Salina Slanic Prahova

TIPĂREȘTE

Avand un week-end liber si nestiind ce sa facem cu atata amar de timp liber in Bucuresti ajungem la un acord cu sotul sa vizitam Salina Slanic Prahova. Auzisem de la colegii de munca ca este cea mai cautata locatie de pe langa capitala in zilele de vara si datorita bailor cu apa sarata. Si ca nu gasesti loc de parcare decat daca ajungi dimineata devreme. Asa ca am incercat sa plecam cat de matinal am putut cu doi copii dupa noi si cu bagajele aferente. Adica cu lucruri groase pt ca fusesem avertizati ca in salina temperatura este constanta de 13 grade celsius.

Drumul este usor de parcurs pina in Slanic insa acolo ne-am ratacit si am luat-o la stanga in sus spre bai. Daca n-ar fi tronat un nor negru vestitor de potop poate ne-am fi incumetat si la o plaja dar cum vremea nu permitea si oricum obiectivul nostru principal era salina am facut cale intoarsa pana in centru si am luat-o la dreapta cum ar fi fost corect din prima.

Cand am ajuns in fata minei am avut un soc - vreo 10 autocare, cateva zeci de autoturisme ocupau parcarea si cateva sute de suflete stateau la coada la intrare. Am crezut ca n-o sa vad salina in ziua aceea dar am avut inspiratia sa plantez fetita cea mare la coada. Pana am parcat si am schimbat copilul de pampers se dusese jumatate de coada. Asta e bine mi-am zis, hai sa iau cateva informatii despre costuri - 14 lei adultii si 7 lei copii, elevii si studentii. Se platea si pt aparatele foto sau camere de filmat dar putini plateau, nu te controla nimeni in bagaje.

Intreb un domn de la lifturi (pt ca sunt 2 lifturi - unul urca si altul coboara) cam cat dureaza o serie si-mi raspunde ca max 5 min. Chiar asa era, la 5 min aparea un lift, se golea de cei ce urcau, se umplea, se inchideau usile si domnul acela suna de cateva ori semn ca se puteau porni lifturile. Dupa inca vreo 30 min ne vine si noua randul, imbrac copilul cu fasul de iarna, trag pe mine un hanorac si fac sfanta cruce. Presimteam ca n-o sa-mi placa coborarea in adancuri de cca 220 metri si chiar asa a fost. Lifturile cred ca sunt cele vechi cu care coborau minerii pe vremuri, se loveau de pereti de iti dadeau impresia ca acum cedeaza si pici in gol.

Ajungem intr-un final jos si se deschid usile. Ne loveste un val de aer rece, umed si sarat intr-o lumina difuza, mai mult intuneric. Incercam sa ne acomodam ochii si sa ne bucuram de peisajul care ne taie respiratia. Pereti de sare in degrade ciopliti de o mana mestesugita. Ai impresia ca Creatorul s-a jucat cu o pensula cand i-a creat. Dam de locul de joaca pt copii, cu leagane, teren de fotbal, cativa adulti joaca tenis cu piciorul, pitica noastra se bucura ca o dam uta-uta. Mergem mai departe si gasim locul unde putem sa luam masa, sa jucam tenis de masa, sa ne cumparam suveniruri sau sa plimbam copii in masinute. Optam sa servim masa dupa ce ne-am cumparat cativa bulgari de sare si un ametist. Alegere nu tocmai fericita pt ca dupa ce stai 30 min fara sa faci miscare iti cam intra frigul si umiditatea in oase. Mai facem cateva poze cu Eminescu, Decebal si alte statui ce se mai afla pe acolo si cautam grabiti iesirea. Alta surpriza neplacuta - coada era parca mai mare la iesire decat la intrare asa ca incepem sa batem step sa nu ne inghete picioarele. Fetita de 4 ani cedeaza si incepe mai intai sa planga incet apoi sa urle si automat este lasata sa urce cu primul lift. Noi ceilalti induram cu stoicism frigul si umiditatea ce ne patrunsese deja in oase intrebandu-ne cum Dumnezeu rezistau ocnasii?

Vine vremea urcatului si nimerim in celalalt lift care "se dadea cu capul de toti peretii", deci mult mai groaznic decat la coborare. Mi-a trecut toata viata prin fata ochilor si am jurat ca n-o sa mai cobor intr-o salina pt nimic in lume. Iesim la suprafata si ne hotaram sa ne linistim tremurul picioarelor pe o pajiste de langa mina si cum ne incalzeam usor privim spre masinaria care punea in miscare lifturile. Am inghetat de frica, parea veche de 200 ani, nu stiu cum mai functioneaza? Ma bucur ca am vizitat salina atat pt aer cat si pt peisaj dar a doua oara nu ma mai convinge nimeni s-o fac!

---

VIZUALIZĂRI: 5951 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI