Incursiune in Viena – ce poti face intr-o zi (ziua III)

TIPĂREȘTE

Ultima zi petrecuta in Viena, dupa turul de forta din zilele precedente pe care l-am descris click aici, a fost dedicat in exclusivitate unor obiective departe de centrul orasului.

Am pornit sa vizitam mai intai Hundertwasserhaus, celebra cladire ondulata, plina de vegetatie si explodand de culoare a arhitectului ce i-a dat si numele, respectiv Friedensreich Hundertwasser (detalii click aici).

Urmatoarea noastra oprire a fost la Parcul de Distractii Prater, de unde poti ajunge relativ repede de la obiectivul precedent, noi am luat tramvaiul care are statie aici, pana la capat (nu mai stiu exact numarul tramvaiului), urmand sa mergem mai intai printr-un parc destul de pustiu catre Prater si aici am avut o disputa cu sotul meu, nu doream sa merg pe acolo si ne-am intors la tramvai, l-am mai luat o statie pana ne-a legat de o masina, urmarind cu ochii Roata Mare a Praterului pana ce am ajuns acolo!

Un paradis al copiilor si al adultilor deopotriva este acest parc de distractii!

Construit pe un fost teren de vanatoare pentru imparatii austrieci, in 1766 s-a transformat intr-un parc de recreere de catre Imparatul Ioseph al II-lea.

Ajunsi aici, este imposibil sa nu gasesti cel putin una dintre cele 250 de atractii care sa nu te fascineze.

Nu stii unde sa te uiti mai intai, absolut totul te atrage ca un magnet. O lume de povesti se inalta la picioarele noastre. Aici nu esti intr-un parc, ci intr-un adevarat orasel de poveste, ca si cand ai invarti inelul Arabelei din celebrul serial si te-ar teleporta intr-o clipita intr-una dintre cele mai frumoase povesti!

Lasand in dreapta noastra Roata cea Mare (Riensenrad) , veche de peste o suta de ani, cea mai mare din Europa, dupa ce vazusem o cabina ca model inainte de a intra efectiv in parc, am pornit spre explorarea parcului.

Prima atractie care mi-a sarit in ochi a fost Danube Jump, unde exista barcute din busteni care te urca si te coboara pe tobogane de apa si sparg apa stropindu-i pe cei dinauntru si pe cei din imediata apropiere.

In alt loc, numit Meckystation, cateva papusele danseaza si canta in timp ce copiii sunt plimbati intr-un trenulet simpatic spre o destinatie numai de ei cunoscuta...

Mi-au placut apoi « albinutele » aflate langa Roata Mica, adica acei suporti unde erai prins cu fata in jos precum o albina in zbor si in care « zburai » pe o sina, rotindu-te pana ajungeai miere, cred!

Pe sotul meu l-a fascinat Turbo Buster, un fel de pendula prevazuta cu cate doua scaune la fiecare capat care te da de pamant pana marturisesti tot!

Lebada cu strumfi te plimba si ea printr-un tunel, asta ca se te mai odihnesti dupa toate senzatiile tari incercate...

O alta atractie este Space Shot, un fel de racheta as putea spune, ce decoleaza rapid si la fel de rapid revine, reprezentand practic un manunchi de cateva scaune care inconjoara un pilon central si care urca si coboara precum un lift, insa infinit mai repede si imi inchipui ce simti, caci am fost cu un lift « super viteza » si ajungeam in cateva secunde la etajul 20 ca nu mai aveam nimic in stomac, la momentul acela nici stomacul nu mai e la locul lui...

In acest mic orasel de vacanta iti poti petrece intreaga zi. Aici exista si nenumarate terase si restaurante unde poti sa iti astamperi foamea si cred ca cine vrea sa incerce senzatiile tari trebuie sa le incerce inainte de masa...

Noi am mancat exact la intrarea in parc, la restaurantul Rotii Mari, o portie de snitel cu cartofi prajiti si alta de cotlet cu cartofi prajiti, foarte bune, iar servirea a fost prompta.

Farfuriile sunt mari si obiceiul austriecilor este sa puna cartofii prajiti dedesubt si carnea deasupra, astfel incat poate incapea tot in farfurie, ceea ce insemana ca te saturi, fata de portiile de la noi unde cartfofii sunt pusi alaturi si foarte putini (am platit cca 25 de euro).

Tot aici puteti merge la toaleta daca platiti 0.5 euro/persoana, insa daca aratati bonul de masa nu mai este nevoie sa platiti.

Alt obiectiv din aceasta zi a fost, evident, Palatul Schonbrunn, ce nu putea fi ratat, resedinta de vara a casei de Habsbourg, un palat cu adevarat fastuos si va recomand sa cititi ceea ce am scris despre el click aici

Dupa o zi plina pana la refuz am mers spre « casa » in ideea de a petrece ultima seara la restaurantul din Turnul Dunarii, aflat la numai cateva statii de metrou de locul unde eram cazati

Tinand cont ca era tarziu si in metrou nu mai era aproape nimeni si trebuie sa fac o paranteza aici, ca dupa ora 19.00 mijloacele de transport devin aproape pustii in Viena si cum noaptea se lasa peste noi destul de amenintator pentru ca urma sa ploua si vremea sa devina urata, am coborat din metrou chiar dupa ce traversasem Dunarea, cu gandul sa ne intoarcem in centrul orasului unde am sperat ca va fi mai multa animatie, insa ne-am inselat.

Ploaia deja isi facuse simtita prezenta, doar putina lume forfotea pe Karntner Strasse, asa ca am cautat un restaurant unde sa luam o cina romantica.

Dupa cateva cautari, restaurantele fiind cam goale si destul de scumpe, am intrat in restaurantul Hinterholz.

Am asteptat destul de mult pana sa ne intrebe cineva ce dorim, aproape o jumatate de ora si desi vroiam sa plecam, pana la urma am ramas aici si am comandat un tiramisu si ceva de baut.

In tot acest timp am putut admira inventivitatea austriacului in privinta acestei carciumi unde am vazut chiar o sanie din lemn deasupra noastra…. Fiecare colt din acest restaurant iti crea impresia ca esti in alta parte si totusi absolut totul se imbina armonios.

Am platit dupa ce chelnerul ce ne-a servit si-a cerut vehement scuze pentru intarzierea cu care ne-a « onorat » si ne-am indreptat spre apartament incercand sa tragem o concluzie la ceea ce vazusem, nu inainte de a mai ne plimba putin si a admira vitrinele magazinelor cu bibelouri, covoare, ceasuri de firma, bijuteri si pantofi si aici trebuie sa spun ca ai ce cumpara...

In concluzie, sejurul nostru a fost excelent, am reusit sa cuprindem majoritatea obiectivelor, dar sa si cunoastem si sa simtitm putin viata vieneza, care ne-a fascinat si ne-a indus acel microb in sange, microbul Vienei, pe care nici-un medicament nu il vindeca, afara de o reintoarcere perpetua in acest oras aristocrat!

---

VIZUALIZĂRI: 3378 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI