In stanga e Vf. Papusa (2508 m) o imensitate de stanci ingramadite intr-o piramida ce pare imposibil de cucerit. In mijloc Vf. Peleaga (2509 m) cu Coltii Pelegii in dreapta sa de un negru lucios are numeroase trasee de alpinism. In dreapta si mai in spate Vf. Retezat (2485 m) care de aici pare conul unui vulcan dormitand. Intre ele Vf. Bucura I (2433 m) si Bucura II (2372 m). Aceasta defilare de piscuri ma lasa ca la dentist, dar privind cat mai e pana la telul calatoriei noastre (Vf. Peleaga) ma face sa-i spun sotului ca are o parere prea buna despre conditia mea fizica. Urmeaza un sir de lamentari, renuntari ca pana la final sa ma convinga sa continuam.

Coboram in Valea Rea, o parcurgem fara incidente si urcam spre Saua Pelegii. Aici o portiune intinsa cu zapada inghetata si aflata in urcare ne pune probleme serioase de aderenta, dar dupa cateva minute bune de lupta tenace razbim.

Ajunsi in Saua Pelegii (2300 m) in fata noastra se deschide Caldarea Pelegii in care sclipeste vesel Lacul Peleaga (2122 m) sau Lacul Ghimpele cu conturul sau aproape circular. In stanga si dreapta noastra ne flancheaza amenintatori cele doua varfuri Papusa si Peleaga. Loc de popas. Loc de injuraturi: cine a lasat pe lume musculitele. Fiind si orele amiezii si caldura ere destul de mare. Nu-i bai, continuam.

Privesc spre dreapta la cei 200 m diferenta de nivel ce ne despart de telul calatoriei noastre. Panta abrupta de aproximativ 60 de grade si oboseala acumulata ma fac sa am previziuni sumbre: ajungem cam intr-o ora si jumatate, decretez eu. Realitatea a fost ca in 45 de minute am razbit. Era ora 14.30. DAR A MERITAT!

De sus se vede pentru prima data Lacul Bucura, simbolul Muntilor Retezat, piscurile acoperite partial de zapada ale Judelui (2334 m), Seselor Mari (2295 m), Seselor Mici (2278 m), Slaveiului (2347 m) precum si celelalte varfuri de care v-am povestit. Ce mai o incantare. Pacat ca nu ne-au lasat sa ne bucuram de priveliste ghiciti cine: ati ghicit musculitele omniprezente, pasamite era o invazie ca si la 2500 m altitudine zburau enervante si iti intrau in ochi. O jumatate de ora ne-am rasfatat cu imaginea ce se desfasura in fata ochilor nostri, am facut fotografii, ne-am tras sufletul si iata pornim din nou la drum.

Coboram pe langa Coltii Pelegii, urcam usor pe Curmatura Bucurei dupa care a urmat cea mai grea coborare de pe traseu pana in Saua Bucurei pe blocuri de granit uriase. Topaiam ca si caprele negre. Lacul Bucura e tot mai aproape de noi si vedem si salba de lacuri din jurul acesteia: Lacul Lia (1930 m, cel mai de jos), Lacul Ana (1979 m, mai mare), Lacul Viorica (2070 m) si Lacul Florica (2083 m). Deasupra de ele nu se vad dar imi spune cunoscatorul de langa mine ca e Lacul Agatat (2208 m) si Lacul Portii (2260 m). Acestea sunt cunoscute si sub denumirea de " lacurile insirate ". Traseul dealungul lor poate constitui o tura in sine ce va poate bucura sufletul.

Ajungem in Saua Bucurei dar si acele ceasornicului ajung la 18.30. Ne asteapta o lunga coborare pe Valea Pietrele. Aruncam o ultima privire spre Lacul Bucura, de bun ramas si cotim la dreapta. Dar aici dupa 10 metri parcursi ramanem perplecsi. Hornul ce coboara pana la baza seii de unde incepe Valea Pietrele este blocat complet de un troian urias de zapada inghetata ramas de anul trecut. Peretele are expunere nordica si zapada nu s-a topit in primavara. Este clar, pe aici nu putem continua. Ne intoarcem in sa, si cautam un traseu accesibil de coborare. Va spun sincer din copilarie nu am mers atat pe fund, de pe vremea cand ma dadeam pe tobogan. Cand ma intrebam cu ce am gresit, iata ca vine si rasplata Divina. Pe cand noi coboram, o capra neagra urca prin zapada, la o distanta respectabila de noi (pesemne a auzit boscorodelile noastre si si-a luat o distanta de siguranta). Ce am reusit sa fotografiez va arat si voua.

Trecem pe langa Lacul Pietrele (1990 m) si continuam pe portiuni intinse de zapada inghetata. Oboseala isi spune cuvantul, mergeam de 13 ore, mai mult aruncam picioarele inainte asa ca nu e de mirare ca sub greutatea noastra crusta de gheata se rupea si cadeam tot mai des in zapada pana la brau cu un picior sau cu celalalt. Valea se ingusta, apele ce rezultau din topirea zapezii si a ghetii forma parauri dese pe care trebuia sa le trecem tot mai des. Chestia asta a necesitat un efort suplimentar si mai ales am pierdut foarte mult timp. Noaptea cand am ajuns la Carnic cabanierul a spus ca am gresit cu asta, trebuia sa o luam deadreptul prin apa (nu era adanca) dar perspectiva sa ne udam sau sa pirdem vremea cu descaltatul si incaltatul nu ne suradea. In sfarsit am trecut si de bucata asta si am intrat in zona jnepenisului.

Poteca merge prin acesti jnepeni foarte inalti, parca esti intr-un labirint, printre pietrele pe care calcam curge apa in permanenta, asta necesita un plus de atentie. Ajungem la Bordu Tomii, o stanca uriasa cu o scobitura sub care se adapostesc ciobanii si turistii in caz de vreme potrivnica. Coboram si ajungem la limita superioara a padurii de molid, in care dupa 20 minute ajungem la Cabana Gentiana.

Era deja orele 20.30. Nu mai incapea nici o discutie, fiind foarte tarziu, in 2 ore se intuneca si fiind si foarte obositi hotaram sa innoptam aici. Cu treaba asta nu a fost de acord destinul care a adus la cabana un grup de copiii, atatia incat dormeau si cate doi in pat. Cabanierul de aici ne-a intrebat daca avem cazare si i-am spus ca da avem in Carnic la pensiunea Codrin. De aici a urmat o goana astfel incat sa iesim din padure pana la lasarea intunericului. Cum cineva acolo sus ne iubeste asa s-a si intamplat desi aveam doua lanterne la noi. La ora 22.30 ieseam din padure si am revenit la drumul forestier pe care am coborat la lumina lunii. Uraaa de doua ori: am razbit si muculitele s-au culcat. La ora 23.45 intram pe poarta pensiunii. Dupa un traseu de 17 ore.

Aici, gazdele noastre cunoscand traseul nostru si vazand ca se intuneca au vorbit prin statie cu cabanierul de la Cabana Gentiana care i-a confirmat ca am trecut pe acolo la ora 20.30 astfel ca acestia ne-au asteptat linistiti.

Cateva concluzii:

- alegeti-va trasee dupa pregatirea voastra fizica

- echipamentul trebuie sa fie in concordanta cu dificultatile de pe traseu

- nu e indicat sa mergeti singuri pe munte

- foarte important sa stii cand sa renunti la traseu (vreme rea, dificultati intampinate, etc)

- anuntati la cabane, pensiuni ce traseu alegeti si nu va abateti de la program

- un numar de telefon al Salvamontului e bine sa-l aveti, de exemplu in Muntii Retezat e afisat: 0salvamont adica 0725826668.

Mergeti pe munte, faceti miscare, bucurati-va de frumusetile naturii, muntii nostri ascund frumuseti nebanuite!

---

VIZUALIZĂRI: 6313 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI