Manastirea Sucevita - superba perla a ortodoxiei romanesti, “testamentul artei vechi moldovenesti”

TIPĂREȘTE

Pictura exterioara a bisericii de la Manastirea Sucevita este denumita de catre Paul Henry, cercetator de arta francez, drept “testamentul artei vechi moldovenesti”, deoarece este ultima biserica pictata in acest fel pe exterior, Manastirea Sucevita fiind un monument de pictura exterioara alaturi de Manastirea Humorului, Voronet, Moldovita si Arbore, ele fiind inscrise pe lista UNESCO si fiind premiate cu Marul de aur, trofeu care se pastreaza in Muzeul Manastirii Moldovita.

Fiind cazati in comuna Sucevita, nu puteam pleca de aici fara sa vizitam simbolul localitatii, Manastirea Sucevita! In ziua plecarii, dupa ce am predat cheia, ne-am indreptat spre manastire. Trecusem prin dreptul ei de mai multe ori, prima data crezand ca e o cetate medievala. Acest aspect este dat de zidurile si turnurile care protejeaza biserica, foarte inalte, astfel incat din afara nu se zareste decat varful turlei bisericii.

Am oprit in parcarea de peste drum si am intrat in manastire prin Turnul Portii. Paraclisul de la intrare reprezinta “Invierea Domnului”, care este si hramul bisericii, deasupra, pe arcada, se poate vedea semnul Moldovei – bourul, e mic, dar exista! Zidurile care imprejmuiesc biserica formeaza un patrulater, cu laturi aproape egale, in jur de 100 m si cu o grosime cam de 3 metri, iar la fiecare colt este cate un turn, in total fiind 5 turnuri, al 5 –lea fiind la intrare.

Manastirea a fost ridicata de catre fratii Movila, care ajungand sfetnicii voievodului si avand o situatie materiala foarte buna, modifica vechea biserica, mai modesta, ridicand actuala manastire. Se spune ca pentru a se ridica acest complex, piatra necesara a fost adusa cu carul, de catre o femeie, timp de 30 de ani, pentru incercarea de a-i fi iertate anumite pacate. Indiferent care e adevarul, constructia e impresionanta si e facuta cu truda multora.

Biserica are o arhitectura tipica moldoveneasca, dar cu unele influente muntenesti prin cele doua pridvorase deschise adaugate ulterior. Arhitectura turlei e deosebita, ea este asezata la exterior pe trei brize suprapuse, una dreapta si doua stelate, asa cum e si cea de la Moldovita.

Primul lucru pe care-l observam de la intrare este o pictura deosebita, impresionanta prin mesajul transmis. O multime de ingeri vegheaza asupra credinciosilor, care cazuti in pacat, trecand prin iertarea data de oamenii bisericii, incearca sa devina mai buni, mai credinciosi. Este vorba de pictura numita “Scara virtutilor”, de o parte sunt ingerii, frumosi aliniati, ordonati, iar de cealalta parte, haosul iadului, cu cei cazuti in pacat. Pacatosii se tin cu disperare de poarta care separa cele doua lumi, ca sa nu ajunga in iad (sau poate ca sa iasa din el). Ei sunt separati de un rand de oameni bisericesti, care stau de straja intre cele doua! Pentru ochiul meu de necunoscator, este pictura care am inteles-o cel mai bine. In dreptul ei, dar mai sus sunt alte cateva picturi, care cred ca sunt scene din Geneza, asemanatoare celor vazute la Moldovita, infatisand natura, cu animale, flori, arbori, soarele, etc. in mijlocul carora se afla omul, multumind pentru toate aceste lucruri fara de care omul nu poate exista.

Absidele sunt acoperite cu o pictura avand o tema unica in arta crestin – ortodoxa, “Rugaciunea tuturor sfintilor”. Toti acei sfinti sunt ilustrati in anumite ipostaze: citesc, se roaga, discuta, etc. Reprezentarea colectiva are o mare putere de sugestie, parca toti sunt indreptati spre noi si glasurile lor, la unison, se roaga pentru noi!

Pe fatada sudica se poate admira “Arborele lui Iesei”, scene din “Acatistul Maicii Domnului”, “Rugul in flacari” si altele.

In interior, picturile urmeaza acelasi stil, inclinat spre naratiune. Astfel, picturile sunt scene ale vietii unor sfinti, dintre care: Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, Sf. Ierarh Nicolae, Viata lui Moise si altele. Coloritul e cald, luminos, inclinat spre naratiune si sinceritate.

Am intrat in biserica in timpul slujbei de duminica. Erau foarte multi credinciosi, care ascultau cu credinta cuvintele parintelui. Slujba se auzea si in curte, datorita megafoanelor montate la ferestre.

Am vazut si mormintele ctitorilor bisericii, Voievozii Ieremia si Simion Movila, ale caror morminte sunt acoperite cu marmura sculptata cu motive florale specifice perioadei si zonei.

Nu am putut sta pana la terminarea slujbei, asa ca am plecat, dar nu inainte de a vizita si muzeul manastirii. Neavand voie sa pozam in interior, de data aceasta mi-am notat ce am vazut inauntru.

Foarte frumoase, de o valoare exceptionala, sunt cateva broderii pastrate aici. Am vazut acoperamantul de mormant al celor doi frati Movila, precum si un epitaf cu perle din 1597. Toate sunt lucrate cu fir de aur, argint, matase si perle.

Trecand in revista tot ce era acolo, am vazut cateva iconite de fildes, un chivot din argint aurit, daruit de Mitropolitul Gheorghe Movila in 1597 si o capsula tot din argint aurit cu o suvita din parul d-nei Elisabeta Movila, parca era de culoare blond – saten.

Era expusa si o bucata de iconostas, care a fost inlocuita si se pastreaza in muzeu.

Mi-au atras atentia inca doua iconite ale Maicii Domnului, imbracate in argint, deoarece erau foarte frumos lucrate, hainele Maicii Domnului fiind o broderie din argint. In muzeu era o maicuta pe care am intrebat-o de ele. Mi-a spus ca au fost aduse de la Moscova, in secolul XIX.

Am plecat de aici impresionata de frumusetea acesti loc, indreptandu-ne spre Manastirea Moldovita, aflata in drumul spre casa. Am stat sa ma gandesc care din cele doua mi-a placut mai mult, dar am constatat ca e greu sa fac o ierarhizare. Mi-au placut amandoua, sunt dovezi ale credintei romanesti si ale istoriei neamului, care vor dainui asa cum dainuie de sute de ani, ducand mai departe crezul romanesc.

---

VIZUALIZĂRI: 3070 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI