Ski la Val di Fiemme

TIPĂREȘTE

Acum 4 ani, impreuna cu un grup de prieteni, toti impatimiti ai ski-ului ne-am pus pe calcule comparative intre petrecerea unui Revelion la ski in Romania, pe Valea Prahovei (pentru ca de bine de rau, ramane cea mai buna zona de ski de la noi) si un sejur in aceeasi perioada in afara tarii, Austria, de exemplu. Rezultatul a fost: Romania, coafura are volum! Glumesc :). Romania, o saptamana, de Revelion, aproximativ 400-450 de euro cazare cu demipensiune la o pensiune de 3 stele, aproximativ 150 de euro pretul cumulat al cartelelor de ski pt 6 zile, pt ca se stie ca la noi nu se ofera abonamente pe mai multe zile. La un calcul simplu, in jur de 600 de euro fara bani de cheltuiala. Beneficii: Fiind Revelion, ore intregi petrecute bara la bara intre statiuni, cozi interminabile la instalatiile de cablu, partii foarte scurte, prost amenajate daca ninge si foarte prost amenajate daca nu ninge sau chiar impracticabile. Si nu in ultimul rand, romanismul autentic arhiprezent, mai ales ca vorbim de Valea Prahovei. Comparativ, Austria, cu un pret cumulat cam cu 25% mai mare. Evident ca nu am mai stat pe ganduri. Si de atunci in fiecare iarna ne-am rezervat "moftul" de a petrece o sapt la ski in Alpi, fie ca a fost vorba de Austria, Franta sau Italia in detrimentul unei saptamani de Revelion in Romania sau a 3-4 week-end-uri pe iarna.

In acest review va voi povesti de excursia din iarna 08-09, in nordul Italiei.

In acea iarna am ales cazarea intr-o cladire de apartamente din Val di Fiemme, o statiune mica comparativ cu ce se intalneste in Alpi de obicei dar care depaseste cam toate statiunile din Romania la un loc in ceea ce priveste domeniu skiabil si infrastructura.

Cazarea intermediara, ca in fiecare an, am avut-o aproape de granita Ungariei cu Austria, la Hegyeshalom, hotel Panorama, unul perfect pt nevoile noastre de o seara. Traseul pana in Italia a fost Bucuresti-Arad-Budapesta-Viena-Salzburg-Innsbruck-Brennero-Val di Fiemme. Aproximativ 1750 de km. Timp de parcurgere: plecat din Bucuresti la 7:30 dimineata si ajuns la destinatie a 2 a zi 7 PM, traseul fiind parcurs relaxat.

Acum, putin despre apartamentele de acolo. Noi am ales unele de 6 persoane si care constau intr-un dormitor cu pat dublu, o camera cu pat suprapus si un livingo-kicineta :) cu o canapea extensibila. Si evident, baie. Pt niste tineri de 23 de ani la momentul respectiv, mai mult decat suficient, doar mersesem la ski si vizitat, timpul petrecut in camere urma sa fie minim. Ca in orice alta locatie, cazarea la apartamente nu include nici o masa. Dar asta nu a fost o problema, din contra, dimineata ne pregateam ce cumparasem de la supermarket si seara cand doream ne gateam diverse tot in camera. Pranzul era evident luat pe partie. Una peste alta a fost mai mult decat suficient.

Acum mai mult despre statiunile unde am skiat pt ca nu ne-am limitat la Val di Fiemme cand Cortina D'Ampezzo si Livigno erau la 2-3 distanta de noi.

Val di Fiemme poseda un domeniu skiabil de aproximativ 80 de km de partii, in special albastre si rosii (usoare si medii) si altitudinea maxima la care se skiaza este de 2100 m. Partii impecabile, perfect amenajate, efectiv ma simteam pe o autostrada de zapada, absolut nici o denivelare, nimic. Chiar daca ningea tunurile de zapada artificiala functionau la capacitate maxima. Spre deosebire de Romania unde nu merg nici atunci cand nu e zapada :)). Instalatiile pe cablu destul de noi, in special telescaune si teleski-uri. Cozi, practic inexistente. Cu toate acestea eu am considerat-o mai mult o statiune de familie, prin prisma oamenilor intalniti pe partii si modurilor de petrecere a timpului "liber" din statiune. Destul de putine restaurante, baruri sau alte modalitati de petrecere a timpului liber. Asta ca simpla observatie pentru ca la cat de obositi eram seara in jur de 11 PM deja dormeam :) Cam atat despre Val di Fiemme, mai multe se vor vedea in poze.

Intr-una din zile am mers la celebra Cortina D'Ampezzo care, alaturi de Madonna di Campiglio reprezinta "crema" statiunilor de ski din Italia. Ceea ce in mare parte s-a dovedit adevarat. Drumul pana acolo a constat in parcurgerea unei zone montane foarte frumoase, cu mici statiuni de ski, atat de mici incat pe harta erau mentionate mai mult ca sate, dar care, simt nevoia sa ma repet, pot concura cu Poiana Brasov fara probleme. Si nu exagerez cu nimic. Nici o astfel de statiune nu avea sub 30 de km de domeniu skiabil. Poiana cred ca are, daca stau sa ma gandesc, in jur de 25 de km. Revenind la subiectul nostru... in acele zile ninsese extrem de mult si pe margine zapada masura pe alocuri si 3 m dar drumul era perfect uscat, nu vorbesc de dezapezit. Pentru ei probabil ceva absolut normal, pentru noi ceva impresionant gandidu-ne ca singurul drum de altitudine din tara de la noi, Transfagarasanul, se inchide din octombrie pana in mai. Acolo, la 2200 de m, intr-un pas, soseaua era perfect uscata. O mica diferenta intre Romania si "restul lumii", una din multele in ceea ce priveste turismul. Da, se poate aduce argumentul pericolului avalanselor pe Transfagarasan insa am parcurs drumuri cu relief mult mai predispus la avalanse decat acesta si totusi s-au gasit solutii pentru a le tine deschise. Buun, asta era o mica paranteza.

Cortina D'Ampezzo, o statiune tipica Alpilor asezata intr-o vale destul de larga si inconjurata de varfuri absolut superbe ale Dolomitilor. Din punct de vedere a cadrului natural chiar cred ca este "crema" Italiei.

Statiunea intesata cu hoteluri de 3-5 stele, magazine de 3-5 stele si restaurante la fel, deja ne gandeam sa cautam un supermarket pentru masa de pranz :)) O intamplare haioasa... cautand locuri de parcare intr-o statiune extrem de aglomerata la un moment dat ni s-a asezat in fata masinii un domn foarte elegant, in jur de 60 de ani care se uita la noi si zambea. Dupa noi deja se facuse coada, italienii, la fel ca romanii fiind, claxonau de mama focului, eu deja lasasem geamul jos sa tip la el sa se dea la o parte ca incurcam circulatia, cand persoana respectiva vine la geam si ne spune intr-o romana neaosa: Vedeti ca este o parcare mai jos pe dreapta unde sigur gasiti locuri de parcare! Eu zambesc, il salut politicos, domnul va fel tinandu-si palaria elegant si plecam mai departe. O intamplare foarte haioasa si care ma face sa ma bucur ca romanii ne reprezinta si altfel! Intr-un final gasim locuri de parcare si plecam in cautarea pranzului, desi era ora 11 AM. Dar am zis ca daca tot am mers 2 ore jumatate pana acolo sa nu mai intrerupem ski-ul cu masa, sa mancam inainte si apoi doar seara. Cu greu am gasit un restaurant intr-un hotel ce parea mai modest :), adica de 3 stele. Un restaurant ce abia se deschisese. Aici alta surpriza, ospatarita era din Basarabia. Ne simteam mai in elementul nostru afland asta si mai in gluma mai in serios am inceput sa o intrebam daca are sarmale, ciorba de vacuta sau mamaliga cu pastrama pt ca pana atunci, tot ce mancasem prin Val di Fiemme la diverse restaurante a fost bun dat nesatios, plecam infometati de la masa. Cand ne-a prezentat meniul dupa ce l-a aflat de la bucatar ne-a bagat in ceata. Tot felul de platouri cu prosciutto, o mancare de spanac cu nu stiu ce crema, 10 feluri de paste, pe masura ce ne prezenta meniul fetele noatre erau din ce in ce mai triste. Mancasem la 7 dimineata si urma sa mancam la 6 seara din nou, cum era sa ne saturam cu spanac si paste?? Vazandu-ne "fete lungi", pleaca 5 min si vine foarte vesela si spune "hai ca am rezolvat, am vorbit cu bucatarul si va face o ciorba de legume si niste cartofi prajiti cu snitzel! " Eh, asa mai merge! Italia, tara pastelor, ce bune sunt etc dar trebuie sa si mancam ceva totusi! Ea pleaca mandra noi ne luminam la fata si ne punem pe glume. La 5 minute vine iar si spune: "Sa stiti totusi ca ciorba de legume de aici nu e asa cum o stiti dvs din Romania, are mai putine legume! " Noi, ce sa zicem, asta este, macar e ciorba! Pleaca multumita de raspuns dar la 5 minut revine si mai ingrijorata: " Sa stiti ca de fapt nici nu prea e ciorba... nu prea are legume... de fapt e mai mult o zeama! ". Noi... ce sa mai spunem... asta e... macar mancam o zeama calda. Dupa 15 minute vine zeama mult discutata. Intr-un bol de dimensiunile unuia pentru copii de 2-3 ani intr-adevar... o zeama. Sa fiu mai explicit... o cana de zeama cu cateva bucati de legume. O cana de zeama de 10 euro mai concret! Norocul meu a fost ca am fost singurul caruia i-a placut celebra zeama si am mancat/baut cam 4 portii, de fapt o farfurie si putin de-a noastra. Felul 2 a fost in regula. In total, cam 25 de euro de persoana cu tot cu bautura. Da domne, scumpa Cortina, si asta la un restaurant modest. Acum, pe partieeee! Instalatii pe cablu vechi din anii '70, atat telecabina cat si telescaunele, foarte vechi, nu ma asteptam ca intr-o statiune de aceasta talie sa gasim asta. Asta ca o simpla observatie, pentru ca partiile erau excelente, ceva mai dificile decat in Val di Fiemme, aveau ceva salbatic in ele, poate si din cauza cadrului natural. Am uitat sa mentionez, aici au avut loc Jocurile Olimpice de Iarna din 1956. Partia Olimpica este cireasa de pe tort, senzationala dar si dificila, partie neagra in termen tehnici, un prieten a coborat-o pe burta cam jumatate, pentru ca, odata ce ai cazut, din cauza inclinatiei, te opresti extrem de greu sau deloc.

In concluzie, o zi foarte frumoasa la Cortina, o statiune excelenta dealtfel dar pentru cineva cu venituri mari daca doreste sa si stea acolo. Inca un amanunt, domeniul skiabil de aici, peste 100 de km. Cam cat are Predealul;).

Ziua am incheiat-o cu o cursa de karting pe gheata unui lac, pe drumul de intoarcere. O experienta inedita, ne-a luat vreo 10 minute pana sa ne dam seama care e tehnica de condus pe asa ceva.

Seara de Revelion am petrecut-o intr-un club in Val di Fiemme, singura optiune daca doreai sa stai mai mult de ora 1 AM. A fost nici asa nici asa, cum s-ar spune la noi, acceptabil.

Pe data de 2 ianuarie am mers la Livigno, o statiune nu foarte cunoscuta dar care s-a dovedit fantastica. Se afla la 2 ore jumatate de Milano, 2 ore de Innsbruck si o ora de celebra St. Moritz. Asezata intr-o vale la altitudinea de 1800 de m, la coada lacului de acumulare Livigno, se poate spune ca se afla aproape in golul alpin, padurile fiind destul de putin prezente. Poate si de aceea si temperaturile extrem de scazue intalnite aici. Dimineata in jur de -23 si ziua, chiar si cand este soare, nu urca peste -12. Pentru cei frigurosi acest lucru este un impediment serios daca nu au un costum de ski mai performant. Statiunea are o zona centrala pietonala unde gasesti magazine multe... foarte multe... in jur de 200. Ah, zona Livigno, fiind la granita cu Austria este tax free :). Motorina 0,65 centi/litru (acum 2 ani, in rest fiind cam 1,1 euro). Deasemenea, dulciurile, bauturile, parfumurile si tot ce intra in aceste categorii, mult mai ieftine ca in Romania. In schimb hainele cam aceleasi preturi ca la noi dar mult mai de bun gust. Electronicele cam cu 10% mai ieftine.

Dar sa ne intoarcem la ce ne interesa: Ski-ul! Pretul unui skipass pe o zi 34 euro, putin mai scump decat in Poiana. 130 km de partii. 45 de instalatii pe cablu, in mare parte telescaune si gondole. Partii late de 50-60 de m, in medie, autostrazi de zapada. Altitudinea maxima a domeniului: 2950 m. Ce iti poti dori mai mult? Eu personal, nimic. Poate doar sa fie ceva mai cald. In ziua aceea am skiat pana a apus soarele si temperatura a scazut drastic si membrele au inceput sa ne inghete :). Am cautat si am gasit un restaurant interesant, ceva intre fast-food si restaurant clasic. Aici am platit pe un pui intreg la rotisor si o portie dubla de cartofi prajiti in jur de 12 euro. Cam cat zeama din Cortina. Satisfacuti de festin, iama in magazine! Eh, exagerez putin, era penultima zi de sejur, buzunarele devenisera destul de goale :)

Cam atat despre sejurul nostru in nordul Italiei, as mai putea adauga ca pe data de 31 decembrie am facut o incursiune la Venetia, in special pentru cei ce nu o vizitasera inca. Fiind Ajunul Anului Nou, extrem de aglomerata, multi romani, din pacate din categoria celor din cauza carora evitam cat se poate statiunile montane si de la mare din tara.

Cat despre italieni, ce pot spune... niciodata nu mi-a placut aceasta natie, si acest sejur mi-a intarit parerea. Zambete false, aroganta, smecheria (similara cu cea romaneasca, nu degeaba suntem latini), mai toti incearca sa profite de pe urma ta cum pot, parca e sport national. De fapt international :).

Una peste alta, o excursie mai mult decat frumoasa, am tot evitat Italia ca zona de ski insa acum ne-am dat seama ca fara baza reala. Drept dovada, iarna aceasta, destinatie: Livigno :)

---

VIZUALIZĂRI: 8300 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI