GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Cabana Poiana Izvoarelor - ne puteam intalni cu ursul
TIPĂREȘTEPentru ca in a doua decada a lunii septembrie a acestui an vremea s-a facut din nou frumoasa, ne-am hotarat sa mergem in Busteni si bineinteles ne-am cazat tot la Vila Belvedere despre care deja v-am povestit si am postat si poze aici.
Intr-una din zile am plecat spre Cabana Gura Diham, aflata pe Valea Cerbului, un loc deosebit de pitoresc si preferat de cei carora le place sa-si petreaca un week-end in sanul naturii.
Iesim din sosea, mergem pe un drum forestier destul de bun si dupa circa 7 km ajungem la Cabana Gura Diham. Am lasat masina in fata cabanei, am admirat privelistea, am facut poze si am descoperit in apropierea cabanei un traseu marcat spre Cabana Poiana Izvoarelor si spre Cabana Diham. Alegem sa mergem spre Cabana Poiana Izvoarelor pentru ca timpul necesar era de 1,5 ore.
Trecem pe langa un grup de femei si barbati care stateau pe o pajiste, care se uita mirati spre noi, comentand una dintre doamne ca daca ar fi fost mai multi barbati s-ar fi incumetat sa faca si dumneaei traseul, dar asa... nu are curaj. “Oare de ce? ” ne intrebam noi. Ne aducem aminte ca pe la niste posturi tv se vorbea despre faptul ca ursii coboara in Valea Cerbului si ca au fost chiar turisti care dormeau in cort si s-au trezit atacati de ursi. Continuam sa urcam totusi, in speranta ca vom mai intalni turisti pe traseu. Dupa circa 400 metri vedem o placuta pe un copac, iar pe ea scria “Atentie! Zona frecventata de ursi”. Ce facem? Mai urcam? Nu era nimeni prin jur – nici sa urce, nici sa coboare, doar noi doi si muntele.
Ne ajunge un barbat din urma, era foarte vesel, se vedea ca este antrenat pentru a urca, isi continua drumul si noi dupa el. Din cand in cand scotea cate un o-la-ri iu-huuu, probabil gandindu-se ca in felul acesta ne da de veste ca drumul este liber si ca putem continua :)).
Urcam, nu-l mai vedeam pe cel care ne depasise, din cand in cand ii auzeam chiotele si ne mai linisteam. Traseul este usor abrupt la inceput, dar dupa aceea continua lejer, cararea este lata, din cand in cand traversata de apele izvoarelor din varf de munte, astfel incat mai trebuia sa sarim si din piatra in piatra acolo unde debitul era mai mare. Trecand prin portiunile acelea mocirloase ne mai si uitam sa vedem daca nu cumva sunt urme de urs, ca daca ar fi trecut vreun urs pe acolo in mod sigur ar fi ramas vreo urma prin noroi, nicidecum nu ar fi sarit ursul din piatra in piatra ca noi :)). Tot urcand mai vedeam si cate un brad aplecat si ne gandeam ca acolo ne urcam daca vedem vreun urs.
In sfarsit, dupa aproape doua ore ajungem la Cabana Poiana Izvoarelor, locul este foarte frumos, ne gandim ca a meritat efortul de a urca pana acolo. Am depasit cabana si am mai urcat putin, traseul marcat se continua spre Cabana Diham si chiar spre Vf. Omu. Ne oprim sus, intr-o poiana cu o iarba inalta ce ne ajungea la genunchi, vedem statiunea Busteni de sus, admiram culoarea rosiatica a muntilor, facem poze si ne asezam pe iarba sa ne odihnim.
Pentru ca de ceva vreme parea ca am ceva in pantof si ma deranja, ma hotarasc sa-mi dezleg sireturile si sa-mi scot soseta. Chiar ma gandeam sa fac la fel si cu cel de-al doilea pantof cand, deodata, se aude un sunet ciudat. Raman stana de piatra, ma uit spre padure, nu se vedea nimic. Dupa circa un minut sunetul se repeta si il asociez cu un racnet de urs, cu toate ca nu vedeam nici o miscare. Dintr-o data prind viteza, nici nu stiu cand imi pun soseta la loc, cand ma incalt si cu sireturile nelegate (pentru ca limba pantofului intrase inauntru din cauza vitezei la incaltat) fac cativa pasi la vale, moment in care sunetul se aude din nou, de data aceasta mai prelung si imi dau seama ca provine de la o persoana (care se afla undeva in padure, poate la Cabana Diham, nu stiu) care sufla intr-o vuvuzea... De ce radeti? Persoana aceea nu a reusit de prima data sa scoata decat niste sunete ciudate, abia dupa mai multe incercari a reusit sa scoata sunetul acela prelung... Totusi nu am mai ramas acolo, am coborat si la intoarcere am parcurs traseul in 45 de minute.
A fost singura data cand am facut un traseu pe munte in doi. Nicaieri nu mi s-a mai intamplat sa nu ne intalnim cu persoane care sa coboare sau care sa urce impreuna cu noi. Intr-adevar, era 16 septembrie, probabil ca era putina lume deoarece copiii incepusera deja scoala.
Traseul insa merita facut, drumul merge numai prin padure, racoare, multe izvoare, dar grupul de turisti trebuie sa fie mai mare.
Trimis de ascent in 21.10.10 13:41:37
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUȘTENI.
26 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (ascent); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
26 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@ascent, pana la urma ai vazut ursul, sau nu?
Oamenii aia faceau galagia aia tocmai pentrua a alunga ursii, lucru recomandat in timpul drumetiilor prin munti impaduriti.
Puncte de la mine
Rog așteptați...
@valimi - iti dai seama cat de bucurosi am fost cand am ajuns inapoi jos... Pustietatea locului, mirarea celor care stateau pe iarba la inceputul traseului, amintirile noastre despre stirile de la tv, tablitele cu fel de fel de avertizari ne-au determinat sa ne speriem de un sunet de vuvuzea... ha ha ha!
Multumesc pentru apreciere!
Eu nici la Cota 1400 nu mai urc pe jos! De cand am vazut cate 8-9 ursi de fiecare data cand urcam cu masina...
Cred ca trebuie sa avem cu noi spray-uri paralizante ceva...
@magdalena - cu doua zile inainte facusem traseul cu masina spre Cota 1400 si chiar sotul meu ramasese dezamagit ca nu intalnisem nici un ursuletz pe drum... Ei si pe traseul acesta i-am zis - "ce-ai zice daca ti s-ar implini acum dorinta, in padure? " 
)
Review-ul tau, mai ales partea cu vuvuzela, mi-a adus aminte de un banc:
Un grup de turisti straini sunt intr-o excursie in Romania, prin Muntii Carpati.
La un moment dat se aude un urlet infricosator: UUUUU-UUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU!!!
Speriati si curiosi isi intreaba ghidul despre ce este vorba. Ghidul le spune:
- La noi in Romania exista un trib de femei foarte frumoase si salbatice care atunci cand le vine timpul de imperechere se aduna intr-o "pestera" si isi inalta strigatul hormonal in asteptarea masculilor.
Peste 2 zile cel mai titrat ziar din tara de unde veneau turistii strani scria cu litere de-o schioapa: "15 barbati au murit calcati de tren intr-un tunel din Romania. Toti erau dezbracati. "
@valimi - hai ca esti tare! Si totusi - de unde se auzea acel urlet infricosator? Ca banuiesc ca nu era trenul... )
@mirelutza - atunci nu ni s-a parut ca avem curaj, dar acum... da!
Chiar si daca totusi... va intalneati cu un ursulet dragut... ce faceati?
Ei, daca era dragutz... era bine, ne intelegeam noi cumva...
M-ai amuzat copios cu drumetia de pe munte. Felicitari pt. curajul avut.
Acum o luna... i-am vazut si eu... erau 3... o ursoaica si 2 pui... in drum spre Susai...
„felicitari pentru curaj”
Recomandare: nu confundati curajul cu... nici nu stiu cum sa spun, ca sa nu supar pe nimeni, dar cred ca inconstienta ar fi un cuvant mai potrivit...
Are dreptate @dragos... am fost inconstienti...
Trebuia sa avem la noi un spray lacrimogen, unul cu piper si eventual un pistol cu bile de cauciuc... )))
Dar ca sa redevenim seriosi, tocmai de aceea am povestit aceasta intamplare, ca sa nu mai fie si altii "inconstienti" ca noi ...si chiar in finalul povestirii am recomandat ca grupul sa fie mai mare. De multe ori suntem pusi in niste situatii mai deosebite si abia dupa ce evenimentele se consuma realizam pericolul prin care am trecut.
Va multumesc pentru aprecieri si inca o data - mi-am dorit sa va amuz si ma bucur ca am reusit.
Mi-a plăcut mult cum ai povestit.
Duminică am fost şi noi într-o plimbare în Buşteni. În drumul spre telecabina care urcă la Babele este sediul Salvamont. La intrare au un panou pe care era un afiş prin care atenţionau oamenii despre existenţa urşilor în zonă şi pe care ce scria ce trebuie să faci pentru a-i evita. Unul dintre sfaturi era că atunci cînd mergi prin pădure sa faci gălăgie tot timpul.
Deci omul acela, care sunt convinsă că se plimbă des pe munte, făcea gălăgie pt. a atenţiona eventualii urşi că este şi el prin zonă.
@pacurarcris - sunt de acord cu ce ai scris privind galagia pe care trebuie sa o faci atunci cand urci pe munte si mai ales un traseu prin padure, dar te rog sa ma crezi ca acel zgomot facut de cineva care se chinuia sa sufle intr-o vuvuzea nu semana cu nimic, poate doar cu un racnet de urs sau cu un urlet de imperechere, cum a spus @valimi... )))
Eu mă refeream la omul care mergea înaintea voastră, cel care părea antrenat pentru a urca.
@pacurarcris - da, acela ne-a si determinat sa urcam, daca nu-l vedeam atat de hotarat si nu-i auzeam "trilurile" dupa aceea, nu mai continuam traseul... Cat despre "triluri", te rog sa ma crezi ca avea voce omul...
@ascent, omul canta bag de seama "o-la-ri iu-huuu" pe alta limba, sa creada ursul ca-i cetatean strain si sa nu porneasca un conflict diplomatic...
@valimi - ai dreptate, ca facea de vreo 7-8 ori "o-la-ri iu-huuu" si dupa 2-3 minute iar canta de 7-8 ori... ziceai ca e o "privighetoare"... )
@dannek - as fi vrut eu, dar n-am nici macar permis... )
Si nu-i nevoie sa-mi pui doua ecouri la fel, iti garantez ca nu aveam nici macar pistol cu apa ... ha ha ha!
Eu cu ursul am o poveste, de cand am vazut un copac cioplit in padure, ce mi s-a parut mie a fi urs si am fugit cat m-au tinut piciorale, spre rasul familiei mele, care pana la cabana Cumpana nu a mai putut sa ma prinda din urma. Aveam 11 ani.
Dar la mine asta cu “Atentie! Zona frecventata de ursi” ar fi litera de lege! 
@Ellada sagapo - pe cand aveam 17 ani si tot in Busteni am intrat ceva mai mult in padure, fara sa merg pe un traseu, ci doar pentru ca am gasit ceva tufe de zmeura. Si culegeam eu si mancam pentru ca nu aveam nimic in ce sa pun zmeura si la un moment dat aud "trosc... trosc... " Cand ma uit, cam la distanta de 300 metri de mine, dar in partea cealalta de tufele de zmeura, vad o spinare maronie... Iti dai seama, era un urs care manca zmeura... In secunda doi am luat-o la vale si parca mi se parea ca vine padurea dupa mine...
A doua oara am vazut o ursoaica cu doi pui pe drumul de la Sinaia pana la Cota 1400, dar aceea era preocupata sa caute intr-un tomberon aflat langa un restaurant.
Pana acum nu mi s-a intamplat sa fiu atacata de urs, dar au fost doua situatii in care i-am vazut la 200-300 metri in fata.
Poate ca ar trebui sa existe si niste locuri unde sa li se puna de mancare, poate ca ar trebui sa existe o zona bine delimitata, un fel de rezervatie.
Pe de alta parte, odata cu schimbarea climei, ursii nu mai intra in hibernare si cauta mancare.
Chestia cu galagia e relativa... Ursul Carpatin e un animal cu un miros deosebit de fin si bine dezvoltat care simte de la o distanta apreciabila parfumul gelului nostru de dus ori al deodorantelor deci stie precis locul unde ne aflam si in general nu este dornic sa ne intalneasca. De aceea se recomanda cu staruinta sa se mearga pe trasee marcate si sa nu se paraseasca poteca. Riscul de a-l intalni astfel in toiul zilei este minim. Dar tot atat de adevarat este ca dumnealui simte la fel de bine si mirosurile apetisqnte ale gustarilor ori conservelor ce le purtam in ruxac si daca avem ghinionul sa dam peste un urs care a mai fost hranit de turisti si s-a spurcat la "mierea tomberoanelor"din pacate lucrurile se complica. Oricum nu cred ca spray-ul cu piper ori un cutit ar rezolva problema, poate sa fuga, dar mai sigur se poate infuria si sa atace. Nici fuga nu e o solutie, fuge mai tare decat noi, nici urcatul in copaci: si pe asta o face mai bine ca noi. O retragere cu calm, in liniste daca este posibila este cea mai buna solutie, lasandu-i eventual ca bonus ruxacul cu sau fara "delicatese"in poteca. Asta ii va da de lucru permitandu-va sa va retrageti in siguranta. Drumul spre Poiana Izvoarelor este intradevar minunat, un traseu usor prin padure, si privelistea din poaiana merita efortul. L-am strabatut de mai multe ori doar cu sotul meu uneori neintilnind pe nimeni pe traseu, dar nici Mos Martin nu s-a aratat vreodata desii in zona exista cateva exemplare. Deci... "carari insorite"tuturor!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2021 Mini-Circuit pe Valea Prahovei — Poarta Bucegilor — scris în 16.08.21 de Mihnea-Alexandru din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Aug.2021 In Bușteni după 22 ani — scris în 10.08.21 de djcioko din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2021 Telecabina Busteni-Babele? — scris în 08.08.21 de leonasch din BUZăU - RECOMANDĂ
- May.2021 Bușteni. Și-atât! — scris în 14.10.21 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- Oct.2020 Nesimtirea si aroganta angajatilor de la Telecabina Busteni — scris în 06.10.20 de doru78 din TULCEA
- Nov.2018 La Bușteni, cu trenul — scris în 23.11.18 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Apr.2018 Cascada Valea Spumoasa — scris în 30.04.18 de safir2006 din BăICOI [PH] - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată