Sibiu - Dorul de sasii plecati din Transilvania...

TIPĂREȘTE

In luna Septembrie a acestui an, am avut grozava placere de a revedea Sibiul dupa mai bine de 20 de ani. Intr-o dupa-amiaza de vineri, alaturi de 3 prieteni am pornit-o cu masina pe autostrada Bucuresti-Pitesti, apoi pe soseaua ce trece pe la celebrii "mici "de pe Dealul Negru, apoi pe langa Ramnicu Valcea si urcand spectaculos paralel cu Oltul, am intrat in Ardeal depasind comuna Talmaciu si dupa 4 ore destul de “pline”, am ajuns in minunatul Hermannstadt pe la orele serii.

Ne-am cazat la Pensiunea Julia de pe strada Rotarilor, la o aruncatura de bat de Centrul Vechi al orasului.

Pensiunea este de fapt o casa veche saseasca, intrucatva renovata. In curte ne-au intampinat doi caini simpatici, unul mic si jucaus iar celalalt mare, lenes si cu un fornait ciudat – poate era racit cine stie. Femeia care se ocupa de pensiune era mai mult decat cumsecade (pe patron nu l-am vazut pe acolo) si cred daca era dupa ea am fi putut plati si la Pastele Cailor ca nu s-ar fi suparat (apropos, camera a costat 90 de lei pe zi, fara mic dejun) !

Camera in care am stat eu era la etaj, o camera mare, avea tavanul la inaltimea de vreo 3 metri jumatate, cu o baie mare si curata. Mobila era toata veche, in stil Biedermayer, ramasa mai mult ca sigur de la fostii stapani teutoni (din pacate patul meu era tare ca betonul si scotea un scartait demn de filmele cu fantome).

Am iesit in prima seara sa ne plimbam prin celebrul centru vechi si am ramas impresionati de aceasta oaza de civilizatie construita de sasi. Insa am constatat repede ca limba germana este aproape la fel de prezenta ca si acum 150 de ani in burg-ul transilvan, gratie turistilor nemti veniti probabil sa revada locurile unde ei sau unele dintre rudele sau prietenii lor au vazut lumina zilei.

Piata Mare era plina de turisti, majoritatea germani trecuti de prima tinerete, dar si de italieni, francezi, englezi, japonezi, spanioli. Multe cladiri au fost renovate in 2007, cand Sibiului i-a fost oferita onoarea de a fi Capitala Culturala a Europei.

A doua zi am vizitat Muzeul Bruckenthal care a ramas acelasi spatiu al culturii fara frontiere, aici putand fi admirante panze ale unor maestri precum Albrecht Durer, Veronese, Rembrandt sau Grigorescu (am platit biletul de intrare de 12 lei pentru Galeria de Arta Europeana si de 8 lei pentru Galeria de Arta Romaneasca).

In spatele muzeului trecand pe langa Turnul Sfatului care domina Piata Mare, se poate vedea frumoasa Biserica Evanghelica, cu al sau acoperis ce mi-a adus aminte de Catedrala Sf. Stefan din Viena.

Nu departe de aici, mergand vreo 300 de metri in stanga pe Strada Mitropoliei se afla incantatoarea Biserica Ortodoxa dar si celebra Casa cu Cariatide. Unele dintre aceste edificii au fost renovate, altele insa nu se afla intr-o stare prea buna din pacate.

Una dintre cele mai frumoase promenade din Romania este Strada Nicolae Balcescu din Sibiu (bineinteles cu rigola pe mijloc ca de altfel toate strazile pietruite din Sibiu). Strada este plina de cafenele, toate pline de lume care discuta aprins in toate graiurile pamantului. Absenta muzicii de la aceastea ne frapeaza un pic, obisnuiti fiind cu zgomotoasele terase din Bucurestiul nostru scump.

Toate mesele le-am servit la restaurantul Union din Piata Mica. Portiile sunt generoase, mancarea este buna, de la ciorba si pana la desert (si acum inghit in sec dupa puiul cu ciuperci de la Union), fiind invitati ca, la sfarsitul mesei copioase, sa facem exercitii (de memorie), scriind panseuri (pe hartiile pe care fusese adusa mancarea) despre ceea ce faceam noi in anii ’80, premiile constand in mese gratuite la Union.

Nu m-am numarat din pacate printre ghiftuitii castigatori, dar ne-am simtit la fel de castigati fiindca am putut sa redescoperim savoarea acestui superb oras, colindand pe strazile Centrului Vechi, pasind la cativa metri de Biserica Ursulinelor, coborand pe sub Podul Minciunilor, sau trecand pe langa casa lui Radu Stanca, genialul poet sibian plecat dintre noi mult prea devreme, sau plimbandu-ne agale pe strada Cetatii admirand Turnurile breslelor sau coborand spre pensiunea noastra (nu prea am vazut alti turisti pe la Julia desi cred ca mai erau cel putin doua camere ocupate) pe stradute pustii la ore tarzii.

Sibiul este un oras care ofera maretia timpurilor trecute, "teleportat" dintr-o alta lume in lumea noastra in tonuri de gri, vizibila din pacate imediat ce pasesti in afara perimetrului Centrului Vechi al orasului.

---

VIZUALIZĂRI: 2724 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI