Bucura-te de ziua de azi!!!

TIPĂREȘTE

In dimineata zilei de 24 mai 2009, nu stiam ca aveam sa descopar locuri de care imi voi aminti cu drag toata viata.

Incerc sa fac o scurta introducere. La invitatia unor rude dragi (ei fiind din Bucuresti) la crestinarea fiicei lor, tocmai in comuna Breaza, jud. Brasov, am purces la drum, dis-de-dimineata pt. a ajunge la timp. Pe traseu Pitesti-Dealul Negru-Valcea-Valea Oltului-Fagaras-Recea-Breaza, am pierdut o gramada de timp datorata unor accidente rutiere, dar insotiti de peisaje mirifice am ajuns intr-un tarziu in sat. Atentie, traseul Fagaras - Recea – Breaza este astfaltat, dar destul de deteriorat, cel putin asa era in 2009.

Intre Lisa si Gura Vaii, dupa ce am trecut de Sambata de Sus si de orasul Victoria, am cotit la dreapta, spre Breaza, apropiindu-ne de munte.

Odata patrunsi in Tara Fagarasului, peisajele ce ni s-au desfasurat ochilor, ne-au amutit in contemplare. Cand am pornit la drum, in mintea noastru, cunosteam doar atat despre Tara Fagarasului: ca-i un taram de poveste, cu un potential turistic extraordinar si, din pacate nu foarte valorificat. Ce minunatii aveam sa descopar si unde am ajuns o sa va spun imediat. Copilul a fost crestinat in biserica satului, o biserica foarte frumoasa. Dupa crestinare, ne-am indreptat masinile spre iesirea din sat la pensiunea unde era celebrata crestinarea. Am urmat drumul forestier de la iesirea din sat, pe valea raului Breaza pe o distanta de aproximativ 3 km. La doi kilometri de sat, este o bifurcatie, unde noi am urmat drumul din dreapta, drum forestier, marcat cu triunghi albastru urmand valea Brezcioarei. , iar drumul din stanga, marcat cu triunghi rosu, pleaca pe valea Pojortei, spre Cabana Urlea. Din acesta, dupa putin timp, se zareste Pensiunea Coltii Brezei.

Am vazut pe site-uri de turism ca fiind catalogata fie cabana, fie pensiune de 2 margarete. Pensiunea este pozitionata ca fiind ultima din drumul spre Cabana Urlea (traseu montan de cca. 4h-1553m alt.), de aceea este si ultimul popas civilizat pana la Cabana Urlea. Dupa spusele gazdelor, circuitul Pensiunea Coltii Brezei- Cabana Urlea. este destul de indraznet, nu merita facut decat pe vreme buna, sa ai vizibilitate atat pentru siguranta, in sensul ca nu te ratacesti si nu patesti nimic, dar si pentru a face poze, sau macar sa vezi bine ce e in jur.

Pensiunea se situeaza la poalele Muntilor Fagaras, intrun loc mirific pe valea Brezei, in stanga sensului de curgere al raului Breaza. Valea Brezei se afla pe muchia estica a Masivului Fagaras intr-un loc accesibil tuturor.

Pensiunea se ridica pe doua nivele+mansarda, are in jur de 10 camere situate pe etajul I si mansarda. La parterul pensiunii se afla restaurantul cu baucataria din dotare. Familia Popa, gazdele noastre locuiesc in aceeasi cladire, tot la parterul pensiunii, cu alta intrare decat cea a pensiunii propriu-zise. Am fost intampinati de familia Popa, care ne-au prezentat munca lor de-o viata - pensiunea si facilitatile ei - si averea lor cea mai de pret – copiii, o fata si un baiat, cu niste ochi albastrii cum n-am mai vazut nicidata. Pensiunea este administrata de Vali si Mirela Popa, fostii administratori ai cabanei Valea Simbetei. Doamna cu bucataria si curatenia, domnul cu treburile gospoda aresti din pensiune si din jurul ei, iar cei doi copii sunt ajutoare de nadejde ai parintilor.

Am fost cazati la primul etaj, intro camera draguta, cu pat matrimonial, sifonier spatios si cateva elemente de decor. Baia era micuta, cu cabina de dus, curata si cu finisaje bine lucrate. Geamul micut din baie dadea in spatele pensiunii, pe unde trece raul Breaza. Pensiunea dispune de centrala proprie pe lemne, care face fata cu brio solicitarilor turistilor. In curtea din fata sunt cam 5-6 locuri de parcare. Curtea din spatele pensiunii este o mini poiana, un loc minunat de joaca pt. copii. Exista un hambar cu lemne, trei bazine cu pastravi aflate in grija proprietarului si care deservesc restaurantul (iami-iam!!!) si un spatiu ingradit in care se afla 4 ciobanesti carpatini deosebiti. Ca distractie poti inchiria Atv-uri si acum mai nou mountainbike. Terasa din fata pensiunii este ingradita cu mii de floricele si ofera o panorama deosebita asupra muntilor Fagaras. Mancarea este pregatita de gazda, la cererea clientilor si este foarte gostoasa, naturala si bine preparata. Pastravul din bazinul pensiunii, pregatit de doamna, este delicios, nu cred ca am sa mai mananc nicaieri asa de bun. Cu mana pe inima va spun ca este o bucatareasa desavarsita si o gospodina desavarsita. Intr-un cuvant, gazdele sunt oameni deosebiti, discreti, cu bun simt si foarte gospodari.

In prima dimineata, m-am trezit cu susurul izvorului din spatele pensiunii. Nu va puteti imagina ce senzatie este sa te trezesti in soaptele raului de munte!!! Cu chiu cu vai ne-am ridicat si am baut cafea intrun mic balcon la etaj ce da din hol. Camerele nu sunt dotate cu balcon. Ne-am umplut plamanii cu aer puternic ionizat, ne-am intins oasele de oraseni stresati si am purces in imprejurimi.

Din drumul de intoarcere in sat, se face o poteca la stanga, la vreo 500m de pensiune. Poteca urca in panta usoara de la drumul principal spre valea larga a Brezei. Avem de mers vreo 700-800m prin Valea Brezei. Natura inca salbatica isi arata adevarata fata, o fata frumoasa cum numai in tablourile pictorilor celebri vezi. Intre timp, prietenii nostri, pasionati de aceasta zona descoperita de ei in urma cu ceva timp, ne spun incet povestea schitului unde urmeaza sa ajungem. Schitul Breaza este o asezare monarhala intemeiata recent, in 2006, prin venirea unei obsti de calugari. Dar istoria este muuult mai veche. Schitul poarta hramul Taierii Capului Sfantului Ioan Botezatorul. Inca din vechime este atestata aici existenta a trei asezaminte monahale la poalele muntilor Fagarasului: „La Chilii”, „La Poiana” si „La Fantanita”. In anul 1761 unul dintre asezaminte a fost ars cu calugari cu tot, patru calugari care s-au opus opresiunilor armatei austro-ungare, trimisa sub comanda generalului Buccow. Asa si-au inscris calugarii numele lor în randul martirilor crestini, prin jertfa de „La Poiana”. O alta istorisire este legata de minunea de „La Fantanita”, unde se spune ca la un moment dar a izvorat vin, pe care calugarii l-au dat cotropitorilor pentru a nu fi omorati. Aceasta fantana se pastreaza si astazi la apus de mănăstire. In anul 1997 a fost construita actuala biserica de lemn din cadrul asezamantului monahal. Si am mai aflat o istorie, cea din Valea Brezei. In urma navalirii tatarilor, la sfarrsitul secolului al XIII-lea, popasurile si potecile din muntii Fagarasului erau bine pazite de romani. Mai sus de schitul Breaza, la 100 de metri catre rasarit, se afla ruinele cetatii legendarului Negru Voda. Cele mai vechi parti ale acestui complex sunt cele doua turnuri in forma cilindrica, zidul din incinta fiind ridicat intr-o ulterior. Fortareata asigura paza potecii de la picioarele plaiului Breaza, poteca ce trecea prin muntii Fagarasului. Cetatea a fost parasita undeva in secolul al XV-lea. Schitul Breaza este pastorit de parintele egumen Ambrozie, o persoana tanara si deosebita. Se afla la acest schit din 2006, de la infiitarea bisericii din lemn. Prietenii nostri au avut onoarea de a sta personal de vorba cu dansul, vrand sa-si boteze copilul acolo, dar a fost dificil de realizat deoarece trebuiau aprobari de la Episcopia Sibiului. Drumul pana la schit nu se poate parcurge decat pe jos, pe o distanta de cca. 3-400m. Foarte multi pelerini erau in acea zi de duminica acolo, oameni din sat sau de prin alte locuri. Timpul foarte scurt pe care l-am avut nu ne-a permis decat o vizita pe fuga la acest asezamint, dar ne-am promis in gand ca o sa ne intoarcem. Deocamdata, am ramas doar cu cateva poze si cu speranta revederii recente a acestui lacas sfant aflat la poalele Fagarasului. Acum, cand scriu aceste randuri, imi dau seama de importanta acestui loc care isi poarta cu mandrei urmele pasilor istoriei Ne-am intors la pensiune, am servit masa, am incarcat bagajele si am plecat spre casa, dar in plus, mai bogati cu istorie, credinta si frumusete asa cum a lasat-o Dumnezeu. Un singur gand m-a insotit tot drumul pana acasa: "Carpe diem, quam minimum credula postero" - Horatiu, "Ode", I, 11,8- intradevar, sa ne bucuram de ziua de astazi, fara a pune baza pe cea de maine. Fiecare lucru, fiecare fiinta, fiecare lacas are o poveste, trebuie doar sa-i lasam sa vorbeasca. Nu pot sa inchei decat dorindu-va “sa aveti in fiecare clipa ceva minunat de descoperit!!! ”

---

VIZUALIZĂRI: 3881 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI