O cazare in regim de self-catering de nota 10+

TIPĂREȘTE

Cine se mai gandea ca voi ajunge atat de curand iarasi pe insula Thassos? !... Prima mea insula greceasca cucerita de mine, dar mai mult sa recunosc faptul ca ea, Thassos-ul meu atat de minunat si special, m-a fermecat inca de la prima noastra intalnire din vara lui 2008. Atunci am fost pe loc rapusa de marea mea dragoste pentru acel loc binecuvantat de Dumnezeu sau de toti zeii eleni. Si tot de atunci am ramas mereu si mereu cu acel dor de duca, sa ma tooot duca pe aceasta insula de vis frumos de smarald…ooooofffff!!!

Prietena mea Cristina a dorit foarte mult sa ajunga si ea pe aceste taramuri aproape ireal de frumoase si mai mult datorita ei am ajuns si eu anul acesta sa calc pe acest pamant insular grecesc a doua oara. Si... Doamne, nu mi-a parut rau nicio o fractiune de secunda... ba mai mult... aproape ca m-a apucat plansul cand a trebuit sa impachetam sa plecam acasa de acolo...

Am luat bilete prin early booking, cu reducere de 15%, printr-o agentie din Bucuresti, cu care eu am mai colaborat si pentru prestatia lor buna si eficienta sper sa mai colaborez si pe viitor. Doua bilete m-au costat 263 euro, cazare 7 nopti in regim de self-catering si transportul cu autocarul la o vila situata in marele si superbul golf numit pe drept cuvant Golden Beach.

Am plecat din Bucuresti intr-o seara, pe un vant si o vreme cam naspa; frig si vant rece. Autocarul a plecat exact la ora fixata de agentie, ora 22, vineri, 10 sept. Drumul intins, cu putine pauze, o ghida excelenta, buna profesionista, diplomata. Drumul a fost relativ linistit, bun, prin Bulgaria ne-a prins o ploaie si un frig ca si la Bucuresti…Ah, doar asa, sa nu ne pierdem antrenamentul... Citisem pe net ca si Grecia ne va intampina tot cu o vreme demna de toata mila...

Si chiar asa a si fost... racoare si un vant in toata splendoarea sa. Am ajuns la Keramoti la ferryboat in jurul pranzului. Iar aici am avut parte de un show al marii care, datorita rafalelor de vant, au involburat-o si ea ne-a “ fermecat” pe toti cei ce eram acolo, cu emotii unice, netraite pana atunci, cel putin de catre noi; ferryboatul ne-a leganat cand intr-o parte cand in alta, pe Egeeoaica mea mult iubita, pe care nu o mai vazusem niciodata atat de nervoasa. Marea ne oferea un spectacol inedit, care ne-a dat la toti senzatii tari din plin... Sa ne fi vazut pe toti cum ne dadeam in barci... sau cel mai corect zis, in ferry, la propriu... cum se clatina ditamai colosul de fier plutitor cu noi, cu masini multe, cu autocare si mai stiu eu cu ce...

Parca eram rataciti undeva intr-o secventa din “Titanic”, atunci cand vaporul “dansa” in marea lui scufundare in al valurilor dans mortal... Cam asa si noi atunci…ei, dar, hai sa nu exagerez totusi, ceva mai ponderat. Ne-am asezat la clasa VIP (de la VIP-ere, cum imi place sa zic eu in gluma...), “sus pi punte, si pi sentru” asa, sa avem vedere generala si de control asupra situatiei. Pe naiba, control si situatie, cand ne-am vazut dati cat colo, dintr-o parte in alta... Noroc ca am stat mai mult jos pe banca si doar din cand in cand ma mai ridicam sa savurez din plin balansul marelui show.

Am tras si o manivela de filmat, special sa ne reamintim balansul sau dansul ferry-ului cu noi ca parteneri... Cristina avea ambitie de a da pescarusilor de mancare, dar parca nici acestia nu mai veneau ca odinioara sa ia papa si sa ne ciuguleasca direct din mana noastra, a calatorilor... Parca si ei erau dusi de rafalele reci ale vantului elen…

Se auzeau valurile aprige si suparate cum se dadeau de ceasul mortii si se spargeau de peretii colosului de fier plututor... Ba la un moment dat, balansul a fost atat de mare ca un val mai tupeist si “bagacios” s-a strecurat pe puntea de jos, stropindu-i chiar si pe unii dintre turisti... Dar bine (sau rau) ca n-a durat mult... stiti si voi cum este cu faza ca tot ce e frumos si incitant, trece si repede... si mai ales cand se combina si cu multa adrenalina... (uite ca iar scriu in rima... of, cine-o fi de vina? ! Precis ca amintirile astea ce ma chinuesc…ce ma rascolesc…si ma fac sa re-ametesc…)

Dar iata-ne ajunsi teferi, cu ceva incercari de rau de mare, ametiti mai mult de senzatiile “strong” si pe pamantul fagaduintei, al primei mele mari iubiri insulare, eterna mea iubire greceasca, maritul Thassos... in portul capitalei insulei, Limenas.

Va dati seama de emotia prietenei mele care punea pentru prima oara piciorul pe pamant grecesc... O las pe ea sa va povesteasca...

Autocarul a inceput sa lase turistii, si totodata sa-i ia pe cei care plecau acasa (saracii de ei si baftosii de noi…) ba in Limenas, ba in alte parti si iata-ne si pe noi ajunsi la destinatia noastra.

Off! In jurul orelor 14.30, dupa mai bine de 16 ore tot pe drumuri, iata-ne in sfarsit in fata vilei Nefeli din Skala Potamia (cu accentul grecesc pe “i”), situata in marele si superbul golf Golden Beach, in partea de est a insulei.

Acolo eu cu fii-mea mai fusesem in vara lui 2008, in excursia de tur al insulei si stiam prea bine cu ce se mananca acea plaja; cu tot trupul si tot sufletul nostru de turiste infocate dupa o plaja nisipoasa fin, cu o Egeeoaica inspumata, invalurita si calda, curata si atat de primitoare si cu sezlonguri cu umbrelute la discretie intinse pe toata lungimea golfului larg care formeaza ca o potcoava superba si aurita plaja numita pe drept cuvant Golden Beach, imprejmuita de muntii mereu bogat impaduriti...

Vila Nefeli este situata in randul al doilea fata de mare, dar foarte aproape de aceasta, practic la cativa metri. In fata ei nu este plaja amenajata, dar atat la dreapta cat si la stanga ei se intinde nisipul auriu impreuna cu Egeeoaica cu pletele ei cristaline, fie mai ondulate sau mai drepte... depinde de domnul Vant care adie sau bate mai cu putere...

Vila este formata din parter si un etaj; are 5 camere pe fiecare nivel, deci 10 in total. Este compusa atat din camere duble cat si triple si din ce am inteles, are si un apartament la etaj, chiar deasupra camerei care ne-a fost noua repartizata. Vila este placuta la vedere, cu o frumoasa gradina la intrare, cu un maret palmier care troneaza regeste undeva intr-o parte dar si cu flori multe multicolore si verdeata.

Vila nu are receptie, cum cred ca nu are nicio vila sau studio grecesc de acest gen. Dar cum se intra aici, este un birou pe stanga usii, in spatele caruia se odihneste o bicicleta medicinala, apoi se face un holisor unde se insira cele 5 camere; camera 1 a fost a noastra, apoi mai vin alte 2 pe partea camerei noastre, una in spate si camera nr. 5 pe partea opusa, cu vederea pe spate, la muntii cei frumosi, stancosi dar si splendid impaduriti.

Tot asa sunt distribuite camerele si sus la etaj. Imediat la intrare in fata usii, sunt doua fotolii mititele din lemn impletit cu o masuta, cateva ghivece de flori minunate la privire. Pe dreapta se fac apoi scarile care urca la etaj, scari din marmura alba, curate, ca de altfel toata vila.

La cazare, unul din cei 2 ghizi romani ai agentiei partenere de aici, ne-a inmanat un plic cu niste instructiuni si cu cheia de la camera. Eu cu fiica mea am avut camera nr. 1, imediat la intrarea in vila pe partea stanga. Noua ne-a placut camera: destul de mare, cu 2 paturi mari, bune, spatioase, lipite unul de altul, dar totusi fiecare cu “independenta” lui; asternuturi curate si scrobite chiar, calcate, cu cuverturi pe un fond albastru cu floricele, viu colorate si cu 2 noptiere cu sertare.

Camera curata, zugravita in ton de galben si cu un perete portocaliu, linistitoare la privire. Pe peretele din fata paturilor era o masa destul de mare, pe post de toaleta, cu un taburet din lemn in acelasi ton, si cu o oglinda cu rama din acelasi lemn. Tot din acelasi lemn si un sifonier incorporat dupa usa de la intrare, cu multe umerase (nu ca la Paralia, la vila Manos, unde am avut doar 2 umerase si eram 3 turisti... dar nu mai are importanta acum, nu??? !!!...) Totusi cred ca-mi este permis sa fac unele comparatii, pentru binele celor ce poate vor alege vacante in aceste locatii turistice... In sifonier am descoperit si un seif, dar mai importante si utile mi s-au parut cele 2 paturi groase in caz de racoare pt. cei mai frigurosi pentru cazare eventual toamna si inca 2 perne.

La capul fiecarui pat functionau ambele lampi de noapte... ca si aplica de pe peretele cu oglinda, de vis-a-vis de paturi, apasand intrerupatorul asezat pe peretele cu paturile. La ferestre perdelute galbene, in tonuri calde, cu acelasi imprimeu ca si cuverturile de pe paturi. Pe jos sunt placi mari de gresie alba, curata ce dau camerei o luminozitate aparte. Un tablou cu o pictura moderna atarna pe peretele exterior ce da in balcon. Si un televizor mititel, cu canale grecesti statea atarnat pe un suport special in fata celor 2 paturi, iar pe peretele exterior era un aparat de AC pe care l-am folosit pe post de soba de incalzit camera, doar in prima seara cand a fost tare racoare si a plouat mai toata ziua.

La usa de la balcon, rabatabila, este si o transperanta din metal vopsit in alb, care cu ajutorul unei manivele se poate urca sau cobora, dupa preferinte, facand atat racoare in zilele foarte calduroase (n-a fost cazul nostru) cat si intuneric in camera. Si tot pe balcon este si un bec de noapte care se poate aprinde cu ajutorul unui intrerupator aflat langa usa. Ei... dar pe balcon, a big and nice surprise... balconul mare... luuung, in forma literei L, care are vedere atat in gradina din laterala, unde sus de-a lungul acelei laturi a vilei, creste mareata o frumoasa si bogata bolta de vita-de-vie si o gradina de zarzavat cu ardei si rosii...

Dar dupa colt, balconul se prelungeste pana la intrarea la usa vilei. Ei... si de acolo, ghiciti cine se vede... da, da... ea, marea, Egeeoaica mea iubita de mine (si nu numai de mine, cu siguranta...). Deci o placere in plus sa vedem de pe balcon marea cu faleza nu prea mare... de fapt cam mititica... si plina de pietris, pe care mai circula din cand in cand si masini, dar bine ca nu multe... cel putin atunci, spre sfarsitul sezonului, ca nu stim cum o fi cand este vara si sezonul in toi...

Pe balcon era o masa cu 2 scaune din plastic, unde ne-am savurat si noi mesele zilnice... cu toate viespile care ne tot dadeau tarcoale, uneori, chiar alungandu-ne in camera sa ne terminam dumicatii...

In camera, pe peretele cu usa, am avut o micuta dar foarte bine dotata chicineta, cu tot necesarul pt. 2 persoane cate am fost noi: un frigider care a racit foarte bine, un dulap atarnat, sus pe perete, dotat cu toate cele neceare: de la farfurii adanci, intinse, alte 2 mici de prajituri, 2 cani destul de mari si 2 pahare mari pt. suc sau bere, ibric, ca si o oala mare, prajitor de paine si incalzitor de apa, dar si tacamuri exact cat am avut nevoie.

Sa nu uit de plita cu 2 ochiuri, care si-a facut prompt datoria, incingandu-se foarte repede si astfel mi-a usurat si mie treaba…Iar jos, sub chiuveta destul de mare din inox, mai era un dulapior care ne-a fost util pentru depozitarea diferitelor lucruri ce le-am mai cumparat. Si ce m-a incantat cel mai mult a fost micutul servetel de bucatarie din material textil, asezat frumos pe marginea din interior a plitei. Un lucru minor, aparent, dar foarte folositor, cu toate ca imi luasem tot felul de prosoape atat pentru baie cat si pentru bucatarie, dar nu am mai avut de ce sa le mai folosesc. Deci si bucataria a fost foarte bine utilata.

Baia din camera nr. 1 a vilei Nefeli nu este prea mare, dar foarte curata si cu de toate; vas de WC curat si o chiuveta spatioasa, cu oglinda mare, luminata din plin de un bec puternic. Baia are si o cadita nu prea mare, dar acolo curge mereu, la orice ora din zi si din noapte, apa calda. Un lucru extrem de folositor si pe care nu l-am avut oriunde si oricand (iar dau exemplu vila Manos din Paralia din vara aceasta, unde apa calda nu prea a fost nici la orele amiezii cand venea omul de la plaja si vroia sa-si faca un dus.

Bine ca a tinut atunci bunul Dumnezeu cu noi ca a fost vremea calda si am folosit atunci apa rece si pe post de calda... si bine ca macar asta curgea... dar iar nu mai are nicio importanta acum... ca a trecut, nu??? !!! .) Baia de la Nefeli mai avea in dotare si un foen, dar pus undeva langa usa de intrare in baie, in camera, foarte aproape... asta, sigur pt. a nu-l uda in timpul cand omul isi face dus... O faianta alba cu picatele mici rosii si albastre “tapeta” peretii baii iar pe jos se asternea acelasi model de gresie alba, ca peste tot in camera si pe balcon. Alt lucru foarte util si bun este micul geam de la baie, facilitand aerisirea. Dar curios si printre altele, dar nu numai pentru asta, am dat nota 10+ si cu multe felicitari, a fost faptul ca aici am avut si prosoape de toate felurile si pentru toate nevoile …

Ei... si acum chiar ma vad nevoita sa fac o paralela intre self-catering-ul din Paralia Katerini, vila Manos unde am fost la inceputul verii si self-cateringul de aici, de la Vila Nefeli din Thassos. Nu vreau sa supar sau sa deranjez pe nimeni dar adevarul eu zic ca este indicat sa fie spus, spre binele turistului.

In Paralia, la vila Manos, in mod sigur proprietarul grec a fost mai putin grijuliu cu nevoile turistului. Spun asta in sensul ca acolo nu am avut nici strictul necesar la bucatarie si cand am rugat sa mi se mai dea o lingura, pentru ca nu aveam decat 2 si noi eram 3 cazati clar in tripla, cu chiu cu vai mi-a dat... Si cand? !... la spartul targului... offf... Norocul nostru a fost ca atunci l-am avut aproape de noi pe dragul coleg si prieten pepsi ce la rugamintea mea mi-a imprumutat imediat o lingura sa putem manca si noi o supita calda facuta de la plic.

Ca daca stateam dupa mister proprietarul grec, mancam poate... niciodata. Ca sa nu mai zic ca la vila Manos a fost chiar regim de self catering, adica precum stiam din oferta, nu au fost niciun fel de consumabile, ca si curatenia pe cont propriu al turistului…

Aici, in Thassos, la vila Nefeli, este prima oara de cand mergem noi in acest stil de cazare in regim de self-catering, cand m-am simtit ca la hotel; adica, din start, am avut toate consumabilele: sapun, hartie igienica, 2 suluri si ne-au mai adus spre mijlocul saptamanii, fara sa fie inca necesar; am avut 2 randuri de prosoape, fata si corp, curate, albe si scrobite, pe care le-au schimbat atat luni cat si miercuri, cand ne-au schimbat si lenjeria. Alt prosop de pus pe jos sa nu alunecam cand iesim din cadita, dupa zilnica baita. (offf... iar fac rime... nu-i de bine…) In plus, ni s-a dus gunoiul si s-a facut curatenie o data la 2 zile, tot atunci cand ne-au schimbat prosoapele si lenjeria. Deci nicaieri nu am avut acest rasfat in regim de self-catering.

Deci o imensa bila alba, ce mai, toate bilele albe pentru aceasta vila si managementul ei... Jos palaria in fata proprietarilor greci de aici. In alte regimuri de self-catering, noi am mai gustat “rasfatul” cu prosoape si consumabile dar nu tu curatenie si dus gunoiul, astea ni le-am facut singuri... Pe cand aici, la vila Nefeli, pot spune cu mana pe inima ca a fost si din acest punct de vedere, excelent. Si pentru toate acestea, eu multumesc aici atat agentiei care are contract cu proprietarii greci ai acestei vile cat si acestora care stiu sa fie atat oameni cat sa faca si turism de calitate si care ne-au facut sa ne simtim din acest punct de vedere ca intr-o adevarata vacanta...

Recomand cu toata increderea si caldura aceasta vila Nefeli din Skala Potamia pentru cei carora le place atat acest loc minunat si deosebit din insula Thassos cat si celor care agreeaza astfel de cazari la vile de 3* in acest stil de regim in self catering.

Si v-am povestit si eu toate acestea, pentru ca, precum multi altii, si eu AmFostAcolo!!!

Cu mult drag pentru voi, in speranta ca v-am fost cat de cat de folos,

Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 13089 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI