Mergeti la Istanbul!

TIPĂREȘTE

Poate Istanbul ramane unul dintre cele mai dragi orase in care revin cu multa placere si mai ales nostalgie. De aproape 8 ani ajung in fiecare an aici, uneori de cate 10 ori pe an gratie navei care obligat trebuie sa treaca prin Bosfor pentru a ajunge acasa, in Constanta. Nu intotdeuna reusesc sa cobor de pe nava, uneori timpul este foarte scurt datorita orei la care se formeaza convoiul pentru a intra pe Bosfor (se stie ca se construieste un tunel intre partea asiatica si cea europeana pe sub Bosfor, accesul pe stramtoare este restrictionat, se naviga intr-un singur sens datorita lucrarilor de dragare care se executa non stop), alteori problemele legate de incarcare/descarcare impiedica plecarea mea de la bord, dar atunci cand pasesc in gara Haydarpasa pentru a lua vaporasul care ne trece Bosforul catre terminalul Karakoy aflat in apropierea podului Galata, ma simt eliberat de orice grija, fericit si dornic de a pasi pe pamant dupa zile de leganat pe mare. Iar Istanbul este unul dintre orasele care imi place in mod deosebit, unde m-as plimba ore in sir admirand tot. De la parcurile pline cu flori, pana la muzee, palate, moschei, bazar, restaurante, totul ma fascineaza, (re) descoperind transformarile de la precedentele vizite in bine sau in rau, pentru ca au fost si astfel de cazuri.

In general, de fiecare data cand revin, urmez acelasi traseu pentru ca asigura tot ceea ce am nevoie, de la relaxare la shopping. Nu este un circuit foarte mare insa doresc sa va povestesc despre el pentru ca el de fapt este unul dintre cele mai strabatute trasee din vechiul oras.

In general cu nava ajung in Diliskilesi, Hereke, Tuzla si de aici cu ajutorul unui tren personal in aproximativ o ora suntem in cea mai mare gara din Istanbul HaydarPasa. De aici luam unul dintre vaporasele care face legatura cu malul european, atentie sunt mai multe directii, noi trebuie sa urmam directia Karakoy, care se afla cel mai aproape de centrul istoric al orasului. Frecventa lor este destul de mare, deci dupa alte 30 de minute suntem in debarcaderul Karakoy, dupa ce am trecut printre navele comerciale care tranzitau stramtoarea. Ai o senzatie destul de ciudata sa vezi mastodontii din otel care vin spre tine iar tu trebuie sa faci repede pasi din calea lor, in sens invers senzatia nu pare atat de catastrofala, doar privesti Bosforul de sus.

De la Karakoy ne indreptam catre Galata bridge, aflat in apropierea debarcaderului, aleea este plina de restaurante si terase cu diferite oferte culinare pe baza de peste proaspat, preturile nu sunt atat de mari, tocmai de aceea terasele sunt mai mult pline iar pozitia lor strategica in apropierea debarcaderului le asigura clienti in permanenta. In apropierea podului exista si doua magazine pentru marinari, cu produse specifice, de la plase de pescuit pana la echipamente de scufundare, saule, colaci de salvare, etc.

Podul Galata este una dintre cele mai vechi constructii din metropola, este in permanenta pazit de politie, este un loc preferat de atentatori, au existat multe amenintari aici, partea inferioara a podului este destinata restaurantelor, sunt in jur de 15 restaurante amplasate unul langa celalalt, fiecare cu o terasa generoasa privind catre Bosfor. Deasupra podului soseaua este pe 3 benzi pe sens, pe mijloc fiind si doua linii de tramvai care asigura legatura intre centrul istoric si cel administrativ din Istanbul. Ne-am plimbat si noi o data cu el, admirand astfel si zona reprezentantelor bancare de langa mall-ul Cevahir, de fapt zona in care au avut loc cele mai multe atentate cu bomba.

Pe pod zilnic intalnim o multime de localnici care pescuiesc de dimineata pana seara, pestele prins il vand imediat, pentru ei este un hobby si in acelasi timp un prilej de relaxare.

Pasim apoi pe langa Hidayet Camii o moschee din sec. XVI, cu ziduri inalte si negre, nu inainte de a lua un sandwich, un balik (peste) de obicei macrou care era fript pe gratar, pus intr-o jumatate de paine si servit cu suc de lamaie. Sunt multe astfel de tarabe unde se vinde balik-ul, multe au si oferte, la un sandwich iti da un cola gratis, insa este cola turcesc de-al lor, desi in reclame scrie Coca Cola. Pretul este de 1 dolar, deci destul de ieftin. Zona este foarte aglomerata, foarte multe magazine unele de firma mari, altele mai mici, multe tarabe si foarte multi comercianti cu marfa direct pe trotuar, blugi la 5 dolari bucata si papuci la 1 dolar. De aici se poate intra de fapt in bazar pe cele trei strazi paralele care incep din piata Eminonum, una dintre strazi este destinata produselor alimentare, carne, branza, unde comerciantii tipa in gura mare atragand privirile tuturor asupra marfii.

Noi ne continuam drumul catre centrul istoric trecand pe langa gara Sirkeci care face legatura cu localitatile din sudul metropolei pana la Eceabat, la iesirea din Dardanele. De la gara Sirkeci intram in zona istorica a orasului, trecem pe langa muzeul de arheologie, putem intra in parcul de sub Topkapi sau putem adimira magazinele de artizanat si obiecte vechi deschise in jurul muzeului de arheologie. Trecand pe langa zidurile Sf. Sofia ajungem la intrarea in palatul Topkapi, resedinta sultanilor pana cand acesta a pierdut titulatura in favoarea palatului Dolmabahce, mult mai nou, construit in stil neoclasic chiar pe malul Bosforului.

Palatul Topkapi face parte din patrimoniul Unesco, aici fiind pastrate nenumarate piese de valoare, arme, bijuterii, costume de razboi, vesmante ale sultanilor, tablouri, piese de mobilier, covoare si carpete. Tot aici in sala de arme intalnim si sabia lui Stefan cel Mare pe manerul careia scrie Stefan, este la un loc cu alte sabii, poate si pentru faptul ca a taiat o gramada de capete otomane iar turcii n-au considerat oportun sa ridice in slavi acest trofeu. Poate…

Topkapi este alcatuit din mai multe constructii dispuse in careu, in curtile principale regasindu-se cele mai importante atractii turistice, Haremul, Hagia Irene, salile de primire, dormitoarele, nu toate se puteau vizita, noi foarte multe le-am gasit inchise.

Curtile interioare abunda de vegetatie, multe flori si copaci ingrijiti, o curatenie impecabila si foarte multa politie. De fapt pe langa sistemul de supraveghere video, in majoritatea incaperilor unde existau lucruri de valoare, bijuterii, haine brodate in aur, exista si paza care nu te lasa sa treci peste un anumit cordon de siguranta. De remarcat vesmintele sultanilor si ale familiilor acestora, din tesaturi fine, brodate cu fire din aur, sabiile ornate cu pietre pretioase, chiar si camera destinata tesaturilor, unde am descoperit draperii foarte mari, intr-o stare perfecta, conservate ideal, tesute cu fir de aur. Exista si un diamant de 98 de carate (sper sa nu ma insel) foarte stralucitor, este cea mai pazita bijuterie din muzeu, langa el fiind nu mai putin de 3 politisti care supravegheau orice miscare a vizitatorilor.

Bucataria si baile sunt o alta atractie, se pot vedea vasele in care era preparata mancarea, tacamurile si farfuriile din care se serveau, ghidul povestea ca familia sultanului servea din farfurii din aur in timp ce curtea servea din farfurii din argint.

Sunt multe de povestit, poate odata voi avea timp sa povestesc numai despre Topkapi pe baza amintirilor, pozelor si pliantelor procurate.

Taxa de intrare este de 10 dolari de persoana iar la intrare dupa ce se trece de poarta Imperiala se poate procura in schimbul a 10 dolari un telefon care sa-ti povesteasca despre fiecare obiectiv in parte. Erau 6 limbi, insa cum romana nu era printre ele, am renuntat.

O astfel de plimbare in Topkapi dureaza in medie cam 2-3 ore, daca mai pui si o pauza pe terasa palatului, la o cafea admirand Bosforul, se ajunge lejer la 4 ore doar aici.

Dupa ce iesim din Palat, pasii ne poarta catre Poarta Sultanului care face legatura intre moscheea Sofia si Topkapi unde gasim intalnim garda de onoare care pazeste aceasta poarta.

Sf. Sofia, fosta catedrala a Constantinopolului, este una dintre cele mai vizitate obiective din Istanbul, biletul costa 10 dolari si se sta la coada in jur de o ora (atat am stat noi). Desi pe vremuri a fost cea mai mare constructie a crestinitatii, acum ea ocupa doar locul 4 in lume fiind intrecuta de basilica S. Petru din Roma, Domul din Milano si Sf. Paul din Londra. Din cate am aflat, in prezent se fac demersuri pentru inapoierea la biserica ortodoxa de unde a fost luata, stiu ca acest lucru a fost adus in discutie in momentul cand s-a discutat despre integrarea Turciei in UE.

Dupa ce vizitam Sf. Sofia, traversam straduta plina de autocare si taximetre si trecand printr-un frumos parc plin cu flori ajungem la moscheea Sf. Elena o alta foarte mare atractie a metropolei.

Moscheea Albastra sau Sf. Elena este una dintre cele mai mari din Istanbul, are 6 minarete si este ultima mare constructie a imperiului otoman, adaposteste o cantina pentru saraci, o scoala de religie, iar in sala principala de rugaciune pot intra mai multe mii de persoane.

Denumirea de albastru provine de la interiorul preponderent albastru care impodobeste moscheea cu mii si mii de placute ceramice asezate frumos pe pereti. Albastrul este culoarea mea preferata, reprezinta in acelasi timp cerul si marea, doua elemente foarte dragi, pe care le iubesc, cred ca oricine intra in interior va ramane surprins de albastrul placut, viu care te copleseste.

Lumina care ajunge in interior face ca acest albastru sa straluceasca intr-un mod miraculos iar nuanta care cade pe covoarele rosii cu elemente artistice realizate la Hereke fac ca acest loc sa aiba o particularitate anume, musulmanii spun ca acea lumina este una divina.

Intrarea este gratuita in curtea interioara, unde in mijloc descoperim o fantana unde cei care vor sa intre pentru a se ruga trebuie sa se spele pe picioare. Totul este construit din marmura alba si in interior este foarte curat. Tot in curte descoperim si o sumedenie de inscriptii aurii din coran, iar in partea exterioara descoperim mormantul lui Ahmed, intr-un parculet plin cu flori.

Dupa atatea ore de vizita este timpul sa gasim un restaurant sau o terasa pentru a servi dejunul si pentru a bea o bere. Problema este ca nu oriunde se gaseste bere in restaurante, in general restaurantele cu pretentii, acolo unde sunt adusi turistii pentru a cunoaste bucataria turceasca, berea se gaseste la un scor destul de mare in jur de 5 dolari sticla de 330 ml Efes.

Noi avem un mic restaurant unde poposim de fiecare data, patronul a fost student in Romania, cunoaste foarte bine tara noastra si intotdeuna ne serveste cu foarte mult drag. La el preturile sunt ceva mai micute, restaurantul este mai mic si nu este dotat cu mobilier de lux, nu are nici macar aer conditionat, insa preparatele sunt grozave si berea excelenta. Si ieftina! Noi servim cate un shish kebap, are si de vita si de miel, noi intotdeuna am ales vita, este mai usor digerabila si merge mai bine cu berea. Pretul este in jur la 5 dolari portia iar sticla de bere este la 3. , insa intotdeuna ii lasam 10 dolari. Ultima data ne-a oferit cate o bere din partea casei gratuit, ii adusesem un cd cu muzica romaneasca care ii place foarte mult. Restaurantul se numeste Amedeo daca mai retin bine si este chiar in apropierea de intrarea sudica in Grand Bazar, langa o scoala.

Grand Bazaar este cu siguranta cel mai vestit si cautat loc pentru shopping din Istanbul, a fost construit cu sute de ani in urma si de atunci a suferit foarte multe modificari, multe strazi au fost acoperite si transformate in centre comerciale, astfel ca in prezent marele bazar are in jur de 60 de strazi perpendiculare intre ele, dispuse in jurul vechiului si celui mai vechi bazar Kapalicarsi. In ultimii zeci de ani si strazile adiacente bazarului acoperit au fost transformate in strazi comerciale, aici se poate gasi orice si cand spun orice ma refer si la cele mai interzise marfuri, nu intru in amanunte dar este o piata unde doar daca vrei sa nu gasesti ceva nu gasesti.

Bazarul este structurat cat mai usor pentru vizitatori. Unele strazi sunt destinate tesaturilor, carpetelor, textilelor, altele sunt pentru bijuterii din aur si argint, altele sunt pentru blanuri si pielarie, chiar si asa de multe ori te pierzi, este greu sa-ti mentii o anumita directie. Orice lucru se negociaza si se pot obtine preturi foarte bune, mai ales ca sunt multe magazine care au acelasi tip de marfa.

Din bazar exista mai multe strazi paralele care coboara catre podul Galata trecand pe langa Universitate si moscheea Suleymaniye, o alta mare constructie care predomina centrul vechi al Istanbulului, pa aceste stradute magazinele sunt amestecate, exista marfuri diverse de la jucarii pana la magazine de arme, de la confectii si pana la alimentare de orice tip, de la magazine de podoabe, pana la cele pentru masini. Tot ceea ce doresti. Bani sa fie si sa stii sa megociezi.

De aici ne indreptam catre terminalul Karakoy de unde trebuie sa luam vaporasul care ne duce inapoi la Haydar Pasa unde suntem asteptati de tren.

Cam asta este o zi de relaxare in Instanbul, au mai fost momente in care ne-am plimbat si am vizitat si alte obiective mai mult sau mai putin interesante, poate voi scrie si despre acestea cu alta ocazie.

Am crezut ca este mai bine sa scriu despre toate aceste obiective la un loc, daca as fi defalcat s-ar fi pierdut mult din mesajul pe care am dorit sa-l transmit: Mergeti la Istanbul!

Vacante frumoase oriunde va veti afla!

---

VIZUALIZĂRI: 6311 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI