Trecut si prezent

TIPĂREȘTE

Eram in drum spre Venetia cu gandul sa ajung pe Puntea Suspinelor si sa rememorez ceea ce am citit in cartea cu acelasi nume scrisa de Michel Zevaco. Era una dintre dorintele mele. Am trecut cu trenul podul ce leaga laguna de continent si am coborat in gara. O lume pestrita ma inconjurat imediat si m-am pierdut in ea. Prima imagine dupa ce am iesit din gara au fost canalele care sunt la nici 15 metri de intrarea gari. Nu stiam daca este vis sau realitate, trecut sau prezent. Citisem mai inainte ceea ce a spus Thomas Mann despre Venetia ca este ispititor si suspect de frumoasa, ascunsa in spatele unei aparete de lux, intimplare si indiferenta, reusind sa-si pastreze secretul. Dupa cum aveam sa aflu mai tarziu eram un norocos ca am intrat in Venetia mai ales ca numarul de vizitatori este restrictionat vara. In ghidul turistic am citit citeva amanunte despre istoria orasului, ca exista 118 insulite care au fost locuite incepand cu anul 421, iar in anul 697 a fost ales primul doge. Anul 828 este marcant mai ales ca negustorii venetieni au adus de la Alexandria moastele apostolului Marcu, devenit patron al orasului- avand ca animal heraldic leul-, animal pe care il veti vedea in piata San Marco. Un alt amanunt important este cucerirea Constantinopolului de catre Venetieni in timpul cruciadei a IV in secolul 12. Dar sa lasam istoria si sa va povestesc ca veti descoperi palate, biserici, piete, poduri toate minuni ale arhitecturi. Peste tot se lucreaza la restaurarea orasului si la consolidarea caselor mai ales ca orasul este sustinut de 10000 de piloni de stejar si ulm care in timp sau degradat. Sunt peste 200 de canale si peste 400 de poduri, dar trebuie sa vedeti canalul Grande care are o lungime de 4 kilometri, si este strajuit de fatadele minunate ale palatelor. Daca te la-si purtat de imaginatie totul pare decor de teatru mai ales ca tot ceea ce vezi te ajuta mai ales bisericile cu domurile lor sfidatoare, minunata Piazetta care uneori este spalata de apele lagunei.

De oriunde plecati in Venetia toate starzile (mai ales miile de turisti care se indreapta acolo) duc spre Piazza San Marco.

Piata San Marco este delimitata de catredala cu acelasi nume, de palatul dogilor si vechea primarie (Procuratiile). Veti descoperi daca intrati in interior dupa ce stati la rand vreo 30 de minute ca interiorul este magnific si neaparat trebuie vazuta minunata Pala D’oro (panou de altar aurit si batut cu pietre nestemate).

Puteti intra si vizita Palatul Dogilor care este in contrast cu catedrala, prin incaperile debordand de lux si de istorie, o istorie care vorbeste despre victorii, intrigi, omoruri si primiri fastuoase.

Nu trebuie ratata in Piata San Marco nici, o cescuta de cafea sau un ceai servite la Cafe Florian impreuna cu prajiturele insotite de cantecul unui violonist care aveam sa aflu ulterior ca este roman. Cafeneaua Florian este ceea mai veche cafenea din lume si daca nu ai destui bani in buzunar mai bine nu te aseza la masa.

Mai puteti incerca o plimbare cu gondola la un pret de 100 de euro, c-am piperat pentru un roman dar cred ca merita mai ales ca senzatia este perfecta. Lemnul negru, opulenta si eleganta din interior, creeaza senzatia de trecut si te vei simti ca un doge, in timp ce gondola despica in tacere apele albastru – verzui ale lagunei.

Cum plimbarea nu dureaza mult veti reveni pe stradutele mici si pline de magazine de suveniruri. Am intrat la un moment dat intr-un magazin in care un mester se juca cu sticla si am urmarit in tacere ceea ce a iesit din mainile lui, o frumusete de armasar din sticla multicolora de Murano. Nu am plecat pana ce nu am luat ceva care sa-mi aduca aminte de Venetia ceva din sticla de Murano de la muzeul de sticla Murano. Daca aveti bani puteti sa faceti o excursie in inima insulei cimitir San Michele. Eu am ajuns pe la pranz sa vad Puntea Suspinelor si am ramas impresionat de podul acoperit prin care erau trecuti toti detinuti, mai ales ca daca veti trece cu gondola pe sub el vantul care suiera va poate juca feste si poate veti auzi citeva suspine. Trebuie neaparat sa vedeti hotelul Lido care a inspirat atatia pictori si regizori, trecand prin micutele piete Cipriani si Danieli. Pentru ca ne era foame am incercat o delicatesa culinara apartinand locului, ceva ispititorul numit fegato alla veneziana.

Nu am plecat decit dupa ce seara acoperise orasul muzeu si am urcat pe unul dintre podurile Venetiei, si am urmarit cum lumina cladiriilor se ingemaneaza cu reflexia lor in apa si cum gondolele trec fara zgomot. Parca se aude ultimul suspin al unui ciumat si profilul lui Giacomo Casanova se zareste la fereastra.

---

VIZUALIZĂRI: 2009 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI