Pastravaria Cheita [Tașca] - Take, Ianke si Kadir

TIPĂREȘTE

Pe -un picior de plai, Pe-o gura de rai... la vreo 8 km de localitatea Bicaz inspre lacul Rosu exista pe partea stanga o parcare neincapatoare, plina de masini din toate colturile tarii, si de ce nu, a lumii. Si pentru ca v-am pus total in ceata, haideti sa va si explic.

Situata la soseaua principala, se gaseste Pastravaria Cheita. De cum o zaresti dupa curba iti atrage atentia, in primul rand prin constructia deosebita si in al doilea rand prin puzderia de turisti opriti la cascat gura.

Acuma la cascat gura mai merge, dar patronii, ingeniosi si intreprinzatori s-au gandit sa le dea motiv sa caste gura si cu folos, asa ca, de vreo luna incoace au cladit cu harnicie niste terase de mai mare dragul din nuiele si papura si i-au asezat pe musafiri la masa, asa cum se cuvine.

Pornita inital ca o simpla pastravarie, de unde puteai cumpara pentru acasa pastrav acum este si loc de luat masa. Din pacate nu cred ca se poate acest lucru si iarna, toate mesele fiind in aer liber.

Bun, ne asezam si noi la masa, grup mare si flamand de atata colindat prin Cheile Bicazului, dam comanda unui nene cu slabe veleitati de chelner si cand ne gandeam noi ce putem comanda nevazand nici un meniu, ne spune foarte transant: pastrav cu mamaliguta si mujdei sau bors de peste. Si atat. Si dati toti comanda odata, faceti un centralizator la bauturi, ca nu-i vreme. Si pentru ca suntem in plimbareala, si pentru ca am fost si eu candva ospatar in tinerete, ma apuc sa centralizez foamea partenerilor mei de drumetie si i-o servim pe tava lui nenea ospatarul. "Dureaza"! Nu-i bai, ne servim deocamdata cu mirosurile de la masa vecina, si ne ploua in gura...

Si pentru ca nu avem stare, suntem invitati sa dam o tura prin mosie, sa ne mai clatim ochii.

La intrarea in curtea pastravariei, in stanga sunt bazinele cu peste. Frumos colorate in tricolorul tarii, de o parte si de alta strajuiesc semet cateva zeci de custi cu caini, vasnici aparatori ai bunului privat, dusmani declarati pe viata ai cumatrei vidra si mosului martin care salasuiesc la o aruncatura de bat, in padure. Si pentru ca proprietarul o fi citit mult in tinerete, facem cunostinta cu Colt Alb, Ursu, Mox, Take, Ianke si Kadir, si multi altii, frumosi cum nu se poate exprima in cuvinte.

un pelican, venit haihui din departari sade semet pe un ciot de lemn si oricat ai incerca sa ii distragi atentia, nu se misca, feri Doamne, o fi deocheat :))))))))

Intr-o cusca frumos amenajata tot felul de oratanii, mai cu mot, mai pintenate si care mai de care cu penaj frumos nevoie mare iti distrag atentia de la mirosurile care iti chinuie stomacul si ne incanta cu piuitul lor deosebit.

SI vine si mancarea!

Pe platouri frumoase de lemn strajuieste cate un pastrav prajit in malai si cu mamaliguta aburinda, din faina facuta la moara, nu cumparata din comert. Ciorbita, tot de pastrav este un deliciu, fierbinte si numai buna de dat pe gat. Nu pot sa nu il opresc pe nenea ospatarul, mult prea depasit de situatie sa ii fac o poza, nu se supara si ma intreaba ce fac cu poza. Ma intorc cu spatele, nu, sa nu credeti ca din dispret, dar mai bine decat vorbarie multa ii arat tricoul din dotare si ii spun ca nu sunt de la PLD, e alta mancare de peste :)))))))))))))

Ne infruptam cu pofta si ne ramane intiparit in memoria papilelor gustative ca cel mai bun pastrav mancat vreodata. Si sa stiti ca nu exagerez.

Ca si pret, cand vine intristarea, ramanem surprinsi, placut, bineinteles. 15 ron portia de pastrav prajit cu mamaliguta si mujdei, 7 ron ciorbita, 3 ron o bere, 4 ron cola la jumatate. Si pentru ca nu ne-am saturat de pastrav desi portiile sunt indestulatoare, mai cumparam si pastrav afumat in cetina la 48 ron kg si vreo doi proaspeti pentru gratar la 20 ron kg.

Ne luam cu regret ramas bun de la tot si toate dar puzderia de turisti ce asteapta in curte sa intre la masa ne face sa nu fim egoisti si ii imortalizam pe camera pe prietenii nostri blanosi sa nu ii uitam prea curand si sa avem motiv sa ne intoarcem.

Si pentru ca am fost atat de incantati va recomandam si voua sa ne calcati pe urme, nu este o locatie exclusivista, mesele sunt din lemn masiv, toaleta e in curte ca la tara dar daruirea oamenilor de acolo e imensa si merita, o sa vedeti.

Imediat apar in poza si necuvantatoarele, asa ca pofta buna, oriunde ati fi!

---

VIZUALIZĂRI: 14938 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI