Muzeul Leonardo da Vinci

TIPĂREȘTE

In Florenta pe Via Cavour nr. 21. este deschis un muzeu dedicat acestui geniu al culturii universale. Cel care cu un an inaintea propriei morti a spus "Io continuero" (voi dainui) a fost una din cele mai marcante figure renascentiste.

Am intrat in acest muzeu imediat dupa deschiderea sa, si pentru ca biletul de intrare oferea bonus o cafea la micuta cafenea din incinta, am luat intai loc la o masa si rasfoind pliantul primit la intrare am inceput sa intru in atmosfera sec. XV.

Despre copilaria sa, in care a fost crescut ba de bunici, ba de tata, ba de unchi fiind un copil nelegitim nu are rost sa povestesc. Ca nu a a putut urma o universitate din aceasta cauza, nici asta nu mai are importanta. Ca nu a fost casatorit si nu a avut nici o iubita, dar ca a avut cel putin doua mari si lungi prietenii cu barbati… asta e alta latura a vietii sale.

Dar importante sunt realizarile. A fost o fire curioasa, ager la minte si cu dorinta permanenta de a sti. De a sti ce se afla in corpul uman, in cel a al animaleleor, de a sti de ce si cum se misca stelele pe cer…de a sti de ce si cum zboara pasarile, cum curge apa, cum sa faca cele mai exacte calcule.

Multa lume cunoaste oprele sale artistice cele mai apeciate; Sf. Ioan Botezatorul afalta la Muzeul Luvru din Paris, Madonna Benois acum in Muzeul Ermitage, Madona din grota cu stânci aflat la Muzeul Luvru, Cina cea de Taina si Gioconda (sau Mona Lisa).

Muzeul despre care va vorbesc nu il elogiaza pe artistul Leonardo ci pe cercetatatorul, pe „ inginerul „ Leonardo da Vinci pe numele sau intreg Leonardo di ser Piero da Vinci.

Prima parte a muzeului este destinata cercetarilor sale in domeniul anatomiei umane. Acolo sunt expuse copii sau manuscrise originale dupa studiile facute de el, pana cand papa i-a interzis sa mai disece cadavre si sa le studieze. A reusit sa faca studii pe treizeci de cadavre, in conditii grele, caci la acea vreme nu exista aceasta latura a medicinei si practic isi procura singur material didactic. Apoi in mare taina, in beciul unei case abandonate sau chiar al casei sale, zile intregi in mare taina studia si nota cu o acuratete deosebita toate organele si aparatele corpului uman. A scris si desenat sute de planse, pe care dorea sa le reuneasca intr-un almanah, dar care din pacate nu a mai fost finalizat.

Urmatoarele sali ale muzeului sunt dedicate studiilor si realizarilor tehnice ale omului de stiinta si inventatorului Leonardo da Vinci.

Prima este dedicata masinariilor de razboi, de atac sau defensive. Unele au fost realizate si testate inca din timpul vietii sale, altele au ramas doar pe hartie. Un lucru este sigur; cand au fost redecoperite sau scoase la lumina, s-a dovedit ca absolut toate sunt perfect functionale si ar fi avut efectele scontate. Caci pentru fiecare inventie, Leonardo avea o destinatie clara. Nu inventa ceva…vedea ce a iesit si apoi se intreba la ce ar putea folosi acel lucru. Ordinea era alta; imi trebuie un lucru, cu care sa pot face asta sau asta. Si trecea la treaba. De mare ajutor in aceste inovatii si inventii i-a fost talentul artistic. Avea capacitatea sa desenze si sa faca schite atat de clare si de explicite, incat si acum oricine le vede isi da seama de la prima privire ce reprezinta.

Daca in copilaraie avea o placere deosebita sa imbunatateasca morile de apa, masinariile dintate care angrenau pietrele de moara sau sistemele de irigatii existente la acea vreme, iar mai tarziu a inventat lucruri noi nemaivazute si nemaiauzite pana la el.

Prima vitrina care mi-a iesit in cale la acesta sectiune a muzeului a fost una cu gloanete. Marturisesc ca nu stiam cine a realizat primul glont si nici ca este atat de batran. Apoi erau cateva modele de catapulte de difetite marimi. Mult mai precise decat altele din acea vreme si mult mai usor de folosit.

Muzeografii de acolo au pus in practica toate inventiile sale si au realizat si filme de epoca in care toate sunt folosite. Aceste filme ruleaza in salile muzeului si in fata televizoarelor, unde vizitatorii pot sta pe scaune sa le urmaresca. Toate exponatele au fost realizate doar manual si din materialele indicate de inventator in schitele si planurile sale amanuntite. Citindu-le aveam impresia ca sunt cursurile unei facultati tehnice, dupa care orice om sa le poata reproduce.

De la gloante si catapulte pana la un tanc cred ca a fost doar un pas in mintea agera a inventatorului. O macheta a tancului inventat de el, mai mica decat una care ar fi putut participa la lupta este expusa in una din salile muzeului. Masina de razboi are forma unui con si putea fi actionata de opt oameni care puneau in miscare si rotile tancului cu care se deplasa dar trageau si in orice directie cu tancurile din dotare.

Un alt obiect cunoscut din antichitate a fost si el imbunatatit. Şurubul lui Arhimede permitea ridicarea apei printr-un tub înfăşurat în jurul unui cilindru rotit cu ajutorul unei manivele.

Multe alte exponate m-au facut sa zambesc dandu-mi seama cat sunt de batrane si a fost nevoie sa fie reinventate, desi maestul o facuse odata. Este vorba despre rulment, despre barca propulsata cu doua vasle rotative actionata de un om ce pedala (un fel de hidrobicicleta) …si despre bicicleta. Da o bicicleta aproape identica cu una din zilele noastre, cu cele doua roti egale ca diametru si cu lant flexibil care angreneaza doua roti dintate. Lant…inventat tot de el. Nu am putut sa nu zambesc in fata bicicletei din lemn cu lant metalic a lui Leonardo, gandindu-ma la velocipedul sec. XIX (cat de caraghios si de greu de folosit era acesta din urma).

Mai sunte expuse in muzeu; bunica pompei hidraulice, celebrul pod mobil realizat din lemn, burghiul hidraulic si reflectorul.

Cand am iesit din muzeu, in fata ultimului afis cu celebrul sau autoportret, am zambit, i-am facut cu ochiul si i-am spus; ”foarte tare”.

---

VIZUALIZĂRI: 5653 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI