Aswan si Abu Simbel

TIPĂREȘTE

Inca din antichitate a existat preocuparea de a imblanzi revarsarea Nilului si a-l folosi pentru obtinerea unor recolte indestulatoare. S-au gasit urme ale unui baraj construit cu 2500 ani i. hr. inalt de 15 m si care alimenta cu apa vechea capitala Memphis. Odata cu desvoltarea populatiei, fasiile existente de teren arabil pe malurile Nilului nu au mai fost suficiente, populatia era amenintata de o foame endemica si exportul de fructe si grane nu se mai putea realize. A fost necesara constructia unui baraj la Aswan in anul 1900 si a altor doua in alte zone. Acest prim baraj a fost inaltat in 1936 dar si asa nu era suficient de mare pentru a face fata furiei revarsarilor Nilului si a satisface necesarul de energie electrica a Egiptului. Presedintele Nasser, in anii ‘50 a hotarat constructia unui alt baraj mai mare, tot la Aswan. Cum nu avea finantare suficienta a decretat nationalizarea Canalului de Suez, fapt care a condus la ruperea practic a relatiilor cu Israelul, Marea Britanie si Anglia dar s-a soldat cu incasari anuale la buget de 2 mld. dol. A gasit bani si sprijin tehnic la rusi care astfel in cadrul razboiului rece au facut o bresa in lumea capitalista. Barajul din Aswan este al doilea ca marime din lume cu o inaltime la varf de peste 100m si un coronament de aproape 4 km. Uzina electrica are o productie de 10 mil iarde kwh/an care asigura jumatate din consumul de energie al Egiptului. Pentru a avea mai précis ordinul de marime se da exemplul ca “din productia de energie realizata intr-o ora se poate asigura functionarea pe 10 ani a 1 milion de televizoare” S-a castigat productie agricola pe un million de hectare dar cu tot acest spor, suprafata agricola a Egiptului a ajuns abia la 3.5% din suprafata totala a tarii, restul fiind desert. Pentru constructia barajului pus in functiune in 1970 a fost necesara munca a 35000 de oameni timp de 11 ani. In spatele barajului este cel mai mare lac artificial din lume, lacul Nasser, cu o lungime de 550 km si latime maxima de 13 km. In Egipt se afla 80% din suprafata lacului, restul in Sudan. Opozabil beneficiilor enumerate, aparitia lacului a adus si multe prejudicii Egiptului: diminuarea productiei agricole, intrucat masa aluvionara ramane in lac si nu pe terenul fertilizat, ridicarea salinitatii apei datorita evaporarii, stricarea echilibrului ecologic, micsorarea suprafetelor cultivate datorita lanturilor de hoteluri de pe malurile Nilului. In aceasta situatie Egiptul si-a orientat investitiile spre turism, agricultura ramanand la un nivel de subsistenta pentru milioanele de oameni infometati... In schimb soselele sunt impecabile contribuind la cele 8 miliarde de venituri din turism, numite “pensia lui Ramses”. Din pacate o serie de atentate ale unor organizatii extremiste, soldate cu zeci de morti si sute de raniti au dat o lovitura puternica imaginii turismului in Egipt. Guvernul aloca sume enorme pentru securizarea zonelor turistice, paza convoaielor de autocare si a hotelurilor. Din fericire, la data in care am facut noi excursia, am fost liberi ca pasarea cerului.

Aswan este un oras mare cu peste un million de locuitori. Din antichitate a avut o importanta comerciala deosebita fiind punctul de intrare al marfurilor africane in Egipt. Populatia majoritara e cea nubiana cu trasaturi distincte de cele ale egiptenilor, avand tenul inchis la culoare, nas lat si in general o fizionomie africana. Zona nubiana propriuzisa a fost inecata sub lacul Naser si 200000 de oameni au ramas pe drumuri, statul a dat despagubiri mici asa ca multi dintre ei au emigrat la fratii lor sudanezi... Nubienii ramasi in Aswan se ocupa cu comertul in suk (piata). Casele nubiene din Aswan nu au acoperisuri ci un acoperamant de bumbac sau foaie de cort pentru ca in aceasta regiune nu ploua niciodata. Ele sunt facute din caramida de lut, varuite in alb si decorate cu farfurii de cedramica. Nilul se ramifica in cateva brate care adapostesc insule de o frumusete deosebita. In Aswan am vizitat:

- zona permisa de vizitare a barajului in care se afla un monument dedicat constructorilor sovietici.

- obeliscul neterminat, care pe o latura este inca ancorat in stanca din care a fost cioplit. Ar fi avut o lungime de 42 m si ar fi fost cel mai mare din lume daca nu s-ar fi descoperit o fisura lunga in piatra.

- insula Elephantina numita astfel din cauza unor uriasi de granit care seamana cu o cireada de elefanti care fac baie. Aici decopertarile relative recente au pus in evidenta un cimitir anticde nobili, un fort de granita si un templu intr-o stare proasta de conservare.

- gradinile Kitchener, o gradina botanica in care se gasesc plante exotice din toata lumea. Lordul Kitchener a primit in dar aceasta insula pentru serviciile aduse statului egiptean si acesta a returnat-o sub forma unei gradini fabuloase.

Am dormit doua nopti in Aswan in cabina de pe vas. A doua zi, spre pranz cand turistii au avut program liber pentru suk sau plimbare pe faleza, patru insi din grup am ales sa mergem sa vedem templele din Abu Simbel. Am tocmit un sofer in varsta imbracat in haina lunga si cenusie de in si care conducea un taxi vechi si hodorogit. Inafara de noi mai era un tinerel reporter de TV si prietena lui, o blonda draguta de vreo 20 de ani. Ne-am luat multa apa la noi si am inceput aventura noastra prin desert distanta de 280 km dus plus 280 km. intors. Ne-a costat 50 dol/persoana dar asta era ppretul de atunci; nu era construit aeroportul din Abu Simbel si asta explica lipsa de vizitatori in temple. E de prisos sa spun ca masina nu avea aer conditionat si nici n-am fi avut pretentii caci primele aparate le-am vazut in Hurghada si nici nu stiu daca in acea vreme masinile dispuneau de asa ceva. Era foarte cald si panglica soselei parca vibra din cauza aerului fierbinte. Iata cum am perceput eu Fata Morgana: 1. in cateva randuri am avut senzatia ca soseaua se termina in mare, desi de jurimprejur era numai nisip 2. la un moment dat am vazut la orizont o fasie albastra care dadea senzatia unui lac peste care apareau niste turnuri si pomi, vegetatie rasturnata de culoare verde. Imaginea a persistat zeci de minute bune dar nu a iesit pe filmul fotografic. Dupa catva timp a disparut. La vreo jumatate de ora am trecut pe langa o oaza mica verde in care era o cladire cu turn de observatie. Nu stiu daca in Fata Morgana a fost reprezentata aceasta oaza. Cand, dupa ani buni am vazut filmul Desertul Tatarilor, mi-am adus aminte de acel fort. La vederea noastra au iesit din incinta cativa soldati foarte bronzati imbracati in sorturi albe si care tineau in mana pusti cu teava lunga. Nu ne-au oprit. Trebuie sa mentionez ca pe sosea nu ne-am intalnit cu nicio masina ci doar cu cativa beduini care conduceau camile de culoare deschisa, fara par, si care se odihneau in oaza postului militar.

Dealtfel pustiu a fost si la temple, lucru care se observa si in fotografii. Temperatura era 46 grade la umbra si ce era mai rau era vantul care te prajea si-ti baga nisip in gura. Am oprit in fata templelor intr-o micuta piata-bazar. Marfa era intinsa pe jos si vanduta de femei nubiene imbracate cu vesminte negre, broboada neagra si fata descoperita destul de neagra. Stateau turceste pe jos si pareau niste mogaldete. Am intrebat prin semne de un ghid si imediat l-au chemat. In fata noastra a aparut un tinerel imbracat europeneste. Era invatator si o rupea in engleza. Nu am platit taxa de vizitare. De ce insist asupra lui? Pentru ca imediat a pus ochii pe prietena reporterului si a inceput sa-i faca propuneri insistente de casatorie. Nu era vorba de curtea pe care o fac arabii femeilor albe, ci propuneri, adica hotarari pe care le luase de unul singur. Prietenul fetei era siderat, noi la fel, nu stiam cum sa reactionam in pustietatea aceea. Soferul si femeile nubiene asistau incurajandu-l pe pretendent. Nu mai stiu cum s-a incheiat povestea, cred ca ea i-a promis o intalnire a doua zi in Aswan dar noi a doua zi plecam la sase dimineata cu autocarul spre Luxor-Hurghada. Am vizitat templele cred ca vreo doua ore apoi pe seara am luat masina 280 km. inapoi. Se facuse foarte frig in masina in timp ce apa pe care o mai aveam de baut era calda si cu gust coclit. Incepuse sa bata din nou vantul si nisipul se rostogolea pe sosea ca fulgii de zapada. Pe drum soferul a atipit si a iesit din sosea ruland cateva sute de metri pana si-a revenit. Bineinteles ca nu era niciun pom si nisipul a ajutat la franare. Ne-a ajutat Dumnezeu ca nu am avut pana sau accident noaptea in pustiu.

Templele de la Abu-Simbel au fost construite de marele faraon Ramses II in sudul Egiptului pe malul Nilului aproape de granita cu Sudanul. Dimensiunile uriase ale statuilor la picioarele carora stau oameni de statura obisnuita dar care prin comparatie par pitici, impun forta si respect. Pe scara valorilor arheologice Abu Simbel se afla pe aceeasi treapta cu piramidele si sfinxul. Templul cel mare a fost construit cu o mie de ani inaintea erei crestine si desi are la intrare patru statui care-l infatiseaza pe Ramses II el a fost dedicat unor zei. Lucrarile au durat 30 de ani. Pe masura ce perioada faraonica apunea, acest templu atat de departat a cazut in uitare si an de an s-a acoperit de nisip si mal. Poate asta a fost si sansa lui la fel ca a templului de la Edfu. A fost descoperit din intamplare de un suedez in 1810, apoi cercetat de aventurieri care au ramas desamagiti ca n-au gasit obiecte de aur ca in Valea Regilor si abia dupa o suta de ani dupa1900 a fost curatat complet si a intrat in patrimonial egipteani iar mai tarziu in cel mondial. Revenind la statuile lui Ramses, fiecare are 21m inaltime si sunt cele mai mari sculpturi din Egiptul Antic. La picioarele lor sunt prezentati in marime naturala prizonierii de razboi, liliputani in comparatie cu colosul faraonului. In interiorul templului este o sala simpla cu coloane care-l infatiseaza deasemeni pe Ramses II. Numai de doua ori pe an la o data si ora precisa soarele patrunde in templu pentru cateva minute luminand trei din cele patru zeitati carora le-a fost inchinat templul. Alaturi de primul se afla un templu mult mai mic inchinat zeitei Hathor de regina Nefertari sotia mult iubita si respectata de faraon, Este singurul caz in care statuia unei regine este de aceeasi inaltime cu a faraonului (10 m in acest templu) in reprezentarile altor faraoni, sotiile ajungand-le numai pana la genunchi. In Valea Reginelor mormantul lui Nefertari este unul din cele mai bine conservate.

Constructia barajului de la Aswan si imensul lac de 530 km lungime a pus in fata umanitatii doua alternative: fie acoperirea templelor cu apele lacului, fie salvarea lor. Ani de zile in perioada ’50-’60 specialisti din toata lumea au cautat solutii, au efectuat proiecte si evaluat costuri. Cum templele erau sapate intr-o gresie destul de friabila in aceasta s-a injectat rasina pentru a putea fi desprinse in siguranta blocurile templului... La cateva sute de metri de vechiul amplasament dar la o inaltime de 60 m a fost construit un munte artificial umplut cu stanca si prevazut cu ziduri de rezistenta. In munte s-a practicat o bolta de ciment in care s-a adus templul demontat bucata cu bucata in 2000 de blocuri de maximum 20 t. Reconstituirea a fost atat de perfecta incat raza de soare care lumina de doua ori pe an cele trei statui lumineaza statuile la aceeasi ora dar cu intarziere de o zi. Astfel au fost salvate 12 temple, restul fiind inghitite de ape. Ca multumire pentru finantarea acestor operatii grandioase si costisitoare la care au contribuit toate tarile desvoltate, statul egiptean a donat muzeelor lumii artefacte din templele disparute; la muzeul Metropolitan din New York si la Rijkmuseum din Amsterdam au fost transportate cate un templu intreg sortit pieirii.

Am parasit Abu Simbel ducand cu mine cea mai puternica imagine din Egipt. Am plecat cu vaporul inapoi la Luxor de unde am luat autocarul pentru Hurghada unde am stat o noapte. A doua zi pe la pranz am ajuns in Cairo, am mai vizitat ce s-a putut si noaptea am luat avionul spre Bucuresti.

---

VIZUALIZĂRI: 3306 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI