Oman... o tara de poveste

TIPĂREȘTE

Pentru cei care isi aduc aminte de 1001 de nopti si sunt interesati de viata traditionala araba o vizita in sultanatul Oman, o tara invecinata cu Emiratele Arabe si Yemen, este o experienta de neuitat.

Omanul are o indelungata istorie, numele rezulta de la ‘’muzun’’ care inseamna abundenta. Formarea sultanatului s-a infiripat din triburile arabe venite din Yemen care s-au stabilit acolo. Cu sute de ani in urma, Yemenul facea parte din Oman, iar la un moment dat s-au despartit cerand independenta. Oman este numit leaganul civilizatiei arabe peninsulare, se învecinează cu Emiratele Arabe Unite la nord-vest, Arabia Saudită la vest şi Yemen la sud-vest iar la sud est este imprejmuit de Marea Arbiei, si sud est este Golful Oman, o tara cu munti cizelati de ape si inconjurata de ape de un albastru tulburator. Omanul are sultan, Qaboos bin Said, foarte iubit in randul omanezilor, legile sunt date numai in favoarea populatiei, in ministere nu exista grade de rudenie sau cunostinte, ei nu stiu ce inseamna cuvantul mita…. nu exista in vocabularul si in existenta lor. Cu ceva ani in urma, un ministru a cerut bani sa-si construiasca o vila, dar si-a construit un bloc de 3 etaje, deorece a fost discrepanta intre cerere si ce s-a constatat la fata locului, a fost trimis la inchisoare 5 ani, a fost destituit din functie, blocul a fost demolat si lasate ruinele acolo drept invatatura de minte, iar la terminarea pedepsei a trebuit sa plece din tara deoarece nu-l mai angaja nimeni. Merg pe principiul cere si ti se va da, dar nu ma lua de fraier…...

Am stat in Muscat o luna care mi s-a parut o saptamana, peisajele mirifice, in dreapta vedeai cum indienii taiau muntele in doua ca sa faca sosele iar in stanga golful Oman cu apa lui limpede si curata, cu pescari in ambarcatiuni vechi parca iti era si frica sa le privesti, plaje cu un nisip fin incadrate intre stanci sapate de ape. Orasul se imparte in doua, orasul vechi, care te duce cu mintea la povestile din copilaie, impresmuit cu turnuri si ziduri de aparare si orasul nou care straluceste de cladiri impunatoare si reclame luminoase. Muscat are mai multe cartiere cu o distant de 10-50km intre ele, PDO, Qaboos Mina, Muttrah, Corniche. Ca sa ne putem deplasa am cumparat o masina, cea mai uzuala este Toyota automata, si au cea mai mare reprezentanta dintre toate marcile de masini. Permisul international luat din tara de la ACR, este valabil 3 luni, dupa care esti obligat sa faci scoala de soferi si sa dai de permis de conducere omanez. Scoala costa 50 dolari, se da traseu si ‘’butoaie’’, sunt 6 butoaie, 3 pe o parte 3 pe cealalta si trebuie sa treci cu masina printere ele cu spatele, ca o parcare cu spatele a masinii, numai ca distanta dintre ele este cu 8 cm mai mare decat latimea masinii. Examenul se da cu politistul si profesorul in masina, iar daca ai picat te programeaza peste 3 saptamani. Nu exista mijloace de transport in comun, doar taxiuri care sunt destul de scumpe sau opiunea de a inchiria o masina care costa intre 8-15 dolari pe zi in functie de masina si de durata inchirierii. Soselele sunt de vis... pe fiecare sens exista 3 benzi de ciculatie iar a4a este numai pentru salvare, politie, pompieri. Sunt atat de civilizati incat nu am vazut sa se circule pe acea banda niciodata, se fac mici ambuteiaje la orele diminetii 7-8 cand se intra la servici si seara in jurul orei 5-6 dar la viteza de 120km/ora cu cat se circula nu exista sa ramai blocat in trafic. Cel mai greu este daca nu stii drumurile, au zeci de poduri suspendate unele peste altele, round about la 30-5o km, daca ai gresit drumul ca sa poti intoarce faci ceva km pana la un round about.

Soselele sunt constuite numai de indieni care muncesc zi si noapte, cat am stat acolo s-a construit un pod cu 5 iesiri in diferite parti ale orasului in 3 saptamani, un mall aproape de casa in care locuiam s-a inaugurat la cateva zile dupa plecarea mea si incepuse constructia cu cateva zile inainte de sosirea mea in Oman. Ca salarii indienii aveau intre 600-900 dolari pe luna, erau angajati numai in constructii, iar omanezii intre 1200-1500 dolari. Bani suficienti cat sa duci o viata decenta, mai ales ca toti aveau case. Daca aveai teren faceai un imprumut la banca pentru constructia unei case, primeai banii iar ratele se inapoiau cand aveai bani tu sau mostenitorii tai. Nu este ca la noi sa platesti in fiecare luna rata, nu ai platit vine si iti ia casa…nu exista asa ceva.

Avand masina ne-am putut deplasa in toate partile, primele zile am vizitat orasul, care parea aruncat in salbaticia deserului dar cu vegetatie luxurianta, predominau palmierii, trandafiri japonezi, curmalii, leandrii si florile de hartie care dadeau culoare caselor vopsite in alb si crem si gardurilor inalte de beton. Locuind intr-o vila chiar langa marea moschee Bin Tai Mur, de o frumusete islamica nemaipomenita, am avut ocazia sa asist la chemarea la rugacinue, (prima era la 4 dimineata) sa vad cum piata in care era amplasata se umple de omanezi si incep sa se spele pe picioare si sa intre in incinta.

Dumul spre orasul vechi a fost o incantare, trecerea de la modern la vechi s-a facut treptat, in drumul nostrum am trecut prin fata palatului sultanului, care se poate vizita in anumite zile si chiar primeste vizitele turistilor. In orasul vechi este si portul unde este ancorat vasul sultanului, piata de peste, pe care am vizitat-o intr-o dimineata cand am hotarat sa servim la masa de pranz peste, si un bazar Mutrah Souq pe care il descoperi dupa mirosurile de parfum. De cum intri in bazaar te ameteste mirosul de iasomie, trandafir, si toti te imbie sa intri in magazinul lor. Dupa nici 5 minute eram o parfumerie ambulanta, data peste tot cu tot felul de parfumuri, iti era si jena sa nu cumperi macar ceva din magazine, asa ca am profitat de ocazie si am luat mici suveniruri pentru cei ramasi acasa. Vitrine pline cu bijuterii iti incantau privirea, aur de 21karate 8-12 dolari gramul, magazine pline de saluri de casmir, intre 1-2 dolari bucata, matasuri, cutiute din lemn de banan si trandafir, 3-10 dolari in functie de marime, permute de piele si genti, toate la preturi mai de nimic. In centrul comercial Sultan Qaboos, gaseai magazine de firma, Lacost, Puma, Adidas, Bamboo, …... etc. Tot acolo erau si magazine de bijuterii cu pietre pretioase, unde recunosc am dat multe tarcoale pana mi-am ales ceva, preturile se puteau negocia peste tot. Spre aeroport mai era un mall pe 4 etaje cu o parcare pe 2 nivele, unde spre surprinderea mea am gasit si un Carrefour, mult mai bine aprovizionat decat la noi. Carnea de porc este prohibita, dar la fiecare mall este o incapere speciala unde poti gasi tot ce vrei din porc, de la carne macra, la mici, pateu, sunca, Kaiser…. etc Cat am stat am consumat carne de vita, peste proaspat cumparat din piata, creveti si lobster. Carnea de vita este adusa din Noua Zeelanda, foarte frageda si gustoasa, costa in jur de 4-5 dolari kg. Legumele erau scumpe si ma refer la rosii, ardei gras, castraveti, salata verde, in schimb vinetele erau f mici si foarte gustoase, bamele mari dar nu atoase, gaseai orice la orice ora. Prajiturile nu erau asa insiropate ca la noi, in schimb faceau niste gogosi de se topeau in gura si chiar si a doua zi erau la fel de pufoase, cantarind ceva in plus la silueta mea…...

Serile le petreceam la terase, bucataria traditional omaneza este delicioasa, dar destul de scumpa, sau plimbari pe malul golfului. In primul weekend am starbatut cei 300km (daca imi aduc bine aminte) pana la Nizwa sa vedem impresionantul Fort al Dinastiei Yaruba, construit in secolul XVII, si bazarul din Nizwa, renumit pentru argintarie. Aflasem si de o pestera pe care am reusit sa o gasim dar trenuletul cu care se facea turul era stricat si am renuntat din cauza ca turul era de 1km de mers pe jos. Fortul…. impresionant, am ajuns destul de tarziu la ora pranzului cand este pauza, dar tot am putut vizita numai ca marea majoritate a magazinelor erau inchise. Dar drumul Muscat-Nizwa a fost de vis…munti taiati in doua pentru a da voie soselelor sa serpuiasca dupa voia lor, case aruncate in mijlocul pustiului, oaze de palmieri si curmali aparuti din piatra… privelisti greu de uitat. La fel de uimitor este si drumul spre sud, spre Qantab, se trece prin orasul vechi unde cu greu reusesti sa vezi toate casele si turnurile stravechi, iar la iesirea din oras se vede maretul si triumfatorul hotel Hilton imprejmuit de o gradina superba de palmieri, curmali, trandafiri….

Odata ajunsi la plaja din Qantab pentru 5 riali (1rial=2,3-2,5 $) omanezi am inchiriat o barcuta sa facem o plimbare prin golf. Am ramas surprinsa sa intalnim o gramada de femei omaneze care faceau baie imbricate cu patrafir. Nu v-am spus ca barbatii au o camasa alba lunga si o tichiuta pe cap, si sunt obligati sa-l poarte la servici, dupa pot umbla imbracati normal, iar femeile nu sunt obligate sa umble imbrobodite, dar cele maritate si mai in varsta poarta acel patrafir de culoare neagra. La intoarcerea din plimbare, deoarece se intunecase am putut sa fac baie, ar fi fost pacat sa ratez sansa, datorita ca nu prea au turisti nu sunt obisnuiti cu modul nostrum de a ne expune la soare si apa. Nu era o problema dar parca nu esti in apele tale in momentul cand se strang langa tine o multime de femei si barbati sa vada cum te balacesti sau stai la soare. Asa ca am hotarat sa mergem intr-o duminica pe una din insulele din golf sa pescuim si sa ne bucuram de soare si apa. Apa avea o adancime de 7-8 m curata, limpede…de un albastru purpuriu, se vedeau pestii si buchete mici de corali. A fost o zi superba, care s-a terminat prea repede ca de altfel si luna petrecuta in Oman.

Intr-o alta zi ne-am dus la Sohar, locul unde s-a nascut Sindbad -marinarul, cel putin asa spun localnicii, nu prea am avut noroc deoarece am ajuns la putin timp dupa inchiderea muzeului, insa am avut timp suficient pentru a face turul orasului si a face o plimbare pe plaja.

A fost o vacant de vis, care din pacate a trecut foarte repede, privelisti care cu greu se pot uita si un miros de iasomie persistent pentru totdeauna. Vizitand Omanul te simti ca o cadana care are totul la picioare, o printesa printre dune de nisip si munti prelucrati de ape limpezi, un oras incarcat de istorie apasatoare si oameni ospitalieri. Recomand Omanul din tot sufletul si sper sa mai fie o data viitoare si pentru mine.

---

VIZUALIZĂRI: 22793 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI