Management dezastruos, peisaj de vis, pensiuni frumoase ca florile!

TIPĂREȘTE

Ranca 2010, sfarsit de luna mai si inceput de iunie.

Premiul AFA mult asteptat ne poarta din Pitesti spre jud. Gorj la cota 1650 m. Drumul e bun pana incepem ascensiunea pe Transalpina din Novaci apoi devine perfect, dar masinuta noastra „bufneste” precum un taur furios pentru ca turam zdravan motorul (bagajele sunt de vina), fatza-fatza stanga–dreapta si invers, …... la inceput padure, utilaje dormind cumintele pe marginea drumului (e weekend), urmeaza gol alpin, aer foarte curat, cativa nori incruntati pe noi dar „nu ne ataca” si …. ca o tanara domnisoara sfioasa care asteapta sa fie remarcata …apare Statiunea Ranca! Toata lumea de pe AFA care a fost aici a laudat drumul spectaculos si periculos deopotriva…...

La primul impact cu statiunea ne minunam cat e de mare. Ne asteptam doar la cateva pensiuni ici-colo si cam atat. Fals! Ca o Cenusareasa pe care multi am vazut ca doar o critica, Ranca se desfasoara in fata noastra defiland cu fiecare particica din arsenalul ei turistic. Pe versati montani isi are intinse „pletele buclate” adica, …... mai jos in vale si mai sus pe coama muntelui rasar pensiuni superbe care ne arata inca o data ca numai initiativa privata da cu adevarat culoare economiei romanesti. Multe dintre pensiuni sunt inca in lucru dar designul celor terminate iti incanta ochiul si sufletul deopotriva si fara sa vreau am gandit ca pozandu-le as putea tipari linistita un catalog de profil si cu mult succes pe piata constructiilor …... Cine vrea idei de arhitectura a caselor/vilelor/pensiunilor/motelurilor sa mearga la Ranca. Cred ca sunt sute!!! Santierul evident confera statiunii o imagine de neterminata si ceva dezordine, materiale de constructii troneaza prin unele curtii ale intreprinzatorilor, dar avand in vedere ca intreaga Romanie este un santier politico-economic nu-ti ramane decat sa pui imaginatia in functiune si sa te intrebi – oare cum va arata cand o sa fie terminata? Raspunsul meu personal este urmatorul: Cred cu tarie ca va rivaliza cu Poiana Brasov si mult cautata de turisti din tara si strainatate. …dar asta peste vreo 8-10 ani. Atunci evident ca or sa apara si magazinele/alimentarile/restaurantele/cluburile/bazarurile aproape inexistente acum in Ranca, …dar e ca si cum ai cere unui scolar in formare sa-ti proiecteze si construiasca un supersonic…... Vizavi de planul urbanistic de detaliu al statiunii ar fi totusi o bila neagra - Inghesuiala. Tembelismul managerial si probabil coruptia Primariei Locale au facut ca fiecarui intreprinzator sa se concesioneze doar parcele de cate 500 mp. O suprafata mai mare am aflat pe cai neoficiale de la cativa localnici ca se aloca doar cu atentii romanesti binestiute si …... nu oricui…. Jenant!!

Mergem agale cu cel mult 30 km la ora si cu capul miscandu-se constant ca atunci cand esti spectator pe laterala la un incitant meci de tenis de camp - admiram statiunea in ansamblul ei! Ochim doua partii lungi de ski acum cu iarba pe ele, un patinoar care cred ca iarna e superb, vedem si palcuri mici de zapada, multe conuri in brazi atarnand ghirlande ca bananele, brazi falnici si multi, vreo doua cosuri de gunoi obraznice (adica pline) care ne prezinta frontal acel amintit tembelism managerial al primariei locale (deh, bugetari plictisiti de munca pe bani putini …), o turma de oi grase si un ciobanas pe linga ea, doi temerari pe biciclete montane dand de zor la pedale, nori negrii gata sa ne ofere botezul de prima venire, drum bine intretinut, lume putina, antene parabolice pe o culme si imense cat dinozaurii, doua vaci balanganindu-si calme cozile …. Da, iata impactul nostru vizual cu statiunea Ranca la venire!!!

Coboram la iesirea spre Obarsia Lotrului linga un versant lateral plin cu zapada. E frig si ne repezim spre portbagaj sa luam gecile …. Escaladam timid ca sa nu alunecam; linga noi un grup de tineri se delectau dandu-se pe derdeus dar …. parasim rapid zona caci urechile noastre educate incep sa se infunde la sunetele de patrupede turbate si limbajul mitocano-porcesc al acelor …… vagabonzi ….

Peisajul? Stateam pe „chelia” muntelui (Muntii Parang) si contemplam satisfacuti varful Papusa si padurile care imbraca muntii invecinati. Padurile intra pana aproape de pensiuni si inevitabil ne intrebam oare ce animale salbatice misuna prin ele? Norii incet-incet se disperseaza si lasa loc soarelui care cu razele lui din ce in ce mai calde parca ne ureaza „Bun Venit”! .

Am avut un sejur de vis, multa liniste si ne-a incantat teribil lipsa aglomeratiei de care suntem satui din oras. Zilnic grupuri de muncitori lucrau de zor la unele pensiuni semn ca investitiile se misca …... , dar criza ajunsa si in vf. de munte se facea simtita in imaginea altor pensiuni aflate parca in parasire; cu siguranta bietii proprietari asteapta vremuri ceva mai bune, de relansare economica. Nu e nimeni vinovat pentru o anumita imagine de tristete a statiunii …. , doar vremurile astea aiurite, …. insa noi cu maturitatea noastra turistica am invatat sa privim partea plina a paharului si sa vedem intotdeauna in principal ce e Pozitiv; de critica pentru toate „rahaturile” sunt experti altii!!!

Iarna cred ca e o feerie cand totul e alb, evident mult mai animata pentru ca este o statiune montana destinata sporturilor de iarna iar imaginea aceea cu skiori vitezomani sau snowmobiluri bazaind in jurul tau te indeamna la voie buna si alte nebunii tineresti ca... tavalitul in zapada!!!

Acum insa - mirosul branduselor amestecat cu cel de balega, fosnetul padurii si clipocitul unui paraias curgand zburdalnic pe marginea drumului „tipand” la tine sa-l admiri si pe el, linistea amintita, …. de fapt intreaga Ambianta Primavaratica Prezenta a fost pentru noi

o reintoarcere la natura,

regasirea confortului psihic si

multa pace interioara …...

Concluzia? E frumos! Mergeti la Ranca si imbratisati natura asa cum stie ea de mii de ani sa ne imbratiseze pe noi!

Merita.

---

VIZUALIZĂRI: 2659 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI