De Hram la Manastirea „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril“

TIPĂREȘTE

Stire mare la ziar, stire mare la statiile radio locale, vorbeste lumea la serviciu si pe strada, ba chiar am fost surprins si prins in trafic de o "parada" a popimii ialomitene prin centrul orasului ce insoteau in calatorie Moastele Sfantului Ioan Gura de Aur intre Catedrala din Slobozia si Manastirea Sfintii Voivozi, sau „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril“. Eveniment mare, deci, la noi in oras, ca de fiecare 8 noiembrie, cand este si Hramul bisercii Manastirii din localitate, vin credinciosi din tot judetul si chiar mai de departe pentru a participa la ceremoniile religioase mai deosebite care marcheaza sarbatoarea.

Plina de insemnatate istorica, devenita o atractie turistica in zona, mai ales pentru credinciosii amatori de vizite la asezari manastiresti aflati in pelerinaj prin estul Munteniei, Manastirea „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril“ a fost ctitorita inca din secolul al XVII-lea de catre Voievodul Matei Basarab. Se spune ca ctitorul insusi a fost prezent la sfintirea de catre Patriarhul Constantinopolelui inconjurat de 500 de preoti in anul 1636.

Trecuta prin multe catastrofe naturale care si-au lasat amprenta asupra structurii si arhitecturii cladirilor, dar si prin furia multor hoarde de rau-facatori care au "subtiat" considerabil valoarea si inventarul patrimoniului Manastirii, printre cei din urma numarandu-se multi dintre "slujitorii Domnului" care folosesc ca bun exemplu practic pentru zicala "sa faci ce zice popa, nu ce face popa", in zilele noastre acest lacas monahal nu ni se mai poate dezvalui ca un monument istoric autentic. Din pacate multi "binefacatori" au intervenit aiurea asupra celor ce erau de pastrat, prin incercari grosolane de refacere a picturilor si a cladirilor. Astfel, ca urmare a ultimelor restaurari s-a ajuns la forma actuala, mie mi se pare ca semana foarte mult cu o manastire noua, cu cladiri noi si o biserica si mai noua, dar asta e parerea mea, a unuia care intra in manastiri de dragul istoriei pe care o reprezinta si o emana.

Fiind in parc cu sotia si copilul la tobogane, doamna imi intra in posesia unui ziar distribuit gratuit cu precadere in locurile unde oamenii isi pierd vrema si citeste mega-stirea cu moastele si hramul. Nici nu stiu cand ne-a rupt de la ale noastre si am ajuns la poarta Manastirii, aflata la cel mult 500 de metri de locul faptei, deci iata-ma patrunzand pe portile celei a carei denumire generica devenise pentru mine doar un punct de reper in Slobozia: "la Manastire". Aflata in zona unde bulevardul principal al orasului, Matei Basarab, se apropie cel mai mult de Soseaua de Centura a orasului, manastirea beneficiaza de cai de acces facile atat dinspre oras, cat si din afara, in fata portii fiind amenajata de curand o parcare incapatoare si un parculet cu verdeata. In aceasta parcare, cum bine sta fetelor bisericesti mai ales la ceas de sarbatoare, niste calugari au intins niste tarabe cu obiecte purtatoare de stampila cu "sfintit". Patrundem pe portile masive din lemn frumos lucrate si sculptate si ajungem intr-o noua zona de talcioc ecumenic unde se formase o coada maricica la cele sfintite. Poarta manastirii trece pe sub turnul clopotnitei ce rivalizeaza prin dimensiuni cu turla bisericii.

Dupa ce trecem de a doua zona a bazarului de la poarta ajungem acolo unde incepe coada formata de enoriasii veniti in numar mare pentru a atinge racla de argint in care sunt depuse osemintele Sfantului Ioan Gura de Aur, prilej numai bun pentru mine de a admira curtea interioara a manastirii.

Desi trec zilnic prin dreptul zidurilor manastirii nu mi-am inchipuit niciodata ca in interiorul acestora voi simti aceeasi senzatie de infiorare pe care o simt mereu cand patrund in fortificatiile vechilor asezari trecute prin zbuciumul istoriei. Zidurile inalte, strajuite de turnuri impunatoare cu scari de acces masive din lemn, par din interior si ocrotitoare si ingrijoratoare, iti dau semtimentul sigurantei ca te afli inauntru si al deznadejdii ca nu poti fi in siguranta dincolo de ele.

Ca si in curtile altor manastiri, si aici gasesti vegetatie frumos ingrijita, alei pavate marginite de garduri vii inalte si multe flori de toamna. Banci vechi de piatra stau alaturi de bancute noi din lemn cu pergole inflorite. Chiliile sunt proaspat renovate, iar langa ele un frumos foisor de lemn este asezat intre arbusti ce incearca sa mascheze si un mic gratar din caramida ce nu-si prea gaseste locul. Dar asta e, doar nu-i post tot anul, nu? Sau poate-i pentru vinete si ardei...

Biserica este impunatoate, cu laturi largi si forme unghiulare, un adevarat monument la al carei restaurare se puteau parca folosi si materiale care sa-i dea acesteia un aspect care sa evoce stravechile vremuri din care provine, si sa nu aiba aspectul actual de constructie ANL. Turla inalta, ca dealtfel toate cladirile ansamblului (inclusiv foisorul vesel), poarta acoperis de arama, dandu-i bisercii un farmec aparte.

Este una dintre putinele manastiri unde am patruns si in biserica, se inserase si nu imi mai gaseam restul familiei, nu mai erau la randul de la moaste si banuiam ca acolo le voi gasi. Am mers sa aprindem si lumanari, copilul a prins acest obicei din vacanta in Bucovina, cand am luat manastirile la rand, i-a intrat in reflex, cand vede biserica vrea lumanari. Prin curtea Manastirii am avut parte si de ceva socializare, jumatate din oras trecea de-acum pe la Moastele Sfantului Ioan Gura de Aur.

Am fost sincer surprins de dimensiunile si de arhitectura deosebita a Manastirii „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril“ din Slobozia, a fost o vizita placuta si o seara petrecuta intr-un mod mai deosebit in oras.

---

VIZUALIZĂRI: 3372 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI