INDIANA 10 – The final cut

TIPĂREȘTE

Când te gândeşti că foarte multe lucruri ce ţin de o anumită cădere în abis se întâmplă chiar dacă ai impresia că eşti inventatoru' mersului pe jos, buricu' lu' Marte sau tolomac. Deh... fatalitatem factum est, a zis unu' mai deştept ca mine! Stând într-o râna pe scaunul... autospecialei egiptene, mă uitam prin parbriz cu înţelepciunea unui cârlig de rufe şi cu plăcerea orgasmică de a fi câştigat la tombolă, dreptul la un eşafod... personalizat!! Eram ca după Martiriu'lu'Gheorghe Doja, cu gambele umflate de la “atacul la persoană” şi agitaţia stradală combinată cu o asudare enervantă de parcă ieşisem de sub un duş care era o combinaţie de apă cu praf şi noxe egiptene! Faraoana mea, Hatsepsuta, dupa cum o strigă nubienii prin deşert, îmi tot oblojea gioalele paradite de... semnături făcute cu picioru'! Ultimul lucru de care mai aveam chef era să mă plimbe noul nostru ghid, proaspăt venit printre noi, prin faimosul muzeu al Egiptului unde King Tut nu are linişte nici ca mumie, grupurile de turişti colcăind prin muzeu în număr la fel de mare, în fiece zi, ca pelerinii la Mecca!

- Good morning! , zise ghidu' nubian, care avea'n gură doar caninii şi uitând să se uite la soare, că era deja amiază.

- Gutăten Morgăn să te... Gut, că tu îmi mai lipseai ca lipitoarea după ceafă!... fiind singurul lucru care'mi venise în clipa aia de spus, ştiind că omu' mă va obosi câteva ore în muzeu.

- Ahhhh... Sprehen “Zi” Doich?? , zise el printre canini

- Io' Şprehăn şi Zi (ua) şi Noaptea dacă mă provoci!!

- Te rog nu mai începe să-ţi faci duşmani şi la muzeu că exact de... ”visul”... ăsta... nu avem noi nevoie! , spuse faraoana.

- Ok, ok, ok... voi încerca să fiu... ”cilivizat”!!

Ghidul cu un zâmbet cioplit pe mufă, de parcă zâmbea încontinuu d'o săptămână, se uită la mine şi bagă:

- Name???

- Say what??? , uitându-mă mirat la el

-... need name for museum!! , zise, de parcă io eram cu vaca pe câmpul altei planete.

- What is this? You think I'm gonna make love with tha' mummies and party all night long?? , enervat fiind că voi fi strigat ca la catalog. Mai lipsea să mă pună să cânt imnu' Egiptului. Da'... nu te pui cu clovnii că te arzi... aşa că, nu aveam de gând să-l las să scape aşa uşor:

- Your name, please!! , zic cu faţă solemnă.

- Sir???

- It's like first day in school: You “show” me yours, I'll “show” you mine!!

- Why... need my name, Sir??

- So, I will know who's gonna... ruin my day!!

- Hosni! , zise scuipând cu năduf şi cu caninii pregătiţi să-mi radă mustaţa.

- Huh?? Gesundheit! Hai noroc dacă tot îmi stranuţi în faţă!!

- Sir??? ... but that's my name: Hosni!!!

- Really??? Don't tell me that your brother is president Mubarak of Egipt, că tot, mă tai cu lama!!!

Se uită la mine “de sus”, de parcă eram sluga care mai avea de frecat şi şlefuit un cub de piatră pentru piramide încă 2000 de ani:

- No!... but we... cousins!!

Ăştia toţi sunt verişori prin deşert, d'aia'i bine să te abţii dacă vrei să-i înjuri.

- Oh, yeah??? ... and my father is Ştefan cel Mare fiu'lu'Mircea cel Bătrân!

- Ok, Sir, zise el oficial. Your name, please!

- Well... my name is Bond!

Faraoana începea să se conecteze la 220V şi luase imaginea măştii mâncătorilor de cefe umane la grătar din Tanganika.

- Te las aici dacă-mi strici şi ziua asta, zise ea cu disperare.

- Da', tu nu vezi că, capul ăstuia este singurul organ genital care-l mai are?? Nu vezi c'a dat amocu'n el??

Ea se încruntă şi mai tare prevestind furtuni şi twistere care-ţi ridică casa.

- Ok... voi fi cuminte şi întorcându-mă câtre “verişoru'-ghid”, al Egiptului zic:

-... that will be Bond with my first name, James. James Bond!... but you can call me Jimmy.

- Terminăăăăăăăă!!! , răspicat în ureche şi cu ciupitura de cot de la “însoţitoarea mea” care vroia să-mi dea în... “bord”, ca să tac.

- Uuuuuuuuuuu, Mamasitaaaa! Uşor, că ai făcut un big buba on my arm!!

- Vezi, că îţi dau la... mamasite de ajungi la... Notre Dame!

- Ştiu, ştiu... mă... cocoşezi!

El Ghido Canino se uită la noi şi zice:

- Ok... Miss Mamasita and Mister Bond.

- Auzi... peste ăsta a trecut plugu'dă nisip că tre' să-i bagi mai multe fise, să'nţeleagă ştoul... Yo, Mamiloiule... Cum se numeşte chestia asta care-ţi stă pe umeri?? Huh???

Faraoana se pregătea să-mi dea un cap în gură şi să treacă la conducerea... şaretei:

- Misterrr...

- Hosni, zise el “scuipând” din nou.

- Mister Hosni! Please, excuse us... never mind my husband... he... he... he is from another planet, uitându-se la mine cu ochi dezaprobatori şi gata să-l cheme pe Vlad Ţepeş.

- Yeah... from Pandora, arunc eu.

- Taci odată, că vor zice cei de aici că suntem veniţi cu circu' prin Cairo! zise ea cu înţelepciunea unei îmblânzitoare de crocodili ghiftuiţi cu brânză de vaci.

- Păăi... nu suntem?? !!! Tu nu vezi că Hosni ăsta e mai clovn decât noi??

Hosni, cu o privire împrumutată de la faraoană, de parca ei au venit împreună la muzeu şi eu eram ghidul, se uită la mine:

- Your husband... clown... no serious!

- Ce “zisăşi”, măi nemuricule? Vezi... Stiam eu!! Dumnezeu iubeşte tolomacii... altfel, nu-mi explic cum de a creat atât de mulţi!

- Omu''ncearcă sa-şi facă meseria şi tu'l freci la ligamente!... gata cu prostelile că suntem “game over” de la căldura asta şi mai avem şi piramidele şi magazinul de piele şi ăla de parfumuri şi nu mai am nevoie să te văd în toate... reprezentaţiile în care eşti distribuit, uitându-se la mine, gata să nu mă mai ierte o viaţă.

- Da, comandanta mea supremă, am înţeles! Da'... tu nu ştii că eu sunt ca Sergiu Nicolaescu... sunt mai mult decât ubicuu... sunt peste tot: scenariu', regia, rolul principal, rolul secundar, coloana sonoră, coloana de apă... hoţii, vardiştii, indienii, costumele...

- Oooooo, gata cu măcănitu' şi hai după ghid că iar vorbeşti mai mult ca mine, zise ea într-un final... că aşa's femeile şi ultimul cuvânt.

Ma uit obosit la ea şi o urmez într-un traseu prestabilit de vizitare, deja bătătorit de alţii printre comorile de mii de ani vechime. Şi dacă eşti rece sau... sensibil ca o... şopârlă mahmură, tot nu poţi să stai ca fleaşca şi să nu te minunezi la creaţiile de o extremă acurateţe pentru acele vremuri şi poate din toate vremurile, lucrate de... extratereştrii din antichitate!

Ghidul îşi arunca rutina de vizitare cu avânt de şoim al patriei si avea un stil de a spune Mikerinos, referindu-se la cea de-a treia piramidă de parcă suna... Mikey Mouse! Un fel de... Mikkiiii Rinos, venind dintr-o trompetă bucală.

Cu cât mă uitam mai mult la masca lui Tut şi la podoabele aşezate cu atâta precizie, cu atât eram mai convins că au fost făcute pe altă... planetă!! Mitocoseala lu' Sisif era imaginea din faţa mea, prinderea podoabelor în aur arătau ca făcute de un bijutier de la începutul anilor 1900, nu de un simplu slujbaş de la curtea lu' Tutankhamon. Sigur că după mii de ani, masca părea un kitch şi cu teamă am ”răscolit-o”cu ochii peste tot, prin geamul de sticlă anti-glonţ, să văd dacă nu cumva gasesc un colţişor pe care va sta scris: Made in China, dar, m-am liniştit... orezarii nu se ocupau cu industria măştilor pe vremea aia!

Dezamăgirea mea era că trebuia să plătesc extra să-l văd pe uscatu' Tut, ”dormind” în mijlocul forfotei turistice de pretutindeni. Mumiile aveau intrare separată şi la cum mă dureau... ”consumabilele” şi caroseria am renunţat... until next time!

E de înţeles că egiptenii mai scoteau câte un tzechin prin a plasa “sarcofăgăraia” într-o locaţie alăturată dar, cu o taxă în plus, pe ideea că nu ajungi în fiece zi în muzeu, mai ales ca european venit de la 'jdă mii de kilometri.

Sincer vorbind şi eu mă simţeam... uscat! Eram un fel de Tut modern care dorea doar, sa-şi ia ceva sub fese şi să petreaca timpul cu “prietena” lui, lenea!

Unu', lângă mine tot îndruga: holly shit, holly shit...

Stătea aplecat şi studia nestematele de pe masca lui Tut, de parcă făcea parte din suita întâlnirii de gradu' trei cu Steven Spielberg. Când mă uit mai bine, era “împodobit” cu un... cearceaf alb! Se ia şi se duce 10 metri mai încolo şi se urcă pe o... ”chiatră” care era un monument, de fapt... dar, nu mai conta... bănuiam că n'o să mă plictisesc, urmându-l. Drept ca băgat în ţeapa lu' Vlad the Impaler, ridică mâna de parcă era acolitul lui Hitler şi aruncă, de nu-mi venea să-mi cred urechilor:

- Pax Vobiscum, mother fuckers!!!

Cred că în momentu' ăla faţa mi s-a luminat şi am aruncat zâmbetul similar al Marelui Alb (rechin), înainte de a lua o bucată de focă în fălci cu... muştar!... Îmi găsisem client să ies din plictiseala!! Cu ”imaginea” de intrigat şi cu sprânceana ridicată, ca un expert care a descoperit că muştele poartă sutien, ma fredonez in joc:

- …. "te-am visat az'noapte'n vis"

"erai plin de sifilis…" Dorele! Ce faci măh? Ţi-ai pierdut... “halatu'”... ??

- Excuse me! ? ! ? !... zise el neîntelegând nimic.

- How is the weather... up there, mister? , ... ca un fel de prefaţă conversativă.

- Do I know you? Are you with the local police?? , zise el

- Well... in a way, You might say...

- Ok!! I want you to know that this is a protest against destroying the art of the world by letting tourists march thru this museum like in a fish market!!! , zise el înflăcărat, întrerupându-mă.

- Uou, uou, uou... Julius Caesar!! Hold on your blanket!... you're the new Messiah?? Did you just came thru StarGate?? , “zâc” şi io... aşa de doru lelii.

- Hey, my name is Don Petrie... I'm from Columbus, Ohio. Where you from?

- Mai degrabă... Don Panaramă! I'm from the Land of Balamuk.

- Ohhhh, you mean Romania?? , mai mult ştiind ceva,

decât întrebând.

- Say what???

- Well, you see... şi începe el să-mi îndruge că, a întâlnit un australian care, a dat peste un român şi au distrus juma' de plajă în... Sharm El Sheik!... şi că nenea ăla (adică... normal... EU!), l-a luat peste picior pe fiu' din Canberra, spunându-i că vine din... Balamuk Land sau aşa ceva... Mai târziu, australianul aflând de fapt, adevărul!!

- It doesn't happen to be you, does it? , zise el de parcă ştia mai multe decât vrea să spună.

- Piscăleşte-mă tu pă creier că nu's io prost destul. Oh yeah?? What else is new?? How was that guy look like?? ... maybe it's somebody else! , zic eu ca scăpare.

- He looked like the... the Elephant Man! , aruncă el.

- You could not miss him, could you!! , zic eu dezarmat.

- So you are the guy who...

- Hey, who'r you? My mamma? Darth Vader? Did you just came from Dark Star? , zic eu enervat pe stăruinţa lui.

- No... but... I feel like... like Han Solo saving princess Leia!

- Ohhh, yeah??? ... than I'm Obi Wan... NEGHIOBII!

-... you mean Kenobi, right? ... Obi Wan Kenobi!

- “Mie'mi spui că raţa'npunge, când ea măcăne şi fuge? ” Where I come from, în curtea şcolii, it's a... Neghiobii... uite aşa din cauză de... because!

Trezit parcă, de o bâtă luată peste ureche, omu' din Ohio, nu renunţă:

- Hey, by the way, what's your name? I told you mine...

- Vai de capătul satului, ca eşti ca şi... Candida, nu scapi de ea toată viaţa şi o porţi ca pe un bagaj!! , terminat fiind la tărtăcuţă de noul meu... “pretin”!

- I beg your pardon? zise el, întelegând doar... iota din ce spusesem.

- Ok, zic, ... my name is Sextil Puşcariu.

Sextil Puşcariu – 1877-1948, lingvist şi istoric literar român de fapt aromân, de mare valoare! Valoare uitată în zilele noastre... cel mult d-ul Puşcariu “este”, un nume de stradă p'undeva prin România.

Americanu'se uită la mine mirat:

- Sex... style??? How do you translate that? , zise el dându-se “dăştăpt”.

- Bah, eşti mangă?? It's a name! How the Hell you gonna translate a name? Are you nuts? , zic eu răşpălit pă creieru' mic. Watch ma' lips: S-e-x-t-i-l... Ok? Puşca-r-i-uuuu... Got it... mister... Teflon Don... ??? , zic în bătaie de joc.

- Hey, my name is Don Petrie! , zise el contrariat

- Well... it “looks” more like Teflon, 'cos nothing sticks on you!! But I can translate my name for you: I Gun You In Sexy Style!! OK??

Faraoana în spatele meu:

-... How about: I Shot You Down in Sexy Style... both of you!!... and even sounds better!!! , zise ea gata să ne ia la picioare p'amândoi.

- Hey, I think your companion is furious... she's the... most sad person, that I have ever encountered, if you know what I mean!! What have you done? ... Kill her mother in a former life?? , zise el cu un fel de tâlc şi cu un “most sad”, apăsat.

Mă uit tâmp la el... :

- Huh? Say what? ... Ohh yeah? Well... Your momma is so fat, when God said:

“Let there be light! ”... she had to MOVE!!! .

Era să cad pe spate cu... faţa'n jos! Ce ştia... ”cearceafu” şi eu nu?? Cum adică... ”companion”? De unde ştia el ce relaţie am eu cu madam Hatsepsut... poate îmi era soţie şi nu companion... şi mai ales... ”most sad”! De unde ştia el că ea e cea mai tristă persoană'n viaţă??? ... hmmmm...

Faraoana era un pachet de nervi şi'i mai lipsea o coasă, ca sa ne facă pe toţi paraplegici.

- Iar “lucrezi” în concediu şi pleci de lângă mine şi cine-i ăsta, de a plecat cu lenjeria de pat după el?? ... şi cum de aţi pus-o de o tabără împreună? ... că mai lipseşte focu', o chitară şi voi doi ca tolomacii în duet! , zise “coana”.

- Ăsta-i... Peneş Curcanu': “Plecat-am 86 din Vaslui şi am ajuns doar eu şi cearceafu'dă pă mine! ” Alooo, magaziaaaa! De unde sa ştiu eu cine-i nenea ăsta? ... Zice că protestează împotriva... colcăirii în muzeu a turiştilor şi că stricăm clădirea!!

- Serios?? ... Si face asta urcându-se pe un monument de mii de ani ca Flocea Zăludu'?

- Hey, Lady... apucă el sa spună...

- Don't "Lady me", mister! You both jackasses are disturbing the peace around here!

Sigur că, între timp, oamenii de pază nu erau în concediu şi au apărut cu mitraliere erective, legându-l fedeleş pe omu' din Lumea Noua, cu propriul cearceaf. Făcuseră din el o mumie vie, de parcă toţi în Egipt cu asta se ocupă şi nici să respire nu mai avea pe unde!... şi duşi au fost!

Eram deja cu lanţu'căzut de oboseală şi ştiam că mai am de mers la magazinu' de piele, evident făr'de chef. Le-aş fi dat pielea mea, aşa îmi era de cald. Mă simţeam ca o mega-fosilă în erupţie. Muuvit, care era rudă cu hoitul şi ArtuuDituu fratele lui de blid, îşi peticeau rănile unul altuia... deh... fiind şi fraţi, lângă autocar. Vorba lu' nenea Einstein: Realitatea este doar o iluzie, însa una foarte persistentă. Akim... ruznacu'... ”kazahstanez”...

El Mastodonte stătea tolănit, fesele-i ocupând două scaune şi râdea de noi, înclinând pe partea lui, aproape de asfalt autocaru', cu statura lui de preistoric. Ne urnim din loc către magazinu' de piei (... de aici!), cu maţele sugrumate de foame şi cu'n 52 de grade'n ceafă de la soarele... de prin partea locului. Muuvit, dădea blană la autospecială prin Cairo, de parcă el a pus temelia oraşului, fără să-i pese dacă mişuna cineva în jur, adică ceva suflete, adică ceva oameni.

La 10 minute distanţă, opreşte în mijlocu'drumului, noi aşteptând să se “facă verde” dar, Muuvit se ridică de la volan şi trâmbiţează:

- Evriibody, hir iz dă ledăr-şop! Pliz, step daun!

- Cred că p'ăsta l-a lovit... ”frigurilii” sau a mâncat guşteri cu sos de scleroză, că eu nu văd niciun... ledărşop!

Unde-i? ... că suntem în mijlocu' drumului! Sub autocar? La subsol? , zic contrariat.

- Nu mai comenta atâta. Hai să ne mişcăm caroseria, aruncă faraoana.

Coborând, văd undeva pe mâna dreaptă, o uşă de sticlă elegantă, împodobită cu mânere faraonice şi ştaif “egiptez”. Stătea juma' deschisă pentru eventuali doritori de materiale cutanate de şopârlă, crocobaur sau cămilă. Pe frontispiciu, evident că nu stătea scris cu majuscule “ Două Sugative”, că nu era cârciumă ci, The best leather boutique in Cairo-Armani, Versace, Vuitton, Ciorogârla, Pantelimon... mă rog... se mai laudă lumea! Păşim cu motoru' alimentat la maxim că să intrăm la aer (ne) condiţionat, fugind din 600sutele de grade d'afară! Înauntru lux, binenţeles. De toate pentru toţi dar numai pentru anumite buzunare. Cum nu mă bag in “zeamă”, nici nu vreau să fiu băgat da' un nene, îndrăgostit de breasla din care face parte şi cu zelul în erecţie, trebuia să-şi vândă... pieile “dă pă animalilii” atârnate'n umeraşe! Evident că, eu şi Hatsepsut, păream perechea... perfectă (cu banii aduşi în găleată... de suc!), în ochii nubianului, de a cumpăra... ”Duce&Vandana”, agăţate 'n cuiere! Iubesc animalele şi mai accept o vacă tăiată sau viţel sau peşte, din necesitate de burdihan da', când văd şerpi, şopârle, râşi, crocodili, tigri sub formă de “giacă” sau brăcinari, fac cu nervii! Suntem nişte molii pe planeta albastră şi radem tot în cale da' şi când Terra se va scutura să vezi atunci... ”Pe cale de dispariţie”!

- Good afternoon! , zise nenea “pielaru'”.

- Hai noroc si ce-a zis Veta! , zic cu zâmbetul pe mufă.

- Hey... you from Romania?? ... I know, I know: Bune Zua

- Cu Multă Caldură! , zic eu fără să mă pot abţine.

- Ce te-a apucat cu salutul ăsta... ”Cu Multă Căldură”... ce-i aia? , zise faraona băgându-se în ciorba-mi proprie.

- Am vrut să-i zic, “Arză-te-ar Focu'”da', am zis că nu-i momentu'!!! , zic eu liniştit.

Ea, aproape fără glas:

- Sir, please don't listen to my husband! He's got Nile fever!... better talk to me!

- Then... can I... show something for you, madam? , aruncă el către faraoană.

- Show what? ... zic eu ca să scurtez. SHE'S running the SHOW here... for all of us, including you!! , arătând cu degetul ca un necioplit venit de la sapă, către ea!!!

Cu un zâmbet cuceritor se întoarce către mine şi îmi desenează cu buzele fără sunet un “Shut the fuck up” şi se “prelinge” un metru mai încolo să se uite la un crocodil făr' de cap, în chip de izmană.

-... But... who is the lady? ... is she... someone? ... from a magazine, maybe? ... she looks very familiar... , zise el gânditor ca un panaceu

- Hey, don't even think about it! , zic eu stupefiat.

- No, no, no really! I know her!! She loooooks like...

Mă termina omu':

- I said: Shut it! , în disperare.

- Hey... That's it! Queen Hatsepsut!!! , zise el luminat ca străzile Bucureştiului pe vremea lu' Ceauşescu.

- No. Your'e wrong! She's doctor Mengele... better yet... she's Queen Mengele! , zic io să scap de el.

- Mengele??? ... but... that was a german criminal! , zise uimit.

- Yes, Mengele... because she will cut your prices in half!!!

- Ok Sir, ... now I understand that it's a joke, zise el râzând.

- Las' că vezi tu! Tu'i vinzi şi ea pune preţul!

- I beg your pardon? , zise el crezând că'l înjur.

- You don't know who you are dealing with!! , zic să'l sperii

Faraoana se aproprie cu faţă tristă'n dezaprob.

- Nu mai freca berbunca şi aici că te-am vazut! Sunt nişte piese superbe din piele... taur sau... mă rog... vită dar, în rest parcă mă simt într-un muzeu al crimei umanităţii asupra necuvântătoarelor!... şi cu nenea ăsta ce mai vrei??? , uitându-se către “ghidul”exponatelor... allseason!

- Tocmai'l sfătuiam pe stimabilul domn să nu facă pipi împotriva vântului da', are noroc că'n Egipt nu bate alizeu' şi se pătează doar pe pantofi!

Într-un compartiment separat din respectabilul stabiliment se aud voci răzleţe şi printre ele şi una inconfundabilă, care suduia în kazahstaneză. A lu' Akim Preistoricu'!

Sigur că, nu mă pot abţine şi ca musca mă îndrept spre lapte, uitând că, laptele poate fi fierbinte. Bag un ochi, “pe lângă plopii fără soţ” şi văd un crâmpei de tumult. Era ceva balamuc cu o uşoară tentă de vărsare de sânge şi realizând ca e o piesă în care nu am niciun rol, vreau să dau colţu'... la figurat... când aud ceva ce nu doream:

- Gaspadin, gaspadin... idi suda!!! , strigă după mine namila ruznacă... că cică să “mă fac” încolo, spre el.

Ooo, că de tine aveam nevoie acum!... ca un pistol în ceafa, aşa dor îmi era de tine:

- What's up, Akim!

- Ingliş, pliz!... şi face cu degetele, gesticulând un cioc de raţă din ele, către un nubian care statea la un birou.

- Oh, oh, you want me to... şi fac acelaşi gest ca el... talk to him?

- Yes, yes, yes, zise el nerăbdător.

Culant şi grijuliu să nu mi-o iau pe spate de la faraoană, încerc formula oficială şi dealtfel civilizată, de a aborda tema... de casă, dată de El Mastodonte.

- Can I be of some assistance?? ... I mean, can I help both of you in some way???

- Well Sir... şi începe să-mi explice tărăşenia apărută în care era implicat Akim. Ruznacu a văzut o haină de damă din piele de ceva animal şi nubianu' “bătuse”'n casă suma de 1500 de $ şi ca de obicei cum se întâmplă deseori, preţul arăta 150 $!... Totul fiind o greşeală, probabil, a vreunui angajat care a venit la servici frustrat că la'nşelat nevasta şi a uitat să adauge un 0. Akim era într-o plăcere orgasmică că-şi poate îmbrăca nevasta la preţ de chilipir şi s-a dus la cassa cu siguranţa lui Donald Trump, având caşcavalu' pregătit. Nubianu'de servici, bucuros, a împachetat totul elegant, i-a mai dat şi ceva bonus, ceva coadă de facocer şi zâmbindu-i cu toţi dinţii i-a prezentat momentu' vesel: 1500 de dolari!

Akim cât era de mare, ajunsese un fel de Hulk palid la faţă si adiacent niste vinişoare mici, mici, mici'i apăruseră pe frunte, semn că nervii preistoricului erau puşi pe... full throttle şi cum vorbea engleza, cum vorbesc eu kârgâstana, era clar că open-season-ul la balamuc sta să'nceapă! Cu toată curtoazia de care mai eram în stare în acel moment'i spun arăbelului ce era'n şezut la birou să facă o stornare pe bon/factura lu' Gargantua.

- I'm afraid is not possible, Sir! Our data goes directly to our central warehouse and is allready in the system.

- C'mon! It was a misstake, the gentleman overhere, arătând spre namilă, does not speak any language so you, I hope, understand the situation!

Încet, încet, începea să mă zgârie pe materia cenuşie şi cum eram oricum cu nervii agăţaţi în agrafe şi am şi fitilu' scurt când nu văd niciun fel de bunăvoinţă, evident că...

- Listen, little man, you don't wanna mess with this guy overhere! , zic eu nervos cu ochii către Akim.

- Ce se întâmplă aici? ... iar ai treabă cu tancu' sovietic?? ... Nu ţi-a ajuns scena de la piscină? Sincer, nu te văd, în chip de carne tocată!!... îmi şopteşte faraoana în ureche, îngrijorată, pesemne că voi păşi elegant în ceva maro.

Descriu situaţiunea, pentru a liniştii apele şi când colo...

- Hey! We are tourists in your country! Is this the way you treat people in Egipt, by robbing them??? , zise Hatsepsut, parcă trezită din pumni, către vânzatorul flexat si nepăsător de ce se întâmplă'n jurul lui.

Ruznacu', care era... “un dulce şi un scump” în acel moment, avea o faţă de parcă era pregatit să mănânce copiii la micu'-dejun...

- Gaspadin, Alex! Problem??? , zise foarte apăsat şi pregatit pentru Desert Storm Doi.

Momentu' era propice să “mă îmbrac” cu costumu' lu' Don Corleone şi oricum “filmul” mergea într-o singură direcţie şi trebuia să ies din poziţia de... învins! Nubianu', se ia şi se duce'n spate, spunând un “moment”, în străineza lui. La secundă apare o mini-namilă arabă cu ceafă de bulgar şi braţe mărimea: de-trei-ori-cât-ale-mele. Se uită la mine încruntat şi studiază problema de parcă era “teza de doctorat” cu efectele radiumului a lu' Marie Curie. Se leagănă de pe un picior pe altul şi...

- I can't help you, Sir! , cu o faţă, că dacă refuzam să plec, mi-ar fi băgat pixu'n nas.

Mă uit la el neclintit şi liniştit, având în spatele meu ca sprijin, Zidul Chinezesc Umanoid, numit Akim. Cu gândul la Marlon Brando şi “Naşul”, pamfletez:

- Please, do me a favor: don't do me no favors! I'll make you an offer, you can't refuse: Don't help me, help HIM! , aruncându-mi ochii către “fratele” meu est-european.

Arabu' se uită la cel ce bloca lumina de zi, ce ar fi trebuit să pătrundă prin ferestre şi îşi schimbă, da' nu mult, atitudinea:

-... even so! I don't think, I can do much!

Mă uit ca tuta la el, nevenindu-mi să cred:

- Ma' man, just... just... LOOK at him!! Give to this... Thing... I'm sorry, give to mister... mister... Godzzilla, the money back or... whatever! He's gonna take your leather-shop and make a parking lot out of it!!

Omu' era de piatră faraonică şi nu i se mişca nimic pe faţă, luând atitudinea de “Eu-sunt-mic-nu-ştiu-nimic, Tata'n-pod-beleşte-oaia “!

- Ok! Today, he's gonna eat your left hand... the next day, your other hand... do what you have to do and give Hannibal the Cannibal the money back!! , zic eu cu tupeu.

Se uită la mine impasibil:

- I'm sorry but... , acesta fiind singurul început al frazei rămase în gât, Akim, din spatele meu prinzând-ul de beregată, ca un patent care scoate cuie din duşumea. Ochii arabului începuseră să prindă o culoare violacee cu limba scoasă pân'n tălpi, necesarul de aer fiind suprimat. Arăta ca un cosmonaut care şi-a dat jos “caşcheta”, pe Marte!

Mă uit la el, ca un cămătar care a venit să-şi colecteze chiria de “zmecher”...

- I told you! Tomorrow, your family will be hamburger-meat, all over Cairo... This gentleman, over here... arătând către Akim... is gonna pack all of you in small boxes and let you flote on the Nile to feed the crocodiles...

-... şi prietenii vin şi pleacă, în schimb duşmanii se acumulează!! , completează cu tâlc faraoana, de lângă mine.

Strânsoarea executată de Akim era diabolică. Aproape că'i subţiase gâtul bietului fiu a lu' Ramses, arătând ca o păpuşă de plastilina care a stat la soare şi puteai trage de ea, din toate parţile.

Faraoana, cuprinsă de milă şi oripilată de imaginea din faţa sa...

- Hey! Move your eyes so we know if you are still alive!... and blink if you wanna stay that way, by giving the money back to our friend! , zise ea către... ”plastilină”.

Omu' se conformă şi mă întorc către Zidu' Chinezesc:

- Akim... haraşo, haraşo!

“Cleştele” se desface şi în clipa aia vine şi poliţia cu şarja la baionetă, având un nene în costum de conţopist, în fruntea ei. Nu se uită dreapta, nu stânga... direct la... faraoană!!!

- Madam, please show me your papers! , zise “costumu'”

- What the fu...

- I warn you, Sir!!! , mă'ntrerupe el.

În spatele cohortei, zăresc o figură cunoscută: americanu' de la muzeu... ”omu' de Ohio”... ”cearceafu”. Cu toată siguranţa de sine se apropie de noi şi întinde un arătător nespălat către faraoană:

- She's Israeli Intelligence!!!

-... yeah, and I'm Al Capone! , zic eu cu mintea'n pioneze sau piuneze (... cred că piuneze'i corect!).

- Calmează-te, te rog! , zise liniştit şi cu un calm de invidiat, faraoana.

În pragul magazinului, colonelul Shalil, fuma liniştit din Cleopatrele lui şi se uita la noi, cu o privire care prevestea... cădere liberă. Era atât de calm încat, fiorii de pe spatele meu, s-au transformat într-o excrescenţă, ca un fel de coamă cum aveau dinozaurii în Cretacic. Cu privirea tristă, Hatsepsut mă ia de mână strângându-mă să nu mă piardă, îndrumându-mi paşii spre ieşire, către duba'n aşteptare şi soarele neîndurator.

SFÂRŞIT? ...

... era să uit!! Sunt în stand-by review-uri despre Lignano Sabbiadoro, Venezia, Salzburg si poze care sper sa fie validate :))))... si “nişte” Aventuri Sabbiadoriene!

... vorba lu' Arnold şi austro-engleza lui: “Ai'l bii bac”

---

VIZUALIZĂRI: 3439 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI