O cura de liniste si ospitalitate

TIPĂREȘTE

In ultimii 5 ani am petrecut 4 vacante de vara in Romania iar vara a cincea am petrecut-o pe culoarele unui spital de nastere unde am devenit bunic la doua gemene scumpe. Am scris asta pentru ca la un alt review cineva m-a mustrat de ce nu scriu de locuri de la noi si asta ie simpla mea explicatie.

In afara de concediul anual eu ma recreez la Terasa Haiducului, dimineata beau cafeua si citesc ziarul iar seara stau cu prietenii la un gratar, salate, bere rece si desert.

Inainte sa primesc inca o mustrare ca sunt prost crescut, va promit ca fiecare membru AFA va fi calduros primit la Terasa Haiducului.

Sper ca introducerea asta nu va transfera reviewul meu din Tara Fagarasului la Tara Sfanta.

In vacanta de anul asta m-am ajutat de indrumarile si recomandarile pe care le-am gasit in reviewurile membrilor AFA si care mi-au fost foarte folositoare.

Si in reviewul asta ma voi intalni virtual cu cativa membri AFA. : -))

--

Hai sa plecam la drum.

Noi am iesit din Sighisoara si am plecat prin Agnita, Cincu, Voila pana la E68 unde am luat-o la dreapta. Drumul a fost bun fara probleme dar am putut sa-l scurtam cu cativa km daca continuam din Agnita prin Chirpar si Noul Roman care e nou pavat (dar asta am aflat mai tarziu).

Din E68 mai sunt 2 km pana in satul Carta, care ie usor de gasit ca se afla la iesirea nordica a Transfagarasanului.

Aici in Tara Fagarasului am gasit si eu o moara, nu departe de Moara cu Noroc a lui krondia si cu toate ca nu am talentul ei la descrieri voi incerca sa-i fac competitie si nu ca am vreo sansa sa ma apropiez de ea. : -))

A mea se numeste Moara de Piatra, e mai batrana cu 60 de ani (scrie pe perete), are o curte mare de peste 3000 metri patrati si la numai 50 de metri de malul Oltului.

Noi am rezervat trei nopti la Pensiunea Moara de Piatra pe care am gasit-o cu usurinta datorita indicatoarelor raspandite in sat. Pagina web: click aici

Pensiunea a primit numele de la vechea moara din 1813 care a functionat pana acum cativa ani si a fost cumparata dela mostenitori. Cladirea morii a fost renovata si in interiorul ei se gaseste bucataria si sala de mese.

In apropiere s-a ridicat o cladire cu 9 camere si sala de jocuri cu masa de ping-pong.

Bucataria cu frigider sta la dispozitia turistilor care vor sa-si prepare singuri mancarea. In sala de mese se gaseste un colt cu doua termosuri, unul cu cafea si celalalt cu ceai de plante, o cutie de carton cu robinet cu apa minerala plata, casti si pahare, toate gratis la dispozitia oaspetilor.

Micul dejun se poate servi in sala de mese sau afara la mese care s-au instalat pe jgeabul (cuvant copiat de la krondia: -))) ce aduce apa la roata mori.

Gazdele primitoare sant d-na Gabi si d-nul Adi, frate si sora, care intretin la rand pensiunea.

In afara de gazde neau intampinat cei doi caini Lady si Shasa si noul locatar Gogo, un pony adus din Austria.

Pensiunea e dotata cu retea WI-FI dar numai in sala de mese si la intrarea in cladirea pensiuni, nu si in camere. Mie mi-a fost foarte folositoare ca am vorbit gratis prin Skype cu copii mei si cu colegul de munca.

Camerele sant mari si curate, cu televizor si grup sanitary, dar nu au plasa la geamuri contra tantarilor si in prima seara am lasat geamul deschis si s-a umplut camera de tantari si fluturasi de noapte. A doua zi nu am deschis geamul seara si nu am avut probleme.

Dupa masa de seara pe care noi am preparat-o singuri, dar se poate si comanda la gazde, am stat afara respirand aerul curat si fermecator care coboara lenes ca o turma de oi din varful muntilor si ajunge pe seara in curtea pensiunii.

Doamnele s-au dus la pat si eu cu prietenul meu am fost invitati la un paharel de tuica de d-nul Adi, care statea de vorba cu un alt oaspete.

Oaspetele a fost un vechi locatar din sat, care e sas si a plecat dupa revolutie in Germania, unde a primit cetatenie dupa numai doua luni. Interesant ce memorie lunga are statul German, peste 800 de ani dar german ramane german. : -). El si-a vandut casa din sat si cand vine in Romania sta la pensiune, a venit cu sotia si doi copii. Alti sasi care au plecat din sat nu si-au vandut casele si le folosesc ca case de vacanta dar majoritatea anului raman inchise.

Noroc si un paharel si discutam si iar noroc si un paharel, pana e aproape miezul noptii si cu parere de rau ne raspandim la camere. Eu mai sunt obisnuit cu bautura dar prietenul meu nu, iar a doua zi imi spune sotia lui: nu stiu ce s-a intamplat cu el, dar nu am putut sal trezesc. : -)) Noroc ca dupa tuica nu ai hangover (???) dupa cum ne-a spus d_nul Adi. :-))

Dupa micul dejun ne hotaram sa drumetim putin si plecam in valea Avrigului cu gandul sa lasam masina si pe sotia mea (care nu poate sa mearga mult) la pensiunea Poiana Neamtului. E innourat dar nu ploua si in departare se vad muntii Fagaras cu o coroana de nori.

Ajungem la Poiana Neamtului, dar gasim poarta inchisa si niste copii care se joaca in curte si care mi-au spus ca sunt bucuresteni si au venit la o tabara de dans.

Neavand unde lasa sotia am schimbat planul si i-am lasat pe prietenii mei sa drumeteasca cei 7 km in directia Pensiuni Ghiocelul, iar eu cu sotia o sa-i asteptam la pensiune si daca incepe sa ploua, ma intorc imediat sa-i iau.

Intram in pensiunea Ghiocelul si acolo se lucreaza de zor la acoperis si la terasa mare. Ne asezam in curtea frumoasa si comandam cafea si inghetata.

O mare placere am avut discutand cu domna proprietara dupa ce am scos-o din bucatarie sa stea cu noi. Multumit membrei AFA Tora Ingrid am stiut ca a nascut un baiat si am adus cu mine o mica atentie.

Doamna l-a adus pe micutul A', care e tare frumos si dezvoltat, dar nu e de mirare cand cresti in aerul curat si fermecator de munte si intr-un colt de rai cum a scris trandafir 1970.

Incepe sa picure si plecam sa-i iau pe prieteni care au ajuns aproape de pensiune.

Prietenul meu e tamplar de meserie si unde stam trebuie sa facem o vizita tamplarului local, asa ca am rugat-o pe d-na Gabi sa ne spuna unde locuieste tamplarul din Carta. D-na Gabi mia spus ca dupa masa tatal ei ne va duce la tamplarul satului.

Ma scuzati daca va plictisesc cu poveastea tamplareasca dar o povestesc pentru alta membra AFA.

Ajungem la tamplarul satului, d-nul Rafaele, care ne primeste cu bucurie si ne explica cum lucreaza el. Prietenul meu intreba cu ce clei se foloseste si in cat timp se usuca si dupa explicatie intreaba unde se poate cumpara asa clei. Rafaele imi explica mie (sper ca ati inteles ca numai eu vorbesc romaneste si sunt traducator) ca e fabricat la complexul chimic si nu se vinde la magazine. Eu aud complexul chimic si mi se aprinde o luminita in cap. Intreb la complexul chimic Victoria? si primesc raspuns pozitiv.

Da michi, complexul tau mai traieste si azi dar apartine proprietarilor straini. Ceva totusi nu sa schimbat de atunci, shimbul in natura ca in evul mediu, aduci o sticla de tuica si primesti o sticla de clei. : -))

Suntem invitati in casa ca sa vedem mobila facuta de d-nul Rafaele dar mie imi atrag atentia trei borcane uriase cu muraturi. Din pacate aparatul de fotografiat al prietenului meu s-a oprit la poza a doua cu bateria moarta.

De ce nu am adus si eu aparat de fotografiat? Pentru ca am venit numai ca traducator. : -))

Cand ne-am intors la pensiune am vazut ca a ajuns o masina care a disparut de mult pe soselele noastre, FIAT FIORINO.

Cu masina au venit trei tineri germani din LEIPZIG care strabat Romania printre sate si dorm in corturi dar au ajuns la pensiune din cauza ploii.

Seara am vazut impreuna meciul Spania-Germania si cei neinfectati de microbii fotbalului au jucat remy.

--

Dimineata iar a fost innourata si am hotarat sa plecam la Sibiu in loc sa urcam la Balea Lac. Sibiul e atragator totdeauna si dupa ce ne-am plimbat pe langa podul Mincinosilor, am cumparat covrigi si am stat la o cafea, ne-am intors la pensiune pentru siesta.

Seara a plouat asa ca am jucat putin remy si ne-am culcat devreme.

Dimineata dupa micul dejun am parasit cu regret pensiunea Moara de Piatra cu promisiunea ca ne vom revedea si de data viitoare vom ajunge si pe malul Oltului.

---

VIZUALIZĂRI: 3146 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI