Schitul Vovidenia - “Altarul din Poiana Linistii”

TIPĂREȘTE

Schitul Vovidenia – “Altarul din Poiana Linistii”

"…Canta toaca la Vovidenie in trei soroace: pentru monahi, pentru munti, pentru singuratati, pentru paduri si fiare si parca printr-o fina adiere se pune in armonie cu toate, cu tot ce o inconjoara si cu Dumnezeu” (Mihail Sadoveanu in “Demonul tineretii”)

La Schitul Vovidenia se ajunge urmand drumul spre Manastirea Neamt, fiind asezat aproape de aceasta. La un moment dat o luam la stanga, strabatem drumul care-si face loc printre brazi si ajungem la schit. Este un loc retras, ferit de privirile curiosilor, aici fiind doar schitul si natura, in apropierea paraului Slatioara.

Candva in acest loc a fost o biserica de lemn, atestata in 1690, apartinand schitului Slatiorul, numit asa dupa paraul care curge in apropiere. Episcopul Ioanichie de Roman, rectitoreste biserica in 1749, dandu-i hramul “Intrarea in Biserica a Maicii Domnului”, de unde vine si numele de Vovidenia. In slavona vovidite inseamna intrare, primire.

Fugind de navalitori, multi monahi s-au retras in padurile din preajma Manastirii Neamt, existand atestari de pe vremea cuceririi Cetatii Neamtului de catre Sobietki. In timp, au venit tot mai multi, atrasi de frumusetea locului si de linistea care se gaseste aici, acest loc fiind denumit si « Altarul din Poiana Linistii ». Numarul monahilor care s-au retras aici a crescut, astfel ca dupa 100 de ani, se simte nevoia unui asezamant mai mare. Incepand cu 1849,8 ani de zile calugarii au trudit ajutand la ridicarea noii biserici, aducand pietre de rau din imprejurimi. Catapeteasma si amvonul vechii biserici de lemn s-au adus in noua biserica, iar biserica de lemn a devenit locul de reculegere al locuitorilor din satul Lunca, din apropiere.

Este o biserica eleganta, alba, cu doar cateva picturi pe exterior, executate de pictorul Constantin Calinescu. Biserica este diferita de alte biserici moldovenesti prin cele cinci turle pe care are, una in mijloc, mai mare si patru mai mici, pe parti.

Atmosfera din biserica este calda, data de dimensiunile nu foarte mari si de picturile interioare, foarte frumoase, pictate in culorile calde, pastelate. Un lucru interesant este ca picturile sunt ale unor ierarhi, cuviosi sau cuvioase care la vremea cand au fost pictati inca nu erau trecuti in randul sfintilor. Unii dintre ei asteapta sa fie canonizati.

Acustica bisericii este foarte buna, acest lucru captand atentia casei de discuri Electrocord, care a facut aici mai multe inregistrari.

Chiar daca Schitul Vovidenia nu este atat de renumit precum ctitoriile voievodale, este important prin personalitatile care au avut legatura cu aceasta biserica.

Mitropolitul Bucovinei Visarion Puiu, atras de frumusetile Bucovinei si de linistea din Poiana Vovideniei, isi construieste aici o casa, unde va dori sa-si traiasca viata, exprimandu-si dorinta de a fi inmormantat aici. Din pacate, a fost exilat si a plecat din tara. Visarion Puiu moare departe de casa, in 1964, iar dorinta de a fi inmormantat la Schitul Vovidenia nu-i este indeplinita nici macar acum. El e inmormantat in cimitirul Montparnasse, langa Paris.

Un obisnuit al Schitului Vovidenia si al Manastirii Neamt a fost si scriitorul Mihail Sadoveanu, care a locuit o perioada intr-o modesta chilie a unui calugar de la schit. Astfel, Schitul ia legatura cu inca o personalitate care i-a adus faima.

Inspirandu-se din viata unui calugar de pe vremea cand locuia aici, in 1927 Mihail Sadoveanu scrie cartea “Demonul tineretii”. El spune in cartea lui despre Schitul Vovidenia:

… Nu departe de ctitoria veche musatina (Manastirea Neamt), dupa ce treci o culme, sta ascuns intr-o vaiuga Schitul Vovidenia. Imprejuru-i se insira cateva casute de monahi. Biserica cu 5 turnuri, cand isi trimite glasurile, desteapta mai multe ecouri in padurea de aproape.

Fiindca venea des la acest schit, era foarte cunoscut de cei de aici. De asemenea, era foarte apropiat de Mitropolitul Visarion Puiu, motiv pentru care Mihail Sadoveanu primeste din partea Mitropoliei Moldovei casa acestuia (Virasion Puiu) pentru creatie si odihna, in 1947. A fost resedinta de vara a scriitorului, unde venea pentru relaxare, in locul pe care l-a numit “poiana linistii’.

Dupa stingerea din viata a scriitorului, s-a deschis aici un muzeu in memoria lui. Mai tarziu, casa reintra in proprietatea bisericii si una din incaperi este dedicata lui Visarion Puiu, ilustrand viata si activitatea lui.

Acest schit isi merita pe deplin numele de Poiana Linistii, iar frumusetea locului si interiorul cald, potrivit pentru rugaciune, determina multi pelerini sa-si caute linistea interioara aici, la Schitul Vovidenia.

---

VIZUALIZĂRI: 2604 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI